Ce de-a întrebări am eu în cap cînd privesc cerul înstelat cu stele!
M-am urcat într-un autobuz plin ochi, am nimerit pe scara interioară, m-am uitat împrejur, era un loc liber, dar era pe scaunul pentru oameni cu probleme, adică este un loc mai la mijlocul autobuzului, la care şezutul se pliază. Dacă dai de el în jos, vine scaun, dacă nu, nu. L-am lăsat în pace. Mor pe oamenii care coboară peste zece staţii dar se agaţă de-o bară ca de ultima bucată de lemn picată dintr-un vapor scufundat în mijlocul oceanului. Am stat cît am stat şi am năvălit după un sfert de oră pe scaunul ăla. Helooou? Dacă nu este nici un handicapat în acest autobuz şi nu există şanse ca vreunul să urce, că doar nu-i inconştient să se cocoaţe într-un vehicul plin ochi, de ce nu ocupăm acest loc?! Lumea s-a uitat cu mare mirare la mine, dar eu nu cred că am făcut nici o crimă, ori nu ştiau că se face scaun, ori nu aveau tupeu să se aşeze, m-am simţit ca o extraterestră aşezată în mijlocul ochilor din picioare, dar este o nenorocire să ocupi un loc pentru oameni speciali dacă ei nu sînt acolo ca să-l ocupe?! Am greşit undeva sudocu ăla şi m-am enervat peste măsură.
Mai am o treabă cu babele, dar nu le dezvolt acuma…
De ce călătoresc babele cu autobuzul la ora de macsimă audienţă! Am zis că nu zic aici, dar nu mă pot abţine. Ce mă enervează babele, ştiu că e un păcat să zici babe şi să zici că sînt enervante, dar totuşi sînt unele enervante! Vin şi, chiar dacă sînt locuri în altă parte, ele tot pe locul de bătrîni vor! Dar acolo scrie foarte clar: Daaacă în autobuz nu mai e alt loc liber şi daca! vrei! te rugăm cedează locul. Nu scrie Bătrîni pe locul ala. Nu că m-aş aşeza eu acolo, că n-am nevoie de locul lor. Într-o zi era o tînără care s-a pust, cred că nici n-a văzut plăcuţa şi stătea cam bleagă. Din neant a apărut o bătrînă cu un carucior după ea (la ora opt jumate, da’ nu mai putea sta jumate de ora să treacă nebunia?) şi s-a proptit fix în faţa fetei, nu vedea în nici o altă parte, mintea ei era setată pe locul ăla. A stat în picioare lîngă fata aia şi atîta a oftat şi s-a scărpinat şi s-a chinuit, pînă i s-a eliberat scaunul! Ei, păi să nu te enervezi? Plus, se îmbracă numai în culori de-astea mega pastelate, dar nu mă mai iau acuma de simţul modei la vîrsta a treia…
De cîteva zile mă macină o întrebare de ce are o femeie din autobuz un bărbat aşa prost. Acum vreo săptămînă stăteam liniştită şi îmi vedeam de-ale mele în faţa mea erau două tipe, românce, discutau aprins cum că uneia nu-i convine aici că “a meu” nu-şi găseşte servici, că trebuia să fie şofer nu ştiu unde şi nu l-a mai luat tralala. Mi-a umplut capul cu a meu victima geniul. La cîteva zile aveam să cunosc chiar pe nemaivăzutul, care a apărut cu ea doamna, după ora matinală m-am dedus că era la vînat de joburi. Fumau amindoi senzual lîngă un coş de gunoi, se tot vorbeau pe şoptite eu eram concentrată în muzica mea cu ochii pe autobuz, numa ce prind o mişcare în fundal mă uit cu coada ochiului şi ce-mi văzura privirile care erau să-mi iasă din orbite, el se porni pe rînjit probabil la vreo amintire zburdalnică şi hop cu mîna peee fundul compatrioatei noastre! În staţia de autobuz! La ora 8 dimineaţa! Ea zice uăi termino uăi! El a zis da stai fa cî dor nu ti mînînc, ci, nu-ţ placi?! S-a auzit un poc. Îmi sărisera căştile din urechi.
____
Am zis că pozez, că nici la alţii nu-i mai frumos, bibliotecă în living…
Trei balerine, doi pescari, doi batausi, citeva pisici, un peste, patru cai si ar mai fi citeva maruntisuri, le pozez data viitoare.
asta cu scaunele rabatabile am intalnit-o in paris si acolo tot asa, sunt mai multe locuri langa fiecare usa, dar nimeni nu statea vreodata pe ele cand mergeam eu..si ma asezam io, normal, si toata lumea se uita suspect…si am vazut intr-un final ca scria cica sa nu le folosesti daca e aglomerat…probabil ca ocupi mai mult loc in autobuz…o fi din acelasi motiv?
pese: eu vreau ca sa stiu, ce ieste cartea cu middlesex?
ca numai pe ea imi sar ochii