Voi fi scurtă.
În limba engleză, numele de persoane pot fi însoţite de articolul hotărît “the” în cazul în care acea persoană este o personalitate distinctă. În dialogul de mai jos
I love Alan Alda.
Which Alan Alda?
The Alan Alda!
Oh, the Alan Alda….
Traducere liberă îs moartă după Alan Alda, care Alan Alda? …(marele, şarmantul, El) Alan Alda! A Alan Alda ăla!
the stă clar pentru a-l pune pe Alan în faţa tuturor celorlalţi tizi ai săi absolut anonimi, poate la fel de extraordinari, dar necunoscuţi pe plan universal.
Voitec (admiratorul lui Elaine) are un prieten, dar nu ştim cum îl cheamă. A venit într-o zi în birou şi m-a întrebat helou helou, the Jason e aici? Haha, the Jason nu este.
A doua zi la fel. The Jason era şi, după ce îi zice ce are de zis, îi mai zice să treacă mîine pe la Suzi. El zice am înţeles, trec mîine pe la the Suzi.
Mi-am dat seama că habar n-are ce onoare ne tot face, aşa zice el la toţi oamenii cu nume, cînd ai nume, devii cineva.
Apare Voitec într-o fugă şi-ntr-un gînd, dă nas în nas cu Jason şi-i zice unde o găsesc şi eu pe the Elaine!? Uite-o.
Este clar că băieţii ăştia doi au avut acelaşi profesor de engleză sau cine ştie, în poloneză numele primesc vreun articol?, eu habar n-am, dar ar avea explicaţia că li se pare că nu zic tot numele dacă nu vine cu the.
Aşa o limbă deosebită engleza… Apropo de englezi, 500 de scriitori i-au scris o mare scrisoare primului ministru să-l roage să rezolve problema copiilor analfabeţi, ei spun unul din cinci copii la 11 ani nu citeşte cît de cît la un nivel acceptabil pentru vîrsta lui. Eu mă bucur că am învăţat să scriu şi să citesc în română, unde literele se citesc aşa cum sînt scrise şi grupurile de litere se citesc tot cum sînt scrise! În şcoli aici copilul învaţă papagaliceşte pronunţia şi scrisul cuvintelor, care îi intră în reflex şi cu cît ştie mai multe cuvinte, cu atît mai meseriaş este el. Din punctul ăsta de vedere nu văd ce aşa uşurinţă de limbă este engleza.
Nu ştiu pe unde am citit săptămîna trecută sau acum vreo două că Sarkozy s-a întîlnit cu nu ştiu ce sindicat al editorilor creed, să vadă ce mai fac să mai ajute să găseasca metode ca să se vîndă cărţile să vină lumea să cumpere şi mă rog dînsul meseriaşul s-a exprimat (neorginal, dar cine sînt eu şi ce treabă am cu el) să facem din tun tractoare şi să vină cărţile la public prin publicitate! Pînă să citesc asta nu mi-a trecut prin cap că nu vad spoturi publicitare cu cărţi, aşa cum văd toate seriile de periuţe de dinţi seria periaj profesional, seria periaj tandru, seria periaj antitartru antigingii, de ce n-aş vedea editura X cumpăraţi cărţile din seria .. Izabelalende (cutare cutare pozate copertile sau mai ştiu eu ce) sau De ce iubim şi de ce le urîm pe femei? Chiar, de ce nu sînt cărţile la publicitate?!
la noi, la hamerika, ie reclama la carti pi tuoati gardurili cum ar veni, mai cu seama in metrou, statii de metrou, autobuz, de-astea, sa si luminezi si cucoanili astea cum vini treaba cu sadra braun & co.
pur si simplu stiu cind sint pe romaneste si tastez ca atare. nu ti-am zis ca sint oleaca schizo? 
Ba sunt, da’ mai putin ca detergentii. Si mai putin pe teve, ca-i scump. Dar prin statii de autobuz, prin reviste de timp liber (gen Sapte Seri, 24fun), prin revistele de cultura gasesti destula reclama.
Din pacate doar editurile mari isi promoveaza produsele. Ce nu s-au prins restul (sau s-au prins, dar nu le pasa, ca merg pe fonduri de la stat) e ca editurile alea sunt mari tocmai pentru ca isi fac reclama.
Ah, si mai sunt si “eventuri”, nu vrei sa stii cum arata o lansare de Harry Potter. (sau eu nu vreau sa stiu…)