Io o dorinţă am în viaţă acuma, adică am mai multe, dar în primul rînd adică vreau să-mi iau o pereche de blugi strîîîmţi număru opt şi nişte şlapi argintii, să moară neamurile de inimă rea ce bine-mi merge “în afară”. Şi mai am una, să nu ajung să mi se urce la cap blogul ăsta niciodată, dar dacă o să-mi plece orgoliul la deal în sus, am rugămintea să fiu trasă de mînecă scurt şi brutal, că nu mă supăr.
Duminică am fost să cumpărăm cadouri pentru acasă şi o valiză. Dintr-o întîmplare inexplicabilă, că m-am intrebat de ce, dar n-am găsit nici o explicaţie plauzibilă, DD a deturnat scopul plimbării, şi am ajuns să umblăm să-i cumpărăm lui haine, pentru garderoba toamna iarna 2007-2008. Ce-mi place mie la el este că nu pierde timpul să probeze! Ce nu-mi place este că pierde timpul pînă se hotărăşte din ochi ce-şi doreşte!
Nu ştiu de ce a simţit nevoia să se înnoiască fix înainte de-a pleca la mamă-sa, sînt într-o suspiciune şi l-am luat la întrebări de ce vrei tu să-ţi iei boarfe şi a zis că nu şi-a mai luat de cîţiva ani, ceea ce aşa e, dar sînt o grămadă de oameni care poartă haine zeci de ani! Totuşi, fetele sînt altfel! Băieţii nu-şi schimbă hainele, nu? Plus că n-are gusturi! văzusem o bluză de trening şic vişinie cu dungi galbene şi s-a uitat cu super scîrbă la mine, dar şi-a luat pantaloni verzui. (Ceea ce eu n-aş lua niciodată reiaţi verzi, îngraşă de mori!) Nevrînd să-i probeze, i-a luat după ochiul lui ager şi normaaal îi sînt scurţi, aşa că tre să mă duc eu să-i schimb. Şi-a mai luat şi altele, norocul nostru a fost că am luat valiza înainte şi am testat-o să vedem cît poate duce şi duce, este foarte frumoasă şi încăpătoare, aşa că ne-am plimbat ca turiştii evacuaţi de la hotel, cu valiza prin oraş. Dar nu eram singurii.
Partea proastă este că n-am cumpărat cadouri, în afară de o mănuşă de scos tava din cuptor, cu nişte oi desenate haios care am luat-o că mi-a plăcut şi cînd am ajuns acasă şi am făcut inventarul cadourilor necumpărate, eu am zis că pot să-i dau lu soacră-mea mănuşa aia “că uite ce mişto e şi ce feţe tîmpite au oile astea hahaha, vaaai ce proaste sînt”, dar mi s-a oprit în gît şi am înţeles din priviri că nu pot, că daaacă o crede că am vrut s-o fac oaie…
Aşa că într-o oră plec iar la magazine, să văd ce se poate face, mă deprimă gîndul că DD şi-a luat atîtea şi eu nimica, apoi că tre să cumpăr pentru alţii, toată lumea are ceva nou, numai eu nu?! Este clar, sper, că o să mă consolez…
Numărul 8 e 30 şi cît? 36? Stai bine
Da’ eu nu înţeleg, ce farmec e să te duci după haine dacă nu le probezi? Ori probez jumătate de magazin, ori deloc…