Ah ce-as vrea sa fiu in stare, cind o sa ma fac eu mare, sa scriu o carte atit de frumoasa despre parintii mei!
Cartea se invirte in jurul relatiei dintre tata si fiu, cind Peter era cam la cinsprezece ani si taica-su avea cinzeci, intr-o iarna cind au fost nevoiti sa ramina trei zile in orasul unde tatal sau era profesor, cind, zice amazonul, vietile lor s-au schimbat pentru totdeauna. De ce? Pentru ca George (adica tatal) isi pierde cheful de viata, iar Peter incepe sa se maturizeze.
Daca Centaurul m-ar fi lasat fara referinte antice, m-as fi bucurat mai mult, asa cum Peter ii tipa la un moment sa se rela
e, asa as fi vrut si eu sa tip, pentru ca chiar nu aveam nevoie sa stiu ca la pagina cutare, un betivan aiurea pe care-l vad iesind dintr-o bodega amarita, in universul paralel mitologic al cartii, era defapt Dionisos.
In afara de buba asta, eu am gasit-o scrisa vag plictisitor, in sensul ca nu prea e actiune sau daca e, e prost dezvoltata, o singura data a mers snur, cind s-au impotmolit in zapada (in noaptea a doua) si s-au apucat sa puna lanturi la roti, care scapau, s-au apucat sa se ciondaneasca, taica-su era defensiv pentru ca se simtea vinovat si neputincios ca ii era frig si somn lu fiu-su si el nu era in stare sa-i ofere protectie, iar cel mic era iritat de atitudinea lui taica-su dar ii era si mila de el. Asta scena a fost scrisa briliant! Restul, destul de nesarat, ca sa zic asa.
Relatia tata fiu, minunat transpusa, deh cu nostalgia si lumina irealo - idealizanta a maturitatii, George este personajul cel mai bine si mai frumos conturat, trece printr-o faza de lehamite sora cu moartea sau apropierea mortii, cind crede ca-l da directorul afara, cind il dor dintii, are tot felul de neplaceri minore care il siciie si-i induc o dispozitie fatalista. Peter are un sentiment pe care, sincer, eu nu-l vad la adolescenti, ci mai degraba la oamenii maturi, vrea sa aiba grija de taica-su, ii e frica sa nu-l piarda, ii e teama ca lumea nu-l intelege, de parca ar fi un copil prostut si naiv si oamenii rai il iau pe dinainte. Simte nevoia sa-i stea in apropiere sa-l simta, sa-l protejeze. In fapt, e vorba despre dragostea intre parinti si copii, pe care ei incearca sa si-o arate la modul cel mai discret posibil, de teama sa nu se stinjeneasca unul pe altul. Ceea ce face toti banii.
Peter are psoriazis si daca n-as fi stiut ca si J. Updike are, as fi luat-o ca pe o metafora a ultra – sensibilitatii adolescentine, si cum ma atrage naturaletea cu care unii oameni isi trateaza imperfectiunile, in carte, asta a fost un aspect care pe mine m-a atins la coarda sensibila.
Faza mitologica, mi-a placut ideea centaurului care isi da nemurirea ca sa-l salveze pe Prometeu, simbolul este frumos, in ochii parintilor nostri, toti suntem niste Prometei.