Scris pe 27-04-2007 capitol Carneţelul lui Suzi

Am zis ca-s tulbure, eu nici nu stiu de ce ma mai obosesc sa-mi declar starea confuza, ca toata ziua ma pling de lucrul asta. In tulburarea mea zic, doo probleme ma biziie si dupa aia o sa povestesc de ce-am plins eu alaltaseara.

Ba nu, incep cu plinsu’. Plimbindu-ma prin magazinul meu preferat – ca profil – alimentara! am dat cu ochii intr-un raft de ficat de porc. Si m-am gindit eu ia sa iau o caserola, ca mi-era pofta de-o tochitura (salivati, salivati).

Ajung acasa si desfac cutia, constat ca sint suficienti si pentru o mica prajeala, execut imparteala, ma pun pe prajit. Si mestecind in ei ma loveste o milaaa de porcii aia, vai de mine mi se rupea inima tot invirtindu-i asa, porcii sint niste animale adorabile si foarte altruiste. Drept pentru care nu m-am atins de ei!

Pina am apucat sa-i pun lui DD in farfurie deja il uram (pe DD) si-l iubeam postum (pe porc), plus cind am mai vazut ca baga si cutitu-n ei, m-a apucat o disperare ca i-am zis printre dinti asa-mi maninci tu mie ficatii!! si el a zis ca au vitamina be, care mi s-a parut lipsit de inima, ca mi s-au pornit lacrimile sub privirea mirata a lui DD care mi-a intins farfuria na mah, vrei sa nu mai maninc? Il ajuta cu ceva pe porcul ala?! De ce nu ma lasi tu pe mine sa maninc si plingi ca fraiera pentru un porc, hm? Nu-i zi asaaa!! Daca tu si altii ca tine n-ar mai minca porci si porcii ar putea trai linistiti si tralala… Ai respect macar pentru sufletele lor nevinovate! Dupa care s-a oprit din mincat si eu din plins si-a mincat ceva vegetal. Ieri dimineata bineinteles ca nu mai era nici urma de ficati de porc, bagase tot in el, pentru ca eu in jalea mea nici nu m-am indurat sa-i arunc la gunoi.

Eu am mai plins o data pe un pui pe care l-am luat de la piata si fiind intreg si eu pusa pe facut super mincare din el, am luat iataganul si am inceput sa-l ciopirtesc, dar probabil fiind eu sensibila in ziua aia, vai l-am spalat cu lacrimile mele, ca sa zic asa. Na, l-am mincat, normal.

Deci de-aia am plins. Ieri am servit vaca, dar n-am mai avut nici pe naiba, m-a intrebat DD daca sa se duca in alta parte cu farfuria (in gradina eventual?), dar nu, criza trecuse. Ce bine.

13 comentarii

Apr 27 2007 @ 11:50, vio :

am bocit si eu de am speriat vecinii cind eram in elanuri bucataresti si mi se facuse pofta de niste inimioare de pui, micutsa de mine, si tot asa, cind le invirteam sa le spal, m-a luat o jaleeeeee si-un pliiiiins.
da’ apoi m-am invatat sa bag cutitasu adinc si sa transez puiu complect.
o fac rar din lene nu din alceva. plus c-am mai imbatrinit.
deci te-nteleg da nuj de ce nu ej pe msn care io-s in pauza ma-ntelegi.

Apr 27 2007 @ 11:51, vio :

pe de alta parte s-ar putea sa fie razbunarea tardiva a lui geisan care si tu l-ai facu sa plinga cind cu masina.
si la restu de barbati inlacramati!:D

Apr 27 2007 @ 13:57, aprilia :

de cîtva timp, intru pe aici, citesc, rîd binee şi ies fără sa zic nimicuţa. dar azi nu pot să nu întreb întrebarea ce-mi veni: plîngi şi pentru morcovi? pătrunjel, ridichi? de ceapă nu întreb că ştiu răspunsul. de fapt am plîns şi eu, ca să recunosc cinstit, pentru un pui, dar poate pentru că îl căpătasem viu de la nişte mătuşi de la ţară, pentru o căprioară, din care s-au înfruptat toate neamurile şi prietenii dar nu şi eu, acum cumpăr de la market, deci adio lacrimi. ălea nu-s chestii adevărate, la făcături categoric, nu plîng.
şi încă ceva, aveam o colegă, stînd la casă creştea porc an de an. la Craciun ne aducea mostre să ne împărtăşim şi noi din bunătăţile pregătite de ea. atît doar că, nu apucam să ducem îmbucătura la gură că se punea pe poveşti. vaiii, săracul Guliţă, ce deştept era, ce frumos, cum mă recunoştea, ca un copil eraa….brrr, înghiţeam în sec, apoi se pornea iar, Guliţă al meu, sărăcuţul de el, dar vă rog, mîncaţi, poftiţi, luaţi, nu-i aşa că e bun? sincer, nu mai ştiu dacă îmi amintesc de era bun ori nu, în gît aveam numai noduri.
:)

Apr 27 2007 @ 14:24, suzi :

ahm am fost ocupata, deci super ocupata, m-am jucat cu un ciine pe-afara :D intre timp o picat netu si creca fix atuncia o fost:)

inimioara:), sadicooo doamne, cred ca as da in depresie!

nu-i adevarat cu rasbunarea tardiva a inlacrimatilor, sa stii, dac-ar fi asa, ar trebui sa umblu numai plingind pe strada, nici in somn n-as avea odihna, ceea ce n-o am hmmm:))

Apr 27 2007 @ 14:29, suzi :

aprilia, depinde de toane e posibil sa pling si pentru morcovi:) caci sint suflet milos:))

haioasa faza cu porcul, eu nu prea inteleg cum oamenii pot sa taie porcii dupa ce i-au crescut totusi, ca se obisnuiesc cu ei, si dupa aia il maninca, cu regret e drept…:)

Apr 27 2007 @ 14:59, vio :

mamic-ta n-are oratanii afara de Peti?:D
a, suggerez sa scrii un post despre numele lu Peti:D

Apr 27 2007 @ 15:03, suzi :

n-are n-are ca nu vrea “sa se atasheze”, ca i-o furat pe copilu lu Peti si o suferit cam mult nici acuma nu s-o revenit…
da? iti place tie povestea numelui Peti?:)

Apr 27 2007 @ 16:57, vio :

da bine!:O:D

Apr 27 2007 @ 17:01, sara :

Citind aceasta insemnare mi-am dat seama ca sunt o insensibila neorocita din cauza ca n-am plans pana acuma pentru nicio o oratanie servita la pranz sau cina!
Nedless to say, ca inca n-am reusit sa puna smiley face-uri, insa contrar a ceea ce ati putea crede, sunt extrem de inteligenta!

Apr 27 2007 @ 19:30, Suzi :

sara, da, esti insensibila, sau poate nu le-ai chinuit cu mina ta orataniile cit erau inca nepreparate, ceea ce este o mare diferenta! :D
care nu tine de inteligenta, deci! :) tine de forul tau interior si inima ta carnivora sau miloasa:) data viitoare sa plingi si te vom ierta :)!

Apr 27 2007 @ 21:39, poesica :

nu mai pot de ras =)) si eu de cateva zile nu mai mananc carne deloc, pana si de pesti imi e mila si prind mustele cu paharul si le arunc pe geam :))

Apr 28 2007 @ 09:20, smilla :

Eu am plans pentru un iepureeeeee :((((( Vai, ce-am mai plans si nici in ziua de azi nu mananc iepure, nu gatesc iepure si nu vreau sa aud cuvantul iepure in context culinar.

Pentru ca eram mica si proasta, primul iepure din care am gustat (si ultimul!) era un iepure frumos si destept pe care-l cunosteam. Il crestea unchiul meu la Resita si-l chema Hazi. Si de dimineata ne-a dus in curte sa vedem iepurii si ni l-a prezentat pe Hazi, care era mare si grasan si dragut foc si la pranz am mancat o fripturica foarte buna de pui (credeam eu). Si eu, proasta, am intrebat: ce pui e asta asa mare? Nu e pui, e iepure. Si unchiu-meu, lamuritor: E Hazi, doar l-ai vazut!

Brrrrr!!!!!

PS. Am avut si eu o faza cand prindeam muste si le dadeam drumul afara… mi-era mila de ele.

May 03 2007 @ 08:47, tuvia :

io m-am trezit cam tarziu din hibernare da sper ca suzi nu se supara ca ii urez abia acu congratz pentru noul lacas (de cult) si ii zic ca si eu am plans pentru porumbei si mai tarziu cand am auzit ca se face supa de delfin :((





Comentează:

Click to hear an audio file of the anti-spam word