Mahalaua mie-mi place, pentru că viaţa mea nu are acest “condiment”, nu mă cert cu nimeni, mai scot limba la un şofer de autobuz, mai fac o criză de nervi că cine mi-a furat jeleurile de pe birou, îl mai ameninţ cu moartea pe DD că n-a dus gunoiul, chestii foarte banale, care nu-mi acoperă nevoia ancestrală de scandal.
Ce-mi place mie la mahala este că toată lumea vociferează şi nimeni nu-l ascultă pe celălalt, devine o frustrare paroxistică şi ce-i distractiv la cei de pe margine este undeva ca şi cum ai vedea un om beat care vorbeşte împleticit, dar el este convins că nu e beat! Cine asistă la o mahala se delectează cu afirmaţiile aberante şi injuriile aruncate (în gol) ale celor implicaţi, care pretind că au perfectă logică şi mai presus de toate, dreptate. Din mahala nu iese nimic bun, spre deosebire de o discuţie în contradictoriu la rece şi cu argumente, deoarece lipseşte respectul.
La noi respectul pare să se facă praf odată cu instalarea familiarităţii.
Mă mai roade ceva în dimineaţa asta. Vulgaritatea. Mă refer atît la vulgaritatea depistabilă imediat, la auzul cuvintelor cheie şi întrebuinţate pe scară largă, din lipsă de vocabular adecvat sau efectiv de chichi, ca să fii libertin uite-aşa, dar mă refer şi la vulgaritatea de tip B şi anume “lipsit de originalitate; comun, obişnuit, banal”. Ce nu pot eu să pricep nici în ruptul capului este de ce oamenii sînt vulgari deşi au inteligenţă şi pot evolua. Ce-i mînă-n luptă? Constată ei oare că altfel nu pot fi ascultaţi, înţeleşi, aprobaţi, aplaudaţi?
____
Încă o bulă de deşteptăciune mi-a scăpat, m-am străduit să mă exprim într-un mod civilizat şi cu întrebări retorice, că dau bine.
Manifest: dragi blogări, nu vă băgaţi în troacă, pentru că aveţi şanse să vă mănînce porcii, dar e posibil să scăpaţi, şi e mai rău, că aţi putea deveni porci la rîndul vostru. Nu vă aruncaţi într-o grămadă la iluzia unei “promovări”, nu vă lăsaţi intimidaţi de unii blogări “cu experienţă”, nu căscaţi gura la ei doar pentru că ştie ei ce zice, ieşiţi de acolo la primul semn de abatere de la bunul simţ, plecaţi, băteţi-le obrazul, boicotaţi manifestările care degenerează, vociferaţi, reclamaţi, condamnaţi mîrlănia, altfel calitatea lamentabilă a blogurilor va rămîne aceeasi şi va fi promovat doar vulgul, exprimarea plată, agresivitatea. Respectaţi-vă blogurile.
pai adevarul e ca iti permiti sa il stergi, ca ai de unde alege, o poza cu o pisica moarta e destul de sadistic indiferent cit de agresiva vizual ar fi realitatea. Si omul putea sa puna o poza blurata, iar pentru amatori de lucruri “realiste” linc catre poza neblurata, dar sa mai intimpla sa sari calul fara sa-ti dai seama. Bai, daca ti-i drag de blogu lui, eu zic sa-l ierti!
suzi draga, atata timp cat suntem inca la inceput in ale bloggingului si s-a dat la teveu ca se fac bani din blogging, lumea se arunca la promovare, ca sa le creasca traficu’ si sa faca bani, indiferent de metoda prin care se promoveaza. Asa ca “Respectaţi-vă blogurile.” suna foarte bine, nu stiu insa daca oamenii o sa si faca asa ceva…