Femeia în portocaliu
24 ianuarie 2010
„Da, cunosc! Cazul Anna Sage!… Ea, cu fetele, cu hotelurile, alcoolurile, cafebarurile. Așa a făcut avere. Avea o prietenă bună, fata unui preot din Ardeal. Aia era amanta lui Dillinger. Poate că și tușa era. Ce nu știu nu pot să spun! L-a turnat pe Dili și a dracu să fie ei de americani, un leu nu i-au dat pe turnătorie!…
Au zburat-o afară și a umblat teleleu prin lume, Dumnezeu știe pe unde și cîtă vreme. … I-a tocat unu, dracu-l mai știe cu cîți ani mai tînăr ca ea, toți banii, că avea ceva avere cînd avenit. Bani și bijuterii. … Da cînd s-au gătat banii, s-a gătat și dragostea. … Am auzit că ăia de poliție , cînd au spart ușa să vadă ce-i cu Anna Sage, au găsit pe masă două cești de ceai. Exclus! Ea era foarte pedantă și curată. Normal ar fi fost să fie spălate. … În orice caz, mie personal toată povestea nu mi-a mirosit a bine. Prea e cusută cu ață albă, nu? Ce părere aveți”
Femeia în roșu, pp 62-64
Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș au scris o carte foarte complicată din punct de vedere literaro narativ și spațio temporal, ca să fiu simplă, vine așa: ei încep cartea scriind în ea despre cum scriu ei cartea pe care tocmai o citești, va să zică autorii sînt personaje (A., Emunu și Emdoi)!, care se documentează „pe teren” pentru cartea -de față, despre Ana Cumpănaș, originară din Comloș Timișoara, devenită între timp Anna Sage, amanta lui Dillinger inamicul public nambăr uan al Americii în 34, femeia în roșu care l-a dat pe bandit în gît la efbiai, care efbiaiul l-a împușcat cînd ieșea de la un film cu gansteri chiar în fața cinemaului, după cum tot mapamondul știe deja datorită blocbasterului Public Enemies de anul trecut. Partea de poveste cu începuturile Anei proaspăt emigrată, în paralel cu istoria personală a lui Liviuț (inocența ei lăsată acasă), e scrisă frumos corect, pînă cînd întervine elementul de senzațional cu prohibiție mafioți agenți conspirații, se schimbă calimera și registrul iar se schimbă și se ajunge la exagerări hilare, niște mituri urbane chicioase, cu ajutorul unor personaje „sursă”, un biograf, un traducător (de scenariu plus scrisorile lui Dillinger), un proiecționist incult pasionat de Dillinger foarte pitoresc, mai avem și un ziar de mare inspirație jurnalistică și patriotică, de unde aflăm ce se mai întîmplă cît Ana lipsea din localitate. După ce se liniștesc apele, iese Dili din scenă, Ana se întoarce în țară, se revine la proză cuminte, apoi la partea cu autorii – personaje (tocmai au terminat cartea!), și cu rezultatul autopsiei începută la început. Gata.
Hai să pun un fragment din ”Reporter de vest”, ales special cu iz patriotic de ziua unirii, transmisiune de la o mică sărbătoare în Comloș.
”În lumina plină de speranță a dimineții ne-am oprit o clipă în parcul comunal. Acolo, ascunsă parcă sfios la umbra unui băgrin (salcîm), am descoperit o tînără domnișoară citind cu încordare mută ceva anume, poate o scrisoare de amor.
La rugămintea de a se prezenta, dînsa a răspuns cu emoție că este domnișoara Puși M., elevă la Carmen Sylva din Timișoara. (…) La întrebarea ce prepară pentru înălțătoarele clipe, d-șoara Puși citește cu multă simțire acest fragment de Imn de pe foaia de hîrtie ce o ținea cu emoție în mîini: Azi e zi de sărbătoare pentru neamul românesc./ Frați răsleți de vremuri iat-acum se întîlnesc./ Dunărea spre noi privește și cu glas tremurător/ Cîntă cîntec de isbîndă românescului popor!”
Am văzut sau am visat? Că este în manualul propus de Editura Humanitas pentru literatură pentru clasa a Xa.
Bestial, mi-a plăcut, Ovidiule, mulțumesc! 
61 responses to Femeia în portocaliu
Cu plăcere!
Am citit Philip Ó Ceallaigh, Şi dulce e lumina. Bestiale unele bucăţi din ea. Vera, Mulţumesc!
ovidiu – cu mare placere. Ma bucur ca agreezi parerea mea.
Altfel, cum te lauzi in aceste zile, cind Ioropa e criogenata in cvasitotalitate? (-32 azi noapte in Covasna, -28 la Iasi si Suceava, Bucurestiul cu -18 ale sale e scuturat de spasme toride).
Nu mă laud, muncesc. Tre` să fac bani.
ovidiu – te intzeleg. Si nu e nevoie de nota de cheap sarcasm, si eu muncesc, si eu trebuie sa fac bani, merge gazul ca la nebuni si va trebui sa achit nota. Nu?
In plus, se apropie momentul de calatorit si iar imi trebe creitzaru. Si daca imi mai scotzi limba, te spun la Gina.
Păi nici acum nu ai momente de pauză, după frumosul eveniment din decembrie? Şi acum trebuie să munceşti?
Cheap sarcasm? Păi da’ de ce îl vezi tu aşa? Tocmai că şi la mine s-ar apropia momentul de călătorit dar cum n-am nici banu’ nici pe strănepotul creiţarului, simt cum se îndepărtează momentul. Dar la dumneavoastră prin ce cotloane ale lumii sunt planificate ieşirile de relaxare?
Am scos limba într-un mod rafinat. Există eh moduri mult mai infantile în a o face. Oricum, dintotdeauna am permis tuturor să mă pîrască Ginei. Asta uneori chiar m-a ajutat iar pe ea a distrat-o.
1. Imi place de Gina, daca o distreaza plingerile altora legate de obrazniciile tale. Bravo ei, misto gagica.
2. Vreau sa merg la familie (Slovenia) si la Budapesta, in februarie si martie.
3. Evenimentul din decembrie s-a produs pentru altii, eu sint doar o victima colaterala, asa ca nu am motive sa nu lucrez. cine alapteaza, nu lucreaza, evident. Dar nu e cazul. Asa ca, la munca!
1. A-nvatat de la tac’su asta.
2. Recomanare de hotel la Budapesta: Hotel Adina – m-am simtit f. bine la ei.
3. Aha.
Eu nu stau la hoteluri cind calatoresc de placere, stau la prieteni si familie. Doar cind merg pentru job, la seminare si conferintze, am de a face cu hotelurile. La Budapesta, ca la NY si Paris, am de ales si fac echilibristica, sa nu supar lumea ca stau la unul si nu stau la alalalt. Ma mai mut de la unii la altzii, sa fie totzi fericitzi, desi mie nu imi plac musafirii si mi se pare ca favorizatzi sint cei pe capul carora nu ma duc, dar ei nu gindesc ca mine, sint oameni mai dragutzi decit subsemnata.
Ma duc pe Google sa vad Adina dumitale.
ovidiu – esti nebun. Este 73,29 Euro pe zi (single) si fara breakfast. Ma scuzi, intzeleg de ce esti constant in jena financiara, daca dai asa sume la hotel.
Daca ar trebui sa stau la hotel pe banii mei, m-as duce la Ibusz si as cauta o camera intr-un apartament civilizat si bine plasat. Am mai stat asa pe vremuri si a fost perfect. Si costa jumatate fatza de Adina. Altfel, e misto Adina, linga West End, face banul, daca il ai.
suzi – scuze de momentul travel agency.
S-o scumpit. Eu am dat 110€ pt doua nopti la apartament.
Da’ ce mai de lume cunosti matale, mai pe toate meridianele. Ia sa vedem noi acuma intrebare destabilizatoare. Suzi, deci ne este foarte clar ca daca vrai matale sa dormi nitel la Vera acasa cind ai ramine fara tren in Gara de Nord, nu ar fi posibil pentru ca ai fi o mare pacoste pe capul dumisale. Daca Vera ar pierde legatura de la Dublin inspre prietenii niuiorchezi, tu ai primi-o cu bratele deschise? Intrebarea e valabila si pt restul de oameni/oamene buni/bune de pe aici.
ovidiule, nu e cazul. Am unde sa dorm la Dublin. Moreover, cu oarece agitatziune, as putea sa ofer gazduire cuiva la nevoie. Depinde de diverse ponderabile si imponderabile, nu e sigur, dar nu e nici total exclus.
Ah, da, si nu zbor la NY prin Dublin. Eventual prin Londra – dar am si aclo unde sa dorm.
Acu, spune tu, e vina mea ca am prieteni raspinditzi prin lume? De ce nu ai si dta? Cine te impiedica?
Pai deh, antisociabilitatea mea si cercurile neprietenesti in care ma invirt nu mi-au permis crearea unei palete de amici atit de extinsa pe atitea meleaguri. De aceea trebuie sa muncesc de zor ca sa pot sa merg la un hotel mai acatarii si sa ma simt si eu in casa unor prieteni. Oricum, sa stii ca si eu sunt binevenit la Doroscani, Cogeasca, Letcani, Popesti, Buznea, Pircovaci, Scobinti si altele.
Da, sa nu uitam ca tu ai prieteni si in Belgia care te duc la Brugge, Oostende si Gent.
Ovidiu – acu, sa nu ne pierdem firea. Da, m-au dus la Bruges, but what’s the big deal? Au petrecut si dinsii o duminica extrem de agreabila, desi recunosc ca a fost un gest foarte dragutz si generos.
Sfatul meu: schimba cercurile neprietenesti, cu altele mai saltaretze si umane. Si mai e si o chestie de virsta: eu am avut mai mult timp ca dta sa imi fac prieteni. Mai ai timp.
M-am plictisit de frigaraia asta, as dori temperaturi de +4 in timpul zilei; nici macar nu ninge, vizual nu e nici o sfiriiala si ne tot spun despre orori care se intimpla, cu oameni inghetzatzi in CASELE lor (ieri, 2 femei, moarte de frig in propriile case). La voi cum e?
Mie imi place sa stau la hotel!
suzica – esti o fata fina si discreta. Daca iau ce spui la its face value – si nu ca pe ce cred eu ca este – si mie imi place sa stau la unele hoteluri, dar nu pe banii mei, ca luxul e prea exagerat. Imi place sa stau si la prieteni, ca nu ma duc decit acolo unde shederea nu se transforma in oroare – adica, exista privacy pentru toata lumea si oamenii sint suficient de relaxatzi ca sa fie agreabil.
Eh Vera, prieteni am eu si pe alte meleaguri dar ramasesem orbit de catalogul locatiilor unde poti innopta gratuit si cu minim micul dejun inclus. In “Ze mun”, am enumerat citeva locuri pe unde am putut poposi fara a plati hotelul. Ar mai fi si altele, drept e.
Faptul insa ca ai atitia oamenili care abia asteapta sa te cazeze e cred un mare punct pozitiv in dreptul tau.
Suzi, deci sa inteleg ca daca ramii in Gara de Nord pentru ca trenul de Pitesti nu a mai putut pleca din cauza gerului, preferi hotelul decit la Vera. Frumoasa eschiva.
Pe aici e bine si frumos. Sunt vreo -4ºC cu sperante de racire pentru miine. Nimeni nu a murit de frig sau cel putin nu a fost publicat. In Finlanda insa, la Helsinki, autoritatile locale au luat insa masuri de protectie a tiganilor romani veniti la cersit si i-au cazat. Costurile estimate la vreo 80000€ vor fi, pare-se, la cerinta unor consilieri locali, facturate Guvernului Romaniei. Ca daca tot platiti impozite… macar sa stiti de ce.
M-am eschivat si nu m-am eschivat.
Cu Gara de Nord, eu despre Vera nu stiu aproape nimic, clar as refuza sa stau la ea, ca sa n-o deranjez, ce mare chestie.
Ca sa te duci la cineva sa stai, trebuie sa cunosti persoana destul de bine zic io, asta in cazul in care are o casa normala si nu un conac. Fiindca vizita presupune niste compromisuri de spatiu si program cu care si musafirul si gazda tre sa fie confortabile. Sau sa nu se simta obligat nimeni sa stea la fundul celuilalt si gazduirea sa presupuna doar acoperisul deasupra capului si un frigider pus la dispozitie. Am oroare cind vine cineva la mine si stiu ca trebuie sa ma trezesc sa fac cafeaua, sa ma pirtzui pe-afara, sau sa-i explic cum functioneaza dushul, sau sa mergem cu vaporashu pe riu… Adica io ma consum in felu meu cind am musafiri, rar se intimpla sa nu-i pun la masa sau sa ma culc la prinz cind e cineva strain. De aia evit cit pot sa fiu musafirul cuiva, de ce sa fac lu cineva ce mie nu-mi place?
Nu m-am eschivat pentru ca cui nu-i place sa stea la hotel? Daca as putea, si la Iasi as sta la hotel, dar mna “ce-o sa zica vecinii?”
Bine subliniat. Am dat exemplul cu Vera pur teoretic si ca sa agit.
Eu am mers la altii in vizita numai dupa ce au venit ei pe la mine. In felul asta nu am avut stringerea de inima ca as deranja, desi poate am facut-o, cum as fi avut-o daca nu eram eu initial vizitat.
Reclama de hotel: Radisson SAS Oslo.
Bai in plus, in vizita sigur sigur nu-ti da nimeni borcanele d-alea de dulceata, deci io mor dupa borcanelele de dulceata!
Nici sapun in hirtie..! Io cind ma duc la hotel am tendinta sa fiu mai curata!
Tocmai m-a lovit sa ma uit pe oferte de vacanta, nu ma mai duc la Mamaia, m-am plictisit gata.
suzi – si eu gindesc exact la fel si ma consum exact la fel. Si mai e ceva: prefer sa fac in asha fel incit sa nu primesc musafiri SI ca sa ii scutesc de relele mele sentimente ulterioare. De ce sa te dushmanesc, daca imi esti simpatic/a, ca m-ai pus intr-o situatzie care imi displace profund, in loc sa raminem amici si sa ne vedem/auzim cu placere?
ovidiu – pai, da, am vazut, ai fost un magar – incerci sa bagi zizanie. Noroc ca noi, ftl, sintem mai destepte decit ne dai dta credit si nu cadem prada atit de usoara. Reiterez: cheap!
Cu Radisson-ul sint de acord, eu am stat in 2009 la cel din Varsovia, e impecabil!!!!!!
Nu as generaliza cu Radisson SAS. De exemplu la Lyon, am stat in Le Crayon unde Radisson SAS detine cel mai inalt hotel din Europa. M-a costat ceva bani bucuria de a privi orasul de deasupra. In rest, servicii slabe rau, praf pe geamuri, uscator de par stricat samd.
Stii cum e cu “cheap” asta, e “cheap” pina nu mai e. Astept momentul respectiv.
Ah si mai bine magar decit porc sau bou.
Cum adica e cheap pina nu mai e? Adica se scumpeste sau nu se mai gaseste?
Ce diferenta de nuanta e intre magar porc si bou? De ce te aranjeaza magarul? Fiziologic sau metaforic?
Sper sa nu fie mereu ieftin, ca sa ies si eu pe profit.
Fiziologic poti determina si tu daca exista intre mine si unul dintre cele trei animale enumerate vreo asemanare. Metaforic, cred eu ca tind spre magar si nu spre celelalte doua animale desi diferentele de nuanta nu-s chiar atit de precis determinate in mintea mea. Plus ca am avut cazuri de asemanare si cu magarul lui Buridan.
suzi – vezi, ma suzi, cum e cind esti artista? Si nu esti atenta la om? Ovidiu nu raspunde niciodata la intrebari ‘abstracte’, citeodata raspunde la intrebari punctuale concrete; si atunci, citeodata raspunde clar si alte datzi raspunde in coada de peste, cind nu vrea sa ne spuna. Nici nu trebuie sa-l intrebi chestia cu diferentzele intre copitate, era clar ca nu o sa zica. Si mai baga si prostii cu Buridan, another cheap shot, ovidiule.
ovidiu (dar si suzi, daca vrea) – daca tot avem gusturi comune irlandeze, recomanda-mi si dta mie ceva de citit. Ceva nostim si usor de citit, dar care sa-mi dea totusi o oarecare satisfactziune intelectuala, pls.
Si, ca sa reciprochez, ofer si eu reading material. Drama.
http://sivers.org/drama
Interesant ce scrie nenea Kurt asta.
Nu ma pricep la recomandari. De fapt nu ma pricep in general la carti, decit poate la cele de joc uneori.
Ai putea experimenta cu
Never Mind the Balkans, Here’s Romania de Mike Ormsby
si apoi zi-ne si noua o parere. Nu e el chiar irlandez dar oricum e de prin zona. Si vad ca se poarta sa vina ei pe la noi si sa scrie. Pesemne ca spatiul mioritic le este prielnic.
hm, sa inteleg ca aici e un fel de anti-couchsurfing?
suzi, zici ca e interesanta cartea cu Femeia in Rosu? dar ce n-am inteles, Reporter de Vest este o alta carte sau este tot in cea cu femeia? si daca da, care dintre ele a fost bestiala ?
alegzandra – ce e aia anti-couchsurfing? scuzatzi, dar chiar nu stiu si as dori sa intzeleg ce spui.
alegzandra, probabil te referi la http://www.couchsurfing.org/ , drept?
alegzandra – I will drop it, ovidiu tocmai mi-a spus.
ovidiu – merci. Nu am vrut sa caut, am vrut sa primesc o explicatzie de la duamna, dar acu, daca mi-ai zis, ce sa mai deranjez omul?
Stiam de sistem, nu stiam cum se cheama. Am si vrut la un moment dat sa incerc, dar m-am descurajat gindindu-ma ce stupid e sa nu vreau prieteni si sa vreau sa suport straini, cine stie ce aberantzi sau weirdos, de care sa-ti si fie frica.
Alegzandra, Reporteru e tot in cartea cu femeia, actiunea alterneaza intre ce era in America (une era Ana aia, personaja in rosu) si Romanica, unde Reporteru scrie despre o sarbatoare in satu de une plecase Ana. Cartea e interesanta, io zic ca merita citita.
da, la ei ma refeream, ca dovada ce gazda buna sunt, aveam si cont acolo
si am prieteni care au facut asta des, si vizitat si gazduit si au reusit asa sa se plimbe foarte mult si sa cunoasca multa lume, deci se poate 
Eu nu stiu exact ce e cu couchsurfing asta, dar daca inteleg eu bine, pot prin el sa-mi gasesc gazde prin diferite locatii ale lumii iar eu sa fiu la rindu-mi gazda lor? Brrr daca e asa. Pai mi mi se pare ca e ca si cum mi-as gasi “gagici” pe haifaiv.
Pai eu ma duc la prieteni si primesc prieteni la mine cu bucurie. Dar sa merg la Juan Carlos Maria de la Papanas care locuieste undeva prin Peru si pe care nu-l cunosc deloc, dat fiind ca e pe saitul asta mi se pare tare ciudat. Dar mna, oi gindi asa pentru ca poate sunt eu mai asociabil dupa cum enuntam mai sus.
Hm, nu stiu, mie imi place ideia, da nu creca am stomagu s-o aplic, o sa ma gindesc! Pina atunci, am citit mai demult pe blogu lu Frugalu care am mai zis io de el ca-mi place mie mult, un articol cu un fel de couchsurfing da pe bani… mie mi s-a parut misto ideea (si articolu).
http://frugaltraveler.blogs.nytimes.com/2009/10/28/staying-with-newfound-friends-for-a-fee/
suzi – fiindca ii cunosc pe Adriana B. si Mircea M., ma tot gindesc de ieri ce tristi ar fi sa vada ce putzin interes a stirnit cartea lor, prezentata in postul tau si ce conversatzie bizara s-a pornit IN marginea postului si nu PE marginea lui. (ovidiu, nu te nelinisti ca ii cunosc pe oamenii astia, it does not mean ANYTHING more – in afara de faptul ca asha sint valurile vietzii. De fapt, ca sa vezi ca sint ‘valuri’ si nimic in plus, sa-ti spun ca nu il cunosc pe Mircea Nedelciu, care s-a prapadit de altfel, dar il cunosc pe fratele lui. Care se ocupa de real estate in Bucuresti si cu care am avut ceva biznis acu citziva ani, caci el a raspuns la numarul de telefon de la anuntzul care ma interesa. Ale vietzii valuri, domnule.)
Sa revenim la ovinele noastre: am incercat sa citesc cartea, acum multzi ani – curind dupa aparitzie si nu mi-a placut si am lasat-o.
Dar acu, daca suzi o recomanda atit de entuziast, poate ma reapuc. Ceea ce ma convinge mai presus de orice este ca suzi foloseste o formula I am a sucker for, ca sa zic asha: cuvintul ‘bestial’.
Vera, cartea lor am observat ca a stirnit putin interes in general, nu numai aici la mine pe bloc; am cautat sa vad ceva recenzii si nu am gasit!ceea ce m-a nedumerit. Romanu asta e important in istoria literaturii noastre, nu e cel mai frumos sau mai bun, dar ca “demers” si aparitie este important. De aici zic ca merita efortu de a fi citit.
Eu acuma nu fac recomandari, daca am zis ca e bestial si daca cred ca trebuie citit, nu inseamna musai ca e bestial, inseamna ca io il vad asa, dar nu-s luciat nici bucblog, so, luati parerea mea cu un pahar de apa.
De obicei io nu reapuc cartile care nu mi-o placut, de ce crezi ca ti-ar placea acu ca am zis io ca e bestial?
Nu este o proza chiar zburdalnica, tre sa recunoastem.
Vera, nu sunt deloc nelinistit ca tu cunosti pe cei doi autori. Eu nu am comentat pe marginea cartii cum nu am facut-o nici pe marginea altora. Nu ma simt apt pentru asta. Eu citesc carti cind si cum am timp, in ultima vreme de obicei la recomandarea unor persoane si atit. Eu in general plec de la un punct si vorbesc despre alte cele c-asa-mi place mie.
Mie mi-a placut cartea desi am citit o bucata in noiembrie, alta bucata in decembrie si finalul in prima saptamina din ianuarie. Mi-a placut pentru ca e ALTFEL. Dar dupa cum s-a vazut si mai devreme, am demarat greu cu ea.
http://video.yahoo.com/watch/6847730/17809547
Mai intii vezi asta, ca e un experiment social si psihologic interesant. Si vizual.
Nu, nu as relua NUMAI pentru ca zici tu, nu te impacienta – si, oricum, daca nu imi place nici a dooa oara, n-o sa vin satz sparg geamurile la -25 de grade, vineri noaptea, sa tre sa stai asha pina luni. Am zis doar ca m-a energizat ce ai spus tu, iar cuvintul ‘bestial’ e un trigger total pentru mine, nush’ de ce.
Poate nu imi place si pace. Dar poate momentul acela, very early 90′s, era prea agitat pt. mine si nu aveam rabdare de citit ‘cartzi’, atunci se citeau ziare si reviste+ ‘materiale’. Daca erai deja major, bineintzeles.
da, cred ca poa’sa fie si un fel de haifaiv, daca vrei
dar imagineaza-ti ca iesi cu prietenii tai in oras, si intr-o seara ii luati si pe doi straini care sunt si ei in bucureshti si le aratati orashul, fara sa doarma la tine. Mie mi se pare o metoda interesanta de a socializa cu localnicii pe care in mod normal nu o prea ai intr-o vacanta oarecare(cand nu mergi la prieteni), dr poate intr-adevar e mai simplu cand ai 20 de ani ![:-\](http://www.moara-lu-bunicu.org/suzi/smilies/yahoo_question.gif ":-\")
”
vera, cred ca in general discutiile de aici se duc in toate directiile, fara a avea legatura cu cartea si cat de interesanta e ea pentru cititori, cam ca la o cafea, eu asa ma gandesc
eu imi amintesc de aparitia cartii si recenziile ei si sa fiu sincera, recenzia lu’suzi m-a facut sa mi se para mult mai interesanta decat au reusit cele de dinainte, poate si pentru ca insistau pe tehnica de scriere si complexitatea faptului ca erau trei scriitori, care pe mine ma duce cu gandul ca e greoaie si atat.
A propos de haifaiv si carti, am aflat ca exista si retele sociale cu astfel de tema: http://www.librarything.com/
Imi place coperta unei versiuni de la Femeia in rosu: http://www.librarything.com/work/6246999 . E mult mai clasica. Acum mai toate copertile sunt viu colorate.
Da deci io nu inteleg rostu sitului astuia, ca imi facusem si io cont la un momendat crezind ca sint chiar carti acolo, da parca erau numai copertile. Ceea ce care-i ideea sitului, ce le aduce el userilor lui?
Coperta aia nu e cam serioasa?
Mie mi-a placut una de la o editie mai veche cred, cu o pictura cu una femeie tolanita asa pe-o coasta, femeia de pe coperta mea e prea schija.
Ah, eu nu mi-am facut cont ca n-am nevoie de asa ceva. Dar uite ca aseara datorita la situl asta am gasit in SUA la un vinzator o carte la mina a doua pentru o editie mai veche. Ce vroiam eu sa cumpar este si acum pe piata dar dat fiind ca prima data a fost publicata in 1949 a suferit intre timp actualizari ca sa fie in concordanta cu realitatile momentului ceea ce pe mine nu ma interesa in acest caz. Cum bine comenta unul pe amazon.com, ca e ca si cum ai vrea sa asculti muzica lui Beethoven dar cu ajustarile necesare la ritmurile de astazi.
Da, nici eu nu am gasit coperta la editia asta ca fiind una reusita. E ca o combinatie intre o harta de la editura Everest si un desen dintr-un magazin de haine.
Despre ce carte vorbesti? Femeia a fost publicata in 1990.
Ma gindeam la carti electronice, ca devine din ce in ce mai tentant.
Ai vazut Ipadu?
Despre o cu totul alta carte vorbeam. Nu are importanta numele ei aici.
Am vazut Mega-iPod-Touch-ul denumit si iPad. E un gadget interesant pe care l-as folosi la serviciu la greu dar firma nu cred ca mi-l cumpara daca le cer.
Ca sa citesc carti, doar cele tehnice le-as citi partial pe calculator si nici acelea tot timpul. Eu am un monitor de aproape 23″ si pe el vad litera chiar ca de-o schioapa. Dar cind citesc o documentatie tehnica la serviciu parca tot simt nevoia sa scot la imprimanta si sa subliniez si colorez cum imi place mie. Plus ca pot sa deschid concomitent la paginile 45 si 163 ca sa corelez intre cele doua texte. Cum fac asta cu Chindal sau aiPad sau alte minunatii?
Nu pot sa ma inserez in colectiv. Revin cind terminatzi aceasta discutzie tehnico-cibernetico-halucinata.
Despre rostul lui librarything.com (spun asta fara sa fi vizitat siteul, sunt clarvazator!) : iti poti pune acolo toata biblioteca, reusind astfel sa o ordonezi. Poti vedea ce carti apreciaza alti oameni, susceptibili de gusturi similare cu ale tale. Te poti lauda cu biblioteca ta (care are si ceea ce s-ar numi “functie de reprezentare”, chiar daca lucrul asta poate parea de prost gust).
Ma rog, recunosc, am vizitat acu vreo doi ani siteul, cand ma gandeam sa fac ceva similar. N-am facut, doar m-am ofticat ca se mai gandise cineva la asta…
putea sa fie si chris de burgh pe coperta, nu?
Bai oare Crisdeburg o fi scris pesa ca din pdv a lu Dilinger or ca un oarecare om?
Liviu, aha! Si tot nu inteleg cu ce te incalzeste reprezentare bibliotecii tale, cind poti sa faci o poza la rafturi, e de pamplezir sa vada diversi ce ai tu acas?
vai, Suzi, bine ca ai dat un semn de viata ca stateam ca pe ace de cand am citit la ziarul ca a fost gasita fara de suflare si cu sange in juru-i o rumanca, la Dublin.
pe de alte parte si eu sunt vie si va salut cu drag.