Expoziţie irealistă
19 ianuarie 2010
Astăzi am fost la o expoziţie, la galeriile municipale cunoscute şi ca Hugh Lane Galleries, expoziţie bazată pe atelierul lui Francis Bacon (nu babacu’ de acum patrusude ani, un babac mai nou).
Francis Bacon a fost pictor maare, mare, caracterizat printr-un stil sumbru, minimalist în detalii, un suflet tulburat şi nu prea vesel de felul lui, omul picta cum îl lovea marea inspiraţie, ce era de mică inspiraţie era distrus şi gata, băga toporul în tablouri, le făcea o gaură în mijloc şi restul de pînză era reciclat pe post de paletă. De fapt, ce să zic?, totul în jurul lui era pe post de paletă: pereţii, uşile, şosetele, cum le prindea le picta, specialiştii ne spun că “experimenta” cu diverse materiale.
Poza de mai jos nu este o pictură de-a lui, este poza făcută de mine atelierului dumnealui care spunea cu guriţa lui că el numai aşa se poate concentra, crea, în mizerie şi înghesuială, noi şi alţii credem că manifestarea claustrofobică aproape se datorează unor traume din copilărie, adolescenţă, tinereţe, bătrîneţe. La cît de “barocă” e atmosfera, tablourile lui sînt uimitor de curate. Cum am ajuns să fac poza cu telefonul ascuns în mînecă.
După moartea lui, partenerul şi moştenitorul de drept şi fapt a donat tot ce se afla acolo în studio, galeriilor din Dablin, pentru că artistul era irlandez (născut pe pietrele noastre, crescut prin diverse locaţii irlandeze, deci merita şi poporul un semn al trecerii), cu un mare efort şi grijă au fost transbordate inventariate şi repoziţionate pensulele, borcanele, şosetele şi celelalte într-o cameră identică – doar că din sticlă şi aer condiţionat, păzită pe toate părţile de badigarzi, nu ai voie nici să pozezi, nici să telefonezi, nici să strănuţi acolo, iaca.
Aşa o păzeală nu mi s-a mai întîmplat de la Molul din Băneasa! Ştiaţi că în Molul de la Băneasa nu ai voie să faci poze?! Era să leşin cînd a venit un domn la mine şi mi-a comunicat foarte trist că aşa e dispoziţia, mi-a dezvăluit că şi el consideră că e o pretenţie absolut prostească şi poate să “închidă ochii”, dar eu nu l-am lăsat să se rebeleze şi am pus camera în geantă ( după ce m-am spart că “nicăieri în lumea asta nu e aşa ceva la on magazin!!”).
Revenind pe tărîmuri artistice în afară de atelierul respectiv, mai avem cîteva tablouri (cu valoare relativ mică, cele mari sînt la engleji şi în diverse colecţii particulare pe mapamond), schiţe care ne dezvăluie idei blabla, fotografii după care picta omul, cîteva cărţi şi alte mii şi mii de pagini care lui îi plăceau şi le rupea şi le făcea teancuri teancuri.
Cam asta a fost vizita la cultură, interesantă şi grea pentru mine, pun un film frumos făcut (de alţii) despre expoziţie, pentru cine are răbdare şi agreează pictura, merită. Mîine mă duc să văd poze cu boxeri, să vedem cum ies şi de acolo.
24 responses to Expoziţie irealistă
Sa stiti ca nici la magazinul Illum din Copenhagia nu se da voie.
Si nici la magazinul Kaufland din cartierul Marasti din Cluj.
Spui din experienta personala, deci sa nu generalizam cu “nicăieri în lumea asta”
Secretul e sa faci cit mai multe poze pina nu apare bodigardul, ca pina acum nu mi-a cerut nimeni sa sterg ce-am pozat.
P.S. BTW, ce obicei de prost gust si consumerist sa faci poze in mol, hahaha
io stiu ca n-ai voe sa faci poze in copou vizavi de statuele lu horea closca si crisan si vag mai la vale e nuj ce cladire relatif inposanta gen (gen) academia militara. intre parcu cu teiu lu eminescu si stadeon, pe acolo vine cladirea, si pe partea dreapta a strazii e un panou (sau era) cu un pozor taiat cu o dunga rosie oplica.
puate ca si la muzeu or la mol ie secreti di stat!
mereu mia placut bacon, inca de pe bancile scolii.De fapt, imi place dezordinea, nici eu nu posa creatzionez decat in dezastru complect! in multe locuri nu te lasa sa faci pose (dar la Luvru te lasa, de ex), gen supermarketu de la coltz.Conteaza sa le faci repede pana nu te prinde si dup’aia sa faci pe niznaiul
(frati’miu a facut vreo 100 de pose cu tel la niste sticle de suc in italia pana sa vina un nene sa ne acuze de spionaj industrial 
Da e de prost gust, nu mi-am dat seama pina nu mi-ai zis
Molul ala e chiar frumos, merita o poza, domnu paznicu a zis ca sint multi oameni care vor sa faca poza inauntru mai ales la copii la McDonalds ca ie cu jucarii si asa si el le da voie una miiica.
Da, chiar am observat si io ca la unitatea aia militara de pe Copou este interzis, da n-am fost niciodata curioasa s-o pozez. Nu stiu ce secret de stat ie la mol, proabil sa nu le furi molu, faci poze, desenezi planu cladirii si dai o mega spargere nemaivazuta!
tuvia – mi-a placut povestea ta cu spionajul industrial. Am si eu una (suzi, scuze ca nu discut partea cu arta, nu ma simtz in stare acum, sint doar intr-o MICA pauza) cu timpenia Fara Frontiere a celor care au nitzica putere. Am mai zis povestea asta, dar nu stiu unde si ma amuza la nebunie de cite ori mi-o amintesc.
Eram la 2 Mai, vara, pe seara, in anii ‘80; acolo, cum e zona de frontiera, exista o unitate militara, iar soldatzii aia faceau dimineatza si seara ronduri pe plaja, de la un cap la altul, paralel cu apa, ei stiu de ce.
Eu eram la nudisti, cu un prieten de familie, amindoi goi pushca, in apa, la doar citziva metri de mal si ne scaldam. Soldatul cu pusca in spate venea agale. Ajungind in dreptul nostru, ne-a spus sa iesim din apa, which we did, asa cum eram, goi pusca, ca ce era sa facem? era AUTORITATEA statului, cu pusca. S-a uitat la noi o clipa, dupa care, foarte serios, ne-a intrebat: “Aveti corpuri plutitoare asupra Dvs.?”
Era sa leshinam de ris! (Imagineaza-tzi scena!)
Tuvia, serios iti place? Hmmm
(in afar de ca nu aveati une sa le ascundeti in nudizmu pe care-l prezentati!
ma, suzi, cum esti tu asha de naiva?
El era un biet soldat, care voia sa vaza o dama despuiata. In timpul rondului de seara. In Romania, anii ‘80. TREBUIA sa mimeze ca ne scoate din apa cu un motiv justificat de sarcina lui cazona: asigurarea securitatzii zonei.
Da, se referea la colac, saltea, etc., chestii cu care AM FI PUTUT fugi in Turcia, pe mare. Despuiatzi.
Hazul de la asta a si venit: ca nu s-a putut gindi la ceva cit de cit plauzibil. In fine, pentru noi a fost TOTAL, cer scuze daca nu am reushit sa redau hazul situatziunii.
O ba ai reusit!
Si orcum fazele astea is mult mai misto cind le traiesti in momentu respectiv!! si eu m-am ris cind am citit, dar n-am putut reda risul meu prea bine.
Sa scuzatz apsenteizmu-mi, de-o vreme-ncoace. trag tare sa-l egalez pe Bacon. io zicca me-a reusit si, cu tata modestia, sa stiti ca L-AM DEPASIT!!…la dezordine. stiu ca va lipsasc foarte mult, da e in joc viitorul meu artistic, ca si i-o vreau sa-mi ramana sosetele sub sticla, pazite si fotografiate , na!
Te scuzăm şi te aşteptăm, nu te grăbi nu te stresa… da deci ce faci?
suzi – io stiu ce face mimi. Ai stii si dta, daca ai gindi global. E in marele Schwung (=momentum) al producerii marfei care tre sa agiunga pe piatza la mijlocul lui februarie. Este, mimi?
deocamdata crosetez dantela din sarma de argint, ca ma-mburda niste idei creative, dau de veste cand am ceva finit.
mimi – fata, m-ai dezamagit. Eram sigura ca bibilesti la martzishoare, ca acush incepe nebunia.
suzi – cer scuze ca m-am dat mare, crezind ca mimi e o fata ordonata si cu scopuri clare. Dar uite, ea e mai boema si mai hartista decit am crezut-o eu si nu ii pasa de sezoanele prestabilite, are un moment creatif. Intre timp, io stau pe coji de nuca amestecate cu balegar proaspat, sa expiez pacatul vanitatzii.
Stai, ca poate face martisoare din dantela din sirma din argint!, poti sti? Ori inimioare din dantela din sirma… pen Valentine’s Day! Inca nu stim daca demersu e artistic sau artisticocomercial. Tine nucile aproape dar nu te arunca!
suzica – io tzin nucile, da-mi expira balegaru – si aranjamentu n-o sa mai fie nici asha de scirbos, nici asha de puticios, nici asha de expiatoriu. Daca stau acu 10 minute (in fine, de la 5:30 PM incolo, sa ma vaza totzi vecinii care revin de la boulot, adica sa punem si elementu de jena sociala), ajunge? O fac preventiv si daca mimi zice ca nu face martzishoare, nu mai e nevoie, ca o voi fi facut-o deja. Daca mimi zice ca face, ramine ca am avans fatza de greshalele pe care o sa le comit in viitor. Ok asha?
hahha, vera, ce tare! creca abia astepta omu sa aresteze vreo nuda nocturna
da ce a scoso, ausi la el, corpuri plutitoare!
da, suzi, mie imi plac oricum toti astia putzin dusi, am un pretext pt desordine..
ce ma enerveasa de ex ca tre sa ma imbrac frumos la job, de cand am citit ca Monet picta numa iin halat si inca un regizor venea in piajama pe platou de filmare, deci vreau si eu!
poate traduc mai bine in furou
vera, ie o ideie buna sa stai pi nuci cu baligar (iaca, un strainez cu cunojtintsi vagi de romaneste puate crede ca e fo delicateasa nuca trasa-n baligar, mai stii
? ) pentru caci iar te-am prins cu cosu de fructe la romana
in graba tastarii…
ioti colea:
Jan 20 2010 @ 13:07, vera :
suzi – io stiu ce face mimi. Ai stii si dta, daca ai gindi global.
vio – asa e, da ce mai vrei?, am stat deja pe coji, imi mai put si acu genunchii, m-au vazutara umilita totzi voazinii. Da, am dus coshuri cu fructe; ce? aveam livezi si se stricau poamele, am dat si io la o profa care se chinuia sa manvetze carte. Ce sint io de vina ca ia n-a reushit?
Vera, m-ai mirosit. crezul meu poietic e sa inot in bani. da cand ma apuca inspiratia si febra creatiunii,… uit crezu. asa ca, creca o singura coaja de nuca ajungea si putea lipsi balega. ca dupa ce-mi va trece elanul creatif, ma voi ocupa si de martie. sunt usor confiuza supt efect de diazepam, sper ca m-am facut inteleasa. da decat nuci si balega, nu mai bine puneati voi neste pariuri, ceva? Suzi, sarma nu-i pentru martisoare. mampresionezi cu perioada asta a ta espozitionala! Tuvia, pai di ci-mi dai ma informatia asta asa di tardiv, ca Monet picta-n halat? de maine trec la neglijeu!
mimi – intzeleg, ataci pe diverse fronturi, in functzie de inspiratziune. Bravo, mimi, nu e totul pierdut, daca sufletul artistic inca se mai joaca, cind il apuca. Dar eu vreau sa inunzi peatza Sibiului cu martzishoarele tale si sa iei caimacul concurentzei.
Intzeleg ca tu, ca si Monet, avetzi casa bine incalzita, de creatzi in capoate si neglijee. Bine de voi…
tuvia – da, ma tuvia, de ce ai tzinut-o pe mimi in ignorantza cu savoir fairul? Acu, spre expiere (ca n-o sa expiez doar eu), ashtept sa ne anuntzi ca te-ai echipat si tu astfel la birou. Cu POZE!!!!
suzica – stiu catz datoram o mica vorba pe marginea Simonei. Tot postponez, ca nu vreau sa te invrajbesc. Domne, nu prea-mi place de ea – la virsta asta inca si mai putzin decit mai tirziu. E prea self-centered pentru mine – substantially – si, ca forma, nu imi place stilul. Are un flavour profund neplacut. Often plicticos de muarte. O s-o recitesc mai incolo, poate am fost si io intr-o stare care.
Vera, nu-mi datorezi nimic, ai cistigat-o fair&square ca sa zic asa, deci … nu-ti place, da-o mai departe!