Acum hmmm vreo nouă ani eram în timpul unei escapade la Bucureşti la DD de amorul artei, adica nu chiar, sărbătoream ceva de genul primul sau al doilea an în care nu rămăsese repetent. Al doilea. S-a întîmplat că am dormit o noapte la cămin la el într-o cameră foarte şic, cu gîndăcei şi lighene cu ciorapi la “înmuiat” sub pat. A doua zi însă, am primit cadou o noapte la hotelul ăla de lîngă Romexpo, Crowne Plaza crecă se cheamă.
În afară de că ne era groază că avem vreun gîndac în rucsac, ne simţeam ca pe nava Enterprise, doar că era mult mai frumos. Ei şi cînd am ajuns în camere după ce am fost conduşi cu mult tact şi instruiţi cum funcţionează toate, după ce au ieşit ochii indiscreţi, eram ca vacile la lucernă, am început să ţopăim pe pat, să ţipăm să chicotim OMGOMG am dat drumul la teveu, ne-am uitat pe geam, ne-am trîntit în fotolii, ne-am dus în baie şi am tras apa la budă, am deshis duşul, am scos toate punguţele igienice şi ne-am pus hainele murdare în ele, am luat pixul şi notesul cu sigla hotelului şi le-am ascuns în geantă. Bine, nu ştiu dacă aşa fac vacile la lucernă, dar mă refeream metaforic la entuziasm!
Ne-am spălat cu gelul de duş şi şamponul dar cu economie, că mirosea a Rai! şi voiam să luăm şi acasă să le pun în baie să arate frumos, deci am folosit cu picătura, am luat şi casca de duş de pus pe cap şi buretele de curăţat pantofii şi nişte şlapi.
Ne-am băgat în halate dar n-am avut tupeu să le luăm cu noi, că nu aveam unde să le punem, am beneficiat, adică am stat numai şi numai cu ele, am şi dormit tot cu ele păcat că nu am avut cu ce să ne pozăm, ar fi fost o mare amintire în album.
Dimineaţă a venit micul dejun în cameră! Farfuriile şi tacîmurile au scăpat de lăcustele din noi, în rest, totul a luat calea obişnuită a mîncării sau calea neobişnuită a genţilor noastre. Borcanelele de gem au fost păzite ca ochii din cap şi n-am mîncat niciodată gemul din ele, au fost duse cu mare mare dragoste şi au stat aşa în bucătărie la noi le-a bătut praful, fumul, aburul, uleiul sărit din tigaie, dar conţinutul a rămas intact! Am mai avut zeci de pliculeţe de zahăr, sare, piper, lapte praf, smîntînă praf, scobitori şi cine mai ştie, toate au fost puse într-un bol de sticlă în mijlocul mesei acasă, neatinse şi alea.
Pînă să ajung acolo, adică la Crowne Plaza, eu mai fusesem în alte oraşe, dar cînd plecam în vacanţe, ai mei de obicei mergeau fix la căsuţe, ca să poată taică-miu să respire seara pe bătătură şi să joace table, iar cînd am fost singură am fost ori în tabere obosite, ori la grămadă în casa cuiva, ori la căsuţe, ori cu cortul. Ca să fiu în spritul lunii ăsteia, cînd am intrat în hotel, în capul meu a fost o explozie maaagicăăă!
Nu că de atunci am mai avut parte de aşa ceva! Pînă sîmbătă. Cînd s-a întîmplat o porcărie care mă umple de ruşine şi de nervi în ce hal am ajuns!
Ne-am cazat m-am dus direct şi m-am spălat (fără să-mi pese de sticluţe, mi le-am vărsat cu ne-pă-sa-re!), am ieşit, m-am uitat în oglindă, am închis uşa după mine şi dusă am fost! M-am întors, m-am culcat, m-am trezit, m-am mai spălat o dată şi am consumat definitiv tot ce era de consumat, am constatat că au doar cinci posturi pe teveu şi m-au enervat, mi-am scris pe o foaie cu sigla hotelului să cumpăr pastă de dinţi şi mi-am pus-o în poşetă, dar am lăsat pixul acolo, am înjurat aerul condiţionat şi faptul că nu se deschideau geamurile, am coborît în hol şi în loc să mă duc să-mi iau micul dejun – care era gratis!!! m-am dus la cafetărie şi mi-am cumpărat o cafea, mi-a dat o ciocolăţică mică pe care am lăsat-o în farfurie am facut gafe peste gafe peste gafe!
Sînt de-a dreptul scîrbită de evoluţia minţii mele aproape că îmi dau lacrimile cînd îmi aduc aminte ce trăiri am avut acum cîtiva ani şi cum civilitatea şi traiul bun mi-a distrus o bucurie pe care puteam s-o am la orice vîrstă în orice împrejurare vreaau să mă bucur de hotel ca de un univers paralel luxos plin de mici bucurii în formă de sticluţe borcănele, pixuleţe, punguţe şi alte lucruri minunate!
Am devenit un monstru consumerist, ăsta-i adevăru.
eu nu mai ma satur de chestiutzele alea mici, pastrez ca nebuna mai ales pliculetze de zahar (am colectzie) si servetzele..nu mai zic ca frati’miu e obsedat de tacamurile de plastic din avion, pe care le considera ceva de nepretzuit..eu zic sa te bagi la o tabara ceva la vara, ca prea ti s’a urcat consumerismu’ la cap