Ce zi e azi?
23 aprilie 2009
Am avut o serie de epifanii personale banale dar cu greutatea lor, zilele astea am stat pur şi simplu, prezint o inerţie strălucitoare cu dunguliţe de depresie şi buline de oboseală internă, brodată complicat cu un romantism la mîna a doua absolut greţos.
Cred că oamenii se umflă în timpul zilei, ieri mi-a crăpat o cămaşă la subraţ cînd mă întindeam, noroc că aveam o jachetă şi am putut continua să exist fără să arăt crăpături, care cămaşă dimineaţă îmi venea normal şi a început să mă strîngă. Ori m-am expandat de la căldură, ori am avut un atac de un fel de panică paranoică în subconştientul meu care mi-a şoptit că în orice clipă aş putea exploda din haine! Ceea ce s-a şi întîmplat, explicaţia logică ar fi că a fost una din hainele cumpărate cu un număr mai mic în speranţa că voi slăbi. E timpul să-mi accept masa!
A doua revelaţie a fost cînd stăteam nehotărîtă în faţa oglinzii cu aparatul de măcelărit bucle într-o mînă şi mă întrebam cu glas tare de ce faci asta de ce şi mi-am dat seama că mi-e foarte lene să mă spăl pe cap de obicei, spălatul pe cap este cel mai greu dintre spălaturi, nici măcar spălatul pe dinţi nu-l egalează, nici tăiatul unghiilor de la picioare, nimic, este o operaţie complicată care îmi cere să-mi ridic mîinile şi să le ţin în sus mai mult decît am eu chef. Deci nu.
A treia a fost cînd mă gîndeam ce naiba fac eu aici de scriu exhibiţionist semipretenţios şi de ce citeşte cineva ce scriu , de ce îmi public gîndurile ia uitaţi ce poate debita capu meu o valoare! E ca şi cum ar fi o expoziţie de oameni, nu vezi pe nimeni stînd în vitrine (în afară de cartierul ăla cu felinare roşii, hmmm), dar pe bloguri se expune toată lumea fără jenă. Da ştiu, anonimatul, dar cîtă bucurie poa să aibă oamenii să vorbească despre ei şi să se creadă ascultaţi! Fascinant!
Mi se trage de la Toţi oamenii sunt muritori, băi, să nu citiţi cartea asta, că vă umpleţi de greaţă. Daacă totuşi nu aveţi ce face şi vreţi să vă fascineze viaţa la modul vai ce inutil e totul şi răstrăit de catralioane de ori, dar hai să ne bezmeticim fericit (sau ne-) şi absurd prin lume, pentru că e singura noastră şansă, măcar nu citiţi varianta de la Cotidianul, cu o traducere stîngace şi o editare execrabilă.
Am descoperit de curînd o formaţie dablineză care mă dă pe spate răău, aş vrea să merg s-o ascult într-un club, ar fi cred o audiţie foarte mişto! Din păcate nu am (încă!) mp3 să-l cocoţ, dar pun linkul care are nişte piese, aia Back to Before este ireală parcă!, restul sînt mai normale. http://www.myspace.com/themudbugclub
69 responses to Ce zi e azi?
dra vio – mi se-nvirte capu de ce scritzi dumneata, care ai o imginatzie de mi se-nvirte capu uite-asha-asha-sh’asha.
suzico, am o mare nedumerire, vazind cum s-a-ntins cirnatzu de comentarii la acest post: din experientza Dvs., la ce posturi sint comentarii multe? Sau ce explica ca la un post scrie lumea-n draci si la altu mai de loc? Mai ales cind ala altu este potentzial mai comment-trigerrer (mi-e lene sa caut un adjectiv, scuze!).
Doamna Vera, explicatia e simpla, nu are nici o legatura comentariile cu posturile
Sau ma rog, cu calitatea lor
Depinde de cheful de moment al primilor comentatori ca sa vina cu o idee de dialog care sa continuie si sa-i prinda pe altii… depinde cit chef de viata avem sa continuam discutiile (aia lu Vova si rahatu si Vera clar nu are legatura cu ce-am scris eu, putea sa fie si la un post despre Darvin, au avut comentatorii chef de vorba, nu e meritul meu) si mai depinde de cit de des scriu – la posturile scrise cu diferenta de zile sint mai multe comentarii, ca lumea se plictiseste sa frece refreshu si atunci scrie comentarii
Multumesc pentru atentie!
vera, io creca suzi o s-o-ntrebe pe urania care-i faza cu comentariile
io comentesc az asa senzational finca is in concediu o frec pe net cu chestii bio ascult muzica si speeeer sa nu trimita P. sa ii cumpar bilet de tren pe saptamina viitoare! adica am fost o data si era inchis si se redeschide dupameaza da sint epuizata! (caci am facut o tura maricica cu bicicleta si ma duare cracii de nu-i adeva)
acu revenind la vova: (sau nu)
io cind am citit dictatoru si hamacu lu pennac cum sa zic mi s-a parut ciudatsal faptu ca in primele 10 pagini zice clar ce se-ntinpla in carte. adica une ma lesh cu suspansu pliz a??
or daca liviu inpusca un roman pulisist cu accident de tren prezentat ca atare din titlu si prolog vova calcat de tren si dupa o gruaza de urmariri ca-n filme cu rachets si cu espulzari peste granitse ecetera din cauza de viza expirata ecetera ecetera cum ziceam deci dupa aia se demonsteaza pe ultimele pagini penuntimu paragraf ca de fapt pe cacatu vova l-a calcat trenu? a???
mia creca me-ar placea, parol. acuma na depinde cum ziceam de penelu lu lui si alte celea
propun ascunderea acestor comentarii de mare valoare si aratarea lor numa la persuane de mare incredere, ca parca vad ca apare cartarescu prin toamna cu un super bestselar a-se-ma-na-tor! or, mai rau, paolo coelio!
ps a nu se intselege ca io crecacartarescu n-are imaginatie! ba tocma!
ps2 suzica po sa mai scriu kilometric la tine in bloc? caci n-o sipt sa scriu la mine sh orcum ma duc acusha sma ui la frenz.
mersi ej o scunpa
Da.
Mi-am adus aminte acuma ca am luat-o haha, hmmm 
Mie mi-ar placea sa citesc o carte in care sa il calce trenu pe Vova cacatul cu conditia sa aflu despre asta la sfirsit, ca tot am uitat sa citesc Orbitor!
pi normal ca la sfirsiiiit io ce zic aicisha de juma de oraaa si-mi racesc gura de pomana cu inghetsata
! 
io sa zic sa vina liviu sa ne zica ce si cum si sa nu mai fumeze prin gari, parerea mea
Acuma chiar daca Liviu o sa spuna ca Vova este fiinta bipeda calcata de tren, nu mai pot sa-l mai vizualizez, deja sint deviata
…. Pentru mine Vova va ramine vesnic un cacat calcat de tren la Sinaia. Or Ploiesti… In timp ce Liviu fuma cu seful garii…
cind te vad asa de amarita, mi-aduc aminte de anna karenina!
(stiu ca a mai fost invocata in aceste comentarii! 
)
pina la urma s-a dovedit ce potential dramatic are vova calcat de tren, esteee?
Poate si Anna era stricata la burta de nervi si s-a …hm doar ca pe ea creca a prins-o in exercitiu! OMGGGGGGG ce prostie am scriiiiissss!!!!!!!!!!!!!!!!! .
ma boicoteaza blocu tau!
am zis asa:
=))
))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
super tare explicatia! ma duc sa-i dau un telefon lui tolstoi sa confirme!
(sau asa scrisesem si mina mizerabila a hazardului mi-a sters comentu!)
Deci io nu mai vorbesc cu voi, ca acu mor de ras si in acelasi timp ma apuca mila de saracu Vladimir. Ca sa nu mai spun ca azi mergeam cu metroul si la un moment dat s-a impedicat, chiar si tantea aia magnetica a spus “Urmeaza statia Unirii cu peronul pe pa” si apoi a tacut brusc in timp ce trenul huruia si rotile scoteau scantei si badigardul batran a fugit in fata sa vada si el ce s-a intamplat si io am gandit “Sa vezi ca tampitul s-a aruncat” si dupa inca doua minute trenul a plecat si nimeni nu ne-a spus ce-a fost.
Si daca ma suparati va insir povestea de groaza numita “MACAZUL”, care vine din anii copilariei mele de langa calea ferata, unde Florin un fel de var de-al meu a fost calcat de tren cand juca ascunsa, i se prinsese piciorul in macaz. Florin e schiop si mai exista si azi, are nevasta si copii si sta in acelasi cartier, in fiecare zi ii trec trenurie prin fata casei. De mic cand trec pe langa un MACAZ si aud cum fac fiarele cand drumul se schimba ma trece asa un fior.
Sau daca ma suparati va zic povestea aluia care mergea beat pe pasarela si s-a pisat pardon pe firele de tensiune si a murit curentat. Sau alte si alte povesti (stiu una cu adevarat sinistra dar pe aia o pastrez pentru daca ma enervati). Sau va povestesc ce statistici despre sinucigasi am citit de cand ma gandesc la Vladimir.
Deci mai bine rad, ca Vova cacatul a fost (sic) mortal.
deci io cum s-a vazut prefer varianta cacata
, da daca vova musai tre sa-l calce trenu ca om, atuncea preferez accident decit suicid, sincer. da daca tsii la mine, nu ma pui sa-ts citesc opera decit daca il calca pe cacatu. senx.
ps pe primu meu gagic il amenintsam ca ma duc la macaz daca ma abandoneaza la ceas de seara. deci da eram adolescenta si amoreza si mi-i vag rujinica… ups.
duamna vio – nu am intzales prea bine de ce nu scritzi Dvs la dumneata pe blog, da de ris, m-am ris cu lakremi. Asa ca ie bine si la suzi, daca te lasa si nu va-ncertatzi pe motivatzie de conkurentz.
suzica=papusicamica, da, vad si io ca azi ie un fel de nu ma-ntreba ce ie, de lumea e cu strechea-n creion si scrie cum ne-ndemna Lenin sau Nicolaieiorga sau ala cu jurnalul, de ne zicea ce bowel movements a avut, a, da! Titu Maiorescu sau asa ceva: “scrieti, copii, …, numai scrieti”. Or words to this effect. Asa ca, hai sa vedem cind moare natural, de moarte buna, vreau sa zic.
Liviu, io zic ca! 1. sa te interesezi ce-a fost azi cu metroul, io zic ca a fost Vovo pe-acolo inghetat de asta iarna. 2. Sa schimbi numele personajului daca nu vrei sa iasa Vio la reflectoare sa spuna ca de fapt este vorba despre un rahat. 3. Zi-ne de-astea sadice ca ne place, dupa cum vezi sintem foarte sensibile, io am vazut un nenea calcat de masina pe cap pina sa vina politia, unu nene batut si tot mort la o berarie in fata si cred ca daca mai caut mai am. So, nu ma fa sa rid, ca mai zic!
4. Este misto sa povestesti faza din metrou azi si s-o faci povestire cu victime. Ai material real practic, sentimentele autorului care poate a trecut chiar peste cadavru…E?!
Vera, ce sa moara natural?! Divagatia noastra sau Vova?!
Jerry Fish
5/23/2009 8:00 PM at The Academy ,Dublin, Dublin
Ma iei si pe mine? Adica daca am drum pe acolo, ceea ce nu prea vad, cel putin nu in carti…
Te iau, normal, cind ai drum pe aici, mergem sa-l videm pe Jerry
Vai de mine, vai de mineeee, tulai, ce matz tulburat, ca mam ras cu lacremi!! s-am intrat in rahat, adanc, sa urmaresc mezul intrigei care era defapt.Liviu, io zic asa:tu numa-ncepele,ca n-ai idei rele,si espunele aici.Da si tu niste repere ca cum ar veni aici “cale ferata, rahat, sef de post”,…si lasa lumea sa vina cu brodatu.Daca mai ai si norocu sa fie vreo cativa in conced,ca vio, ai pus-o diun bestselar. vezi ce face o minte hodinita?
Suzi,toata admiratia pentru incurajarea tinerelor talente!
Draga stimabila doamna Suzy, recunosc deschis ca nu m-am intrebat niciodata de ce scriu. Cu atat mai putin, de ce scriu pe blog. Ma amuza, ma destinde, imi ocupa timpul.
Cat despre “Toţi oamenii sunt muritori” recunosc la fel de deschis ca am citit-o; in originalul mamei ei; nu mi se pare atat de gretoasa cum spui;