Da’ chiar, oare cum miroase frumusetea?
Frumusetea ca stare si ca fiinta si ca miros, cum ar trebui sa fie? Frumusetea e universala, exista va sa zica aroma de frumos universal. Asta inseamna ca aroma sa surprinda doar acele nuante frumoase din frumos, care sint universale, pentru ca frumosul universal, la drept vorbind, nu exista decit in unele … sa fiu poeta sa scriu tuşe? Mneah.
Aici urmeaza ca eu sa fac balonase de scuipat si sa filozofez privind pierduta tavanul afumat de mina mea care-a tinut tigarile uite-asa intre aratator si mijlociu si de gura mea care a suflat uitea-asa huuu in sus, pina s-a afumat tavanul. Si musca.
Si dupa asta, ar trebui sa ma ridic si sa-mi fac un ceai cu rom, pe care sa-l miros, evident, pentru ca-mi place cum miroase ceaiul cu rom, miroase a ceai cu rom. A ceai cu rom cu piine prajita. A ceai cu rom cu piine prajita unsa cu unt.
Trei esente si inca trei si inca trei, la sfirsit esenta esentelor si a iesit parfumul.
Iubirea poate si ar fi normal sa aiba o latura olfactiva. Cind iubesti pe cineva, trebuie sa-i recunosti mirosul, sa-ti fie mai mult decit familiar, sa-l deosebesti de alte mirosuri, asa ar fi firesc, sa iubesti cu tot cu miros, cum iubesti cu gustul cu auzul …
Aici ridic o sprinceana si sa ma uit mai bine pe textul asta, despre ce dracu scriu?!
Aaa, uitasem sa spun, am plecat cu gindul de-a scrie ceva despre Parfum, filmul, nu cartea, dar m-am pierdut sau m-am molipsit de-o exprimare parfumata!
Am avut mari emotii ca o sa vad un film de groaza, am avut o mega surpriza sa vad un film cit se poate de frumos si delicat cu subiectul in sine as spune!
In fond, filmul e despre ce-am zis eu mai sus, frumos si iubire, doar ca eu scriu prostii de-astea patetice si inofensive, in comparatie cu Jean –Baptiste pe care nu-l ducea capul sa nu ucida bietele fete si sa se bucure de mirosul lor in alte feluri, dar daca n-a vrut, n-a vrut!
Voi sa nu faceti ca el!
da chiar frumos… si mie mi-a placut filmul
a ce miroase romul?