Academia Suedeză a făcut un gest nobil (zic eu, care mă bat pe burtă cu cîţiva băieţi de la Academie de-acolo şi îmi permit să-i critic sau să-i mingii pe chelii cînd fac ceva frumos) revenim, i-a acordat lui Doris Lessing Nobelul pentru literatură, onor pentru întreaga operă, care, să spunem cu citat adaptat “din prisma universului feminin, a supus civilizaţia noastră atît de măcinată de rupturi, unei analize sceptice, pasionate şi vizionare ”
Paparaţii cu pretenţii de chestii elevate, dar care s-au grăbit să dea ştirea repejor s-o surprindă pe madam în plină supriză, chiar au reuşit, reacţia ei fiind în filmuleţul de mai jos, biata femeie tocmai îşi cumpărase verdeţuri, simpatic foc.
Eu am citit mai demult o carte a ei, al cărei titlu nu mi-l amintesc nici să mă taie cineva, daaar îmi amintesc că am citit şi Caietul auriu în vremurile mai limpezi ale intelectului meu! O mama, ce carte, foarte realistă şi cinică, întortocheată, personaja se duce uneori aproape de nebunie! Este o colecţie de patru jurnale - unul negru pentru crampele ei de scriitoare, unul roşu pentru evenimentele politice, albastru pentru viaţa de zi cu zi şi unul roşu pentru viaţa amoroasă - pe care Anna Wulf le ţine într-o criză a vieţii ei, nemulţumită aşa de relaţiile pe care le are, de cariera ei de scriitor, de familia care s-a divorţat, de societate, cam de toate, în anii 50 cînd politica era în derivă, se
e se războiau de le săreau fulgii, de copii trebuia să aibă cineva griă… Se adună şi se adună pîîînă cînd zicem că Anna gata e pierdută şi apare Caietul auriu cu toată splendoarea lui aurie şi o redă pe femeie plinătăţii ei.
Este o carte mare şi cîteodată se adună norii prin ea, pune ” pe tapet” probleme vag depăşite ale condiţiei femeii, dar să nu zicem hop pînă n-a sărit pîrleazul, că e posibil ca anumite cititoare să se regăsească cumva. Şocantă este sinceritatea absolută (că sînt jurnale) şi analiza, care poate deveni incomodă, pe lîngă aspectul literar frumos facem filozofie pe marginea textului, e o carte e
plu de atitudine, crudă, nu iartă nimic din ce-i este al ei, asta mi-a plăcut mie, curajul de-a scrie totot. Probabil de aia a avut şi are succes nebun.
Or să crească vînzările la modul (g)astronomic şi va fi tradusă mai ceva ca pînă acum, aşa că merită citit măcar Caietul Auriu.
S-o amintim aici si pe Simone de Beauvoir, altă tipă înfiptă bine în viaţă şi cu capul pe umeri, feministă pionieră, care trebuie iar citită (Sexul slab - asta nu ştiu cum e tradusă, Mandarinii, Jurnalele).
Şi, normal, să nu le uităm pe celelalte două fete care s-au luptat şi ele cu viaţa lor şi cu literatura, Virginia Woolf şi Sylvia Plath, despre care am mai scris.
Felicitările noastre sincere si dezinteresate, ah, este şi un sait oficial, www.dorislessing.org, făcut de-o fană (devenită prietenă între timp, din cîte am citit eu), cică D. L. în persoană nu este atrasă de internet şi nu i se pare un lucru atît de măreţ încît sa brauzărească. Ceea ce mi se pare rezonabil…
N-am citit nimic de Doris Lessing, nici macar in facultate, cand era obligatoriu, pentru ca nu mai stiu ce carte de ea pe care am inceput-o m-a plictisit inca de la primele pagini.
Dar in video-ul asta e atat de simpatica, incat am sa-i mai dau o sansa