Descriere
22 iunie 2009
Unde rămăsesem? Am primit o leapşă de la Smilla, foarteei complicatăăî, chiar cu muzeul meu personal nu m-am gîndit, eu abia dacă mă gîndesc să-mi pun cheile în geantă de pe o zi pe alta…!
“Dacă ar fi să fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu?”
(*Accesorii sociale = Lucruri, relaţii, oamenii, atitudini care nu mă definesc şi de care m-am înconjurat pentru că „aşa trebuie”. Sau, într-un cuvânt, „etc-uri”.)
Dacă ar fi să fac un muzeu al accesoriilor mele sociale, aş pune în el un aipod şi o pereche de căşti nemuritoare. De ce, pentru că zilele trecute stăteam şi aşteptam autobuzul mă uitam la copaci, mi s-a terminat subit bateria oh şi m-a lovit o tăcere de necrezut, mi-am dat seama că sînt locuri în care nu am fost fără căşti! Tot traseul de acasă pînă la staţie, de la autobuz pînă la birou, un mol de lîngă mine, Poşta din centru, o librărie, la o cafenea din aeroport.
O carte oricare ar fi ea, chiar şi Manualul mecanicului auto!
O sticlă cu parfum, ştiu exact şi care dar nu fac reclamă ah sînt atît de tîmpită că mi-am luat 3 sticle de groază că o să-i schimbe reţeta, cred că şi urmaşii urmaşilor mei vor mirosi a prostia asta sigur.
Spirt şi foarfece, pentru că-mi place să dezinfectez şi să tai. Ah bucuria săptămînii a fost să văd că Denis a dat faliment. Denis styling trebuia să moară de cînd mi-a făcut mie bretonfrranţuzescdedoimilimetri astă iarnă. Nununu…
Expresia “foarte mişto” pe care o folosesc abuziv, că-mi place cum sună. Adică foarte mişto.
“De ce le mai ţin încă în viaţa mea?”
Pentru că sînt încă în viaţa mea.
“Care ar fi acele experienţe, oameni, relaţii, obiecte pe care le-aş lua într-o carte despre mine?”
Ce drăguuţ o carte despre mine! Băi deci, biografii mei oficiali alo!, ascultaţi aici, nu băgaţi prostii că nu mă spăl pe cap scuip cînd vorbesc behăi cînd rîd am strabism şi mănînc cipsuri cu bere, vă rog eu. O carte despre mine trebuie să fie cam cum ar fi despre Tutancamon, cu glorie, cu aur, cu simfonii. Oameni extraordinari în jurul meu, o aură de romantism, o vorbire ca susurul izvorului de munte, o eleganţă a spiritului ceva de speriat, vapori de feminitate şi expediţii la Polul Nord pentru salvarea albinelor, Jivanşi, Şanel, bucătărie mediteraneană, blănuri ecologice, elicoptere, ONU!!
Urăsc telefoanele cu muzică în autobuze, era un ţînc săptămîna trecută, se pare mare fan La Roux, care e … tehnopop bucuria mea, sună destul de digerabil, dar o juma de oră cu piesa asta şi cobori mort de creieri, îmi venea să-l strîng de gît. Partea proastă este că m-am trezit fredonînd şi ştii cum e cînd ai cîte o fixaţie cu o melodie, astăzi e asta, mă urc pe pereţi.
La Roux – In for the Kill
60 responses to Descriere
Pai nu, ca na, omul, daca e faimos, s-a exprimat prin opera si nu prin tacamurile folosite. Plus ca nu-s prea fan(atic) din fire, mi-e greu sa idolatrizez un toc doar pentru ca a scris cineva cu el. Cel mai adesea am avut un sentiment de jena, de oarecare voyeurism. Totusi n-am fost la multe case memoriale si n-am fost la nici una din afara tarii, prin urmare ce am vazut eu poate fi o stangacie a muzeografilor autohtoni.
Nu stiu ce stingacie o fi, io de exemplu am fost printre altele, la doua case memoriale de unde am plecat impuscata, una a fost a lu George Cosbuc in Ro, unde am aflat ca fiiso a fost omorit intr-un accident de masina. A doua a fost la casa lu V. Hugo evident FR, pe malu apei si ni s-a spus ca pe banca aia (unde mincam io un senvish) statea fiisa care s-a inecat imediat dupa ce a fost vazuta (pe banca ceea!).
Dar! As vrea sa vad a lu Van Gogh sau al lui Dali.
Nu mi se pare voaiorism mie, dar nu stiu daca oamenii respectivi chiar chiar voiau sa li se puna ciornele in vitrina cu aer conditionat.
Dar nici nu-s fana inraita a ceva sa ma gindesc oa mama iata o parte din personalitatea lu respectiv/a/ul…
Tu ai vizita vreun muzeu daca ai cistiga loteria muzeelor?
Nuj ce e aia loteria muzeelor. Incep sa ma simt vag serios, lucru care ma supara, da’ o sa raspund totusi: relatia mea cu muzeele e ciudata, sunt foarte atras de ideea de muzeu si in acelasi timp nu-mi plac muzeele, imi dau sentimentul ca-s tampit (ma rog, incult, ca nu e acelasi lucru…) M-am plimbat deseori prin Muzeul National de Arta, de exemplu; sunt tablouri care imi plac si tablouri care ma lasa indiferent. Mi se pare ca e imposibil sa simti un tablou fara sa stii biografia autorului, epoca in care a trait, prietenii lui, influentele lui artistice, cine era subiectul (in cazul in care e un portret), care e relatia financiara a autorului cu beneficiarul. Daca ma plimb prin Muzeul de Istorie, sa ma uit la unelte din fier, monede, uniforme, arme, bijuterii, iar am dificultati in a simti povestea din spatele lor, chiar stiind cate ceva despre epoca. Poate e un deficit de empatie, eu stiu? Ca, de exemplu, la o amarata de expozitie despre comunism vibrez mult mai tare, chiar daca e vorba de Solidaritatea si nu despre cum a fost la noi. Sunt si exceptii, imi amintesc muzeul de istorie din Sebes, unde un ghid simpatic mi-a povestit despre Turnul Studentului, nu stiu daca l-am mai amintit. Dar acolo ce conta era povestea – ma repet si pun si italic, sorii – lucrul pe care mi se pare mie ca e dator sa il transmita un muzeu. Deci nu stiu daca as vizita vreun muzeu anume daca as castiga la loteria muzeelor, eu sunt mai degraba atras de sentimentul pe care il transmite un oras in ansamblul lui, muzeele sunt cel mai adesea doar o modalitate usoara de a afla lucruri fara sa mergi la biblioteca.
Raspund si eu neintrebata. Si eu ca si Liviu – cu orasele.
As vizita pe indelete Roma. Trebuie ca e un muzeu tare complex.
si mie-mi plac povestile, iar obiectele fara poveste ma lasa rece.
dar m-a fascinat discutia despre culori. io am o mare problema cu bejul… niciodata nu-s sigura 100% cum arata bejul asta…
Deci io vreau sa ma duc la film. Ca sa ma duc la film tre’ sa aflu unde. Stiu unde, la MTR, ca sunt doua filme cu potential sa-mi placa (anume Home de Ursula Meier si Entre les murs de Laurent Cantet); plus unul pe care l-as revedea (Kebab Connection de Anno Saul, o comedioara simpatica, l-am mai vazut la un festival al filmului german). Bun, deci stiu ce vreau sa vad, stiu unde, ramane sa aflu programul. Asa ca intru pe noulcinematografalregizoruluiroman, de unde dau o tura si pe blogul MTR. Aici vine legatura cu postul asta, anume ca de la MTR am ajuns la un blog pe care nu-l stiam, blog care vorbeste de muzee:
http://muzeu.blogspot.com/
O! arata bine blogul!
@Liviu: puteai sa zici si tu de filmele astea inainte de 28 mai… pai e frumos sa te bucuri de lucruri frumoase de unul singur? ntz ntz ntz…
Eu nu stiu ce anume s-a intamplat pe 28 mai, dar programul filmelor e aici:
http://noulcinematograf.blogspot.com/
super! multumesc mult