In noaptea de 15 august 1947, pe cind tata isi facea loc mai bine in burta bunica-mi, iar mama plutea pe undeva prin univers asteptind-o pe matusa-mea sa vina pe lume, ca sa poata si ea sa apara, pe cind India se gindise ca ar fi cazul sa-si proclame independenta, s-au nascut , intre 12 si 1 noaptea, o mie unu indieni…Si Soarta s-a gindit ca India ar avea nevoie de mici eroi pentru viitorul ce-o astepta, asa incit le-a dat noilor nascuti puteri neomenesti, zeii s-au hotarit sa-si intoarca privirile spre India si sa-i daruiasca o mie unul zimbete magice… Saleem Sinai (Sheherezada noastra) s-a nascut e
t cind ceasurile bateau miezul noptii si a fost lasat cu darul de-a auzi gindurile celorlalti, si apoi, de-a mirosi tot ce era de mirosit in lume. Tot atunci s-a nascut si Shiva, pe care zeul l-a harazit cu darul razboiului…
Dar oamenii obisnuiti, neinvatati cu asemenea daruri, i-au ignorat pe micuti, i-au bagat cu forta in cotidianul searbad si, astfel, ei s-au pierdut in lume, pina cind Vaduva, mai tirziu, s-a decis sa-i adune si sa le stoarca vraja, sperantele si sa le nimiceasca visele…
Cam asa as vedea eu o prezentare a Copiilor de la miezul noptii.
Partea a doua:
O sa ma leg acum de un singur lucru : Vaduva!
Nu e deloc magica Vaduva asta, pentru ca este doamna Indira Gandhi.
M-am intilnit cu madam Gandhi citind A Fine Balance – Rohinton Mistry (pe care o recomand cu deosebita caldura), unde este surprins acelasi episod, cind se hotarise ea ca cel mai bine pentru Indieni este sa nu se mai inmulteasca si ar fi cuminte sa-i castreze in masa.
Este un episod crunt in istoria Indiei, pe care Salman Rushdie il trateaza cu mult bun simt si delicatete as spune, in cealalta carte este descrisa viata indienilor din acea perioada mult mai realist, mai uscat asa, sa simti cind citesti.
Partea a treia:
A fost comparata cu Un veac de singuratate, prin stilul de-a imbina realitatea cu fantasticul, unde avem pe de o parte India, in 30 de ani de istorie zbuciumata de la capatarea independentei si pina la apogeul Indirei, care se imbina cu istoria personala a lui Saleem, si pe de alta avem Macondo intr-o suta de ani, cu clanul Buendia.
Asta ma face sa ma gindesc, acum, ca si in alte dati, ca magicul e foarte aproape de noi, trebuie doar sa fim atenti sa vedem semnele, poate la miezul noptii, de undeva, vor veni chemari pentru o conferinta a celor-care-pot-sa-vada-sa-auda-si-sa-simta totul.