Orice asemanare sau potrivire de caracter sau nume sau filozofie cu persone din realitate este pur intimplatoare. Acest text contine aluzii indecente, care nu sint recomandate persoanelor sub o anumita virsta sau cu o anumita pudoare.
Se asezara unul linga altul, stingheri, pe bacheta albastra a autobuzului de navetisti, ea la geam, el la culoar, uitindu-se la pletele ei castanii neatinse inca de chimicalele vopselelor care umplu pina la refuz lumea femeilor civilizate.
Ea se uita o vreme pe geamul aburit, apoi isi indrepta privirile-i albastre cu picatele negre spre ochii lui negri cu vinisoare rosii, ochi aprinsi de-o patima ascunsa dar bine orientata, temperata doar de teama de-a n-o speria. Caci el isi promisese sa-i fie mai intii parinte, s-o sfatuiasca si s-o sprijine, el era trecut prin viata, pe cind ea, ah, ea, era atit de inocenta si de virginala in cele lumesti!
Afara ploua marunt, in autobuz erau citiva oameni zgribuliti si o tacere indiferenta si rece ii inconjura din toate partile, dar lui nu-i pasa de nimeni si nimic imprejurul lor, el o vedea numai pe ea, voia sa-i vorbeasca doar ei, sa-i spuna, s-o ajute, s-o indrume, sa n-o piarda! Si incepu cu glas domol, dar destul de ridicat, pentru a-i da prestanta de care avea nevoie in ochii ei:
- Carmen… Carmen… baietii suna, lasa-i sa sune, tu nu fi fraiera…
Carmen il privea cu un amestec nepasare, intristare si compatimire…
- Carmen, asculta la mine, o sa te sune multi baieti, unii or sa incerce sa se culce cu tine, tu sa zici nu!… Sa nu te duci cu primu’ care te intreaba…
Carmen isi indrepta ochii spre geam….
- Carmen, mai, tu nu stii, unii o au mai…altii mai… nu asta conteaza…
Carmen se intoarse si o dorinta de cunoastere ii imbujora fata, ochii ii scaparau, narile ii frematau, ii sorbea cuvintele, nicicind nu-l ascultase cu mai mult interes.
- Carmen, ori asa, ori asa… ori… asa, baietii mint, mai Carmen mai. Nu vor decit sa se culce cu tine…
- Si ce daca?
- Carmen!… Carmen!…
Durerea il amortea simturile, il orbea, ii venea s-o pocneasca, s-o stringa in brate, s-o linisteasca, sa-i arate cit o respecta….
- Carmen, nu, nu asa, tu… tu doar nu esti curva!
- Nu!
- Pai… tu habar n-ai ca, daca-ti pune mina…
Carmen se misca nelinistita pe bancuta albastra.
- Si tie-ti place…
Carmen se smuci nervoasa in loc.
- De-acu sa nu crezi ca-i un lucru bun!
- Da’ cum ii?!
- Rau! Fa Carmen, esti …esti… nu fi proasta…
O cuprinse de dupa umeri si incerca sa si-o apropie tandru si ea se supuse, supusa, cu privirea pierduta, cu gindul aiurea… el ii trase incet fata spre fata lui si incepu s-o sarute, ca-n autobuz, fara sa se deranjeze de ceilalti calatori.
Dupa citeva minute in care lui i se aprinsesera obrajii de iubire pentru ea, iar ea era la fel de enigmatica si impasibila ca inainte, el reincepu
- Carmen, ascult-aici, daca zice de-al de Ticu sa te culci cu el, sa nu te duci.
- De ce?
- Pentru ca nu te iubeste cum te iubesc eu faaa Carmen fa!
Ofta apasat si isi aseza mina stinga pe coapsa ei.
Citeva minute se scursera in tacere, citiva oameni se ridicara si se pregatira sa coboare, el isi indreapta ochii spre ea
- Carmen, ia zi, vii la mine?
Carmen se uita la el, se uita afara, se gindi mult, apoi se gindi foarte mult si la sfirsit ingina îhî…
O liniste usoara si vesela plutea in autobuz, cind glasul lui se facu auzit
- Da’ tu cu altii nu te duci, nuuu?
Ea privi tavanul autobuzului pe care scria 104 FM The Best Radio in Town, We Make Your Day, il privi pe el, care astepta raspunsul ei cu sufletul la gura si privirea-i imploratoare, clefai zgomotos guma care-si cam pierduse aroma si raspunse incet dar sigur nţo.
El fericit, ii apuca obrajii si-i tinu strins in podul palmelor lui aspre, o privi adinc in ochi si ii sopti cit de draga ii e… asa nevinovata si nestiutoare…
Comentarii recente: