Era un film, am uitat cum se cheama, într-un oraş năvăleau stafiile, mergeau teleghidate să-i omoare pe vii ori ceva de genul, erau verzi cu ochii ficşi şi nu ştiau mare lucru decît că înaintau aşa pe străzi automatic foarte de groază.
Ieri am fost în mol să-mi cumpăr blugi! Nu ştiu cum s-a făcut că blugii mei preferaţi au ajuns cu o gaură în genuchi, nu am idee de la ce, că nu obişnuiesc să mă tîrăsc, dar pînă elucidez misterul am zis hai să investesc. Ceee mă enervează mărimile speciale! Trebuie să te duci să răstorni tot raftul să cauţi, sînt enşpe mii se mărimi posibile, în toate numerele: europene, engleze, americane! Stai şi te uiţi 38, 10, 30, lungime 32, 30, mediu, lung, scurt, apare vînzătoarea, tu zici vreau mărimea mea picioare scurte! Ea îţi zice hai la Petite, nu la petite, că-mi ajunge pînă la gleznă, atunci poate lungime 32? 32 mi se fîlfîie! 30? Nu, că sînt prea scurţi! Îi scurtaţi! Nu pot să-i scurtez! Îi suflecati! Nu-i suflec nimica. Luaţi cu talie joasă, şi-i lăsaţi sub burtă! Domnişoară sînteti nebună?!
Apropo de modă, am urmărit un top al faux-pas-urilor vestimentare, pe locul doi era bluzele prin care se vede şi pe locul unu! era VPL! Visible panty line nu ştiam că VPL înseamnă cînd ţi se vede marginile de la chiloţi.
Altceva aveam de spus, într-un magazin m-am dus de trei ori la cabină, că aşa s-a nimerit, am ieşit, am văzut ceva a ce drăguţ, ia să probăm, am ieşit am mai mers a uite iar ceva drăgut, ia. În toate rîndurile, un tip era în faţa cabinelor de probă, pur şi simplu îşi golise mintea de orice, era în standby, nici dacă exploda un raft nu cred că percuta în vreun fel, stătea rezemat de un stand cu mîinile în buzunare şi privea la cine intra ieşea, dar ochii nu i se mişcau. Am stat şi am frecat menta pe acolo am pîndit să văd ce se întîmplă cînd iese dama pe care o aşteptase cel puţin jumate de oră, cit am fost eu. A ieşit, tipa a luat-o înainte i-a zis hai. El s-a rotit la nouăzeci de grade fără să i se fi schimbat ceva pe faţă şi a purces în urma ei, ea îi spunea că bluza aia aşa, aia aşa, el nu zicea nimic, pînă s-a întors enervată spre el şi i-a zis înţelegi? Dînsul a zis da, da, după care şi-au reluat mersul. În faţa magazinului m-am oprit mirată, erau cam 7-8 bărbaţi toţi cu mîinile în buzunare, rezemau un gard şi mă jur că aveau toţi aceeaşi privire fixă şi goală, deja imuni la orice privelişte sau zgomot dimprejur, erau în shopping mode.
Decît să am pe cineva după mine care de obicei încurcă griul cu bejul şi vernilul cu bleumarinul şi care-mi spune, cînd eu aleg un plover sănătos de lînă pe gît să-mi ţină cald, “tu de ce nu îţi iei haine ca domnişoara”, şi-mi arată din cap o fufă perfectă cu trei cîrpe imprimate leopard pe ea, mai bine mă lipsesc.
Iar blugii sînt o problemă.
intr-un magazin si m-am holbat la niste manusi si pana la urma am plecat cu 3 perechi la fel, doar ca difera fuaarte putin culorile 
. o fi asta simptomu?
vezi ca iar e antispamu DAN 
Si nu, n-am slabit io atata 
io nu stiu, ca nu ma duc, da’ shopping mode e un simptom?