Pina la urma am facut bine si-am terminat Diavolul se imbraca de la Prada. Nu pentru ca as fi crezut ca o sa-mi ofere cine stie ce surprize (o data chiar am crezut, dar nu, n-a fost sa fie), dar parca imi parea rau de 8 euro ai mei. Nici macar nu pot s-o fac cadou, pentru ca arata intr-un hal de nedescris, au prins-o niste ploi la mine in geanta, plus niste senvisuri trintite pe linga ea si nu este foarte aratatoaaasa.
Ce fiinta ciudata Andrea… desi as fi spus ca nu exista nebune ca Miranda si nici fraiere ca Emily, mi-am adus aminte de primul meu loc de munca si mi-am retras indignarea! Pentru ca am citeva exemple care ar putea foarte bine sa concureze si cu Miranda si cu cealalta. Macar pe una o suportau ca sa promoveze repejor, dar la mine la servici trebuia sa suporti pe cite unii altii ani intregi fara nici o promovare, ci pur si simplu asa era impamintenit sa-ti fie frica de sef, o frica din aia organica.
Daca as scrie aici niste nume oare s-ar supara cineva?
N-am inteles eu de ce a trebuit sa fie personaja principala atit de concentrata pe munca si nici nu stiu cum a rezistat atitea luni cu citeva ore de somn pe noapte, nemincata, incaltata pe toace 18 ore pe zi, sincer eu as fi sucombat cam de pe la a treia saptamina.
Cartea e scrisa intr-un mare stil americanesc telenovelistic cu personajele principale “gorgeous”. Eu inteleg ca nu poti sa faci carti americane a la Cosmo fara femei frumoase si barbati absolut seducatori, dar sa-mi arate si mie careva un scriitor super genial super inteligent super bogat super frumos care e interesat fix si fix de o oarecare gagica care mai e si modesta sa nu ne spuna direct cit e ea de frumoasa, dar ne da hinturi din gura celorlalte personaje.
Adica nu-mi dau seama, ma ia de fraiera si ma minte pe fata cu chestiunile astea? Sau ea stie ca-mi spune o poveste de adormit copiii (sau gospodine) si eu ma prefac ca nu observ si ma entuziasmez la fiecare pagina de ce haine si ce barbati si ce familie si ce avioane exista in carte?
In orice caz, din cauza acestei carti m-am culcat asnoapte la o ora nerezonabila, am vrut sa vad daca ramine sau nu cu scriitorul fatal!
Ce-i drept, nici eu nu m-am extaziat la “Diavolul se imbraca de la Prada” dar a fost o lectura usurica, de savurat in avion… Oricum, nu aveam asteptari prea mari…