Expoziţii realiste
20 ianuarie 2010
Pelerinajul meu a continuat şi astăzi, o, dacă ar fi să-mi ridic statui de merit pentru randament în anumite zile, acum ar fi momentul! Deşi hm nu prea îmi mai simt picioarele…
Aveam programat să văd două expoziţii, una la Centrul Cultural Francez, ceva cu nişte boxeri (bătăuşi, nu chiloţi), am întrebat unde e şi am intrat. Cîînd colo, era în cafenea, un fel de cantină studenţească cu mese sumare şi scaune de plastic unde ronţăia lumea şi schimba impresii în gura mare, plin ochi!-era prînzul, unde să mă postez în farfuriile oamenilor să privesc cu o mînă în bărbie marea artă a artistei de pe pereţi?
A doua expoziţie am găsit-o întîmplător la Centrul de Filme, era cu poze din Gaza. Aţi mai fost vreodată la expoziţii despre zone de război? Nici eu, erau numai babe, nu ştiu, ori mă nimerisem la o mişcare a unei asociaţii, ori era vernisajul şi eu habar n-aveam, asta-i treaba, era plin de septuagenari care m-au înghesuit şi mi-au suflat în ureche pînă m-a apucat somnul. Deşi nu era nimic de somn, era cu poze din alea din reviste gen Timpuri şi Lumea azi, dramatice, adică tragice!, cu lacrimi, molozuri, copii, am ieşit căpiată şi nu mă aştepta ceva de vodevil!
A treia expoziţie era programată la Arhiva Fotografică, despre Irlandia în perioada Războiului de Independenţă – Primul război mondial ( asta vine cu ochiul liber perioada 1920 – 1924), nu prea vesel!
Iaca micii irlandeji cum habar n-aveau ce se întîmplă. Erau foarte mulţi oameni în vîrstă şi aici, chiar era teribil de aglomerat!, a mai venit şi un grup de şcolari cu clasa la o porţie de istorie care nu părea să-i impresioneze în mod deosebit, dar erau discreţi.
Ce mi-a plăcut să aflu este că, dacă vrei, poţi cere cópii după fotografiile din arhive, nu ştiu dacă la noi se poartă, mi se pare o idee foarte de bun simţ. Am cumpărat cîteva vederi de poze vechi, una cu un picnic pe vremea aia nu aveau scaune de plastic hah! şi se pare că erau la ceai cu biscuiţi, şi alta cu un nene care pozează nişte tantii cu rochii bufante la 1864, ah ce vremuri, deci pe lîngă nenea mai era un nene cu un aparat de foto care avea grijă să imortalizeze momentul!
Iar şi din nou, cînd am venit acasă m-a apucat o dorinţă ardentă de a călca rufe, nu ştiu şi nu mă duc la doctor pentru treaba asta, îmi las impulsurile să mă ghideze. Mîine mergem să vedem artă asiatică, sper să fie ceva mai vioaie.
5 responses to Expoziţii realiste
bai suzi ce te mai plimbi! la noi a fost una dasta cu rasboi si au atarnat posele alea la museul de istorie aci la universitate..bine era ceva gen, reporteri prin ruine, copii strivitzi, groaznic.
ce’mi plac doamnele la ceai, ce mi’a placea sa stau intr’o tzara unde se bea ceai si prajiturele,delicioooos
Good luck cu aia asiatica, eu am fost la una mai de mult, picturi, frumos.
oare posa fac o egzpozitie de oameni de zapada si tzurtzuri?
Poti sa faci tu bai Tuvia un picnic cu ceai si prajituri, iti chemi preteni si bei ceai pina te imbeti
!
Cine te impiedica sa faci expozitie?
Acu` vreo doi ani îţi propusesei la-nceput de an să citeşti nu mai ştiu cîte cărţi în anul `cela. Eu cre`că anul ăsta tu ţi-ai propus să vezi nu ştiu cîte expoziţii şi tragi tare de pe-acum nu de alta, dar să nu-ţi scape vreo ceva şi să ratezi ţinta pe 2010.
Da, nu mi-e că o să-mi scape!
Dar ştiu că prin februarie mă apucă lenea, de aia trag tare acuma, cît îs încă în vervă!
ah da nare sens, la noi nu e asa ritualic 5 o’clock tea.plus daca intreb cine bea ceai osa zica toti “da ce esti bolnava?” adevarul e ca eus o iubitoare de cafea si ceaiul e asa un moft
osa fac,cum sa nu, pana atunci..http://catavencu.ro/top_10_urturi_mortali_din_bucuresti-12245.html