Cred că vine primăvara, în Dablin dimineaţă ningea zburdalnic iar eu mă simt de la prima oră a primei zile foarte intelectuală, aşa că mă voi apleca spre literatură.
Daniel Pennac mie-mi place foarte mult şi a fost o încîntare pentru mine să citesc patru din cele cinci cărţulii care formează saga Malaussène. Cele traduse de la Polirom sînt (în ordinea în care ar trebui citite, neobligatoriu, nefiind legate) La căpcăunii veseli, Zîna carabină, Micuţa vînzătoare de proză, Fructele pasiunii. Lipseşte Domnul Malaussène, care ar trebui să vină înainte de Fructele pasiunii, dar din motive obscene editura s-a gîndit să-l sară şi eu sînt în dubii dacă să-l achiziţionez anfranse şi să-mi pun creierii pe sîrmă, sau să-l aştept calmă pînă se va milostivi cineva să mi-l traducă.
Pentru că este blogul meu şi pot să mă dau savantă, zic: eu recomand acest autor, din cîteva motive subiective, unul dintre ele fiind că-mi place cum vorbeşte, am văzut un filmuleţ cu el pe saitul de la Gallimard (jos capitolul L’entretien) şi mi s-a părut şaarmaaant. Al doilea motiv este că nu mă oboseşte cu tristeţi apăsătoare. Şi în cărtile astea sînt necazuri - ca la toţi oamenii, dar sînt prezentate sub forma unui “nor de rahat” adică mai uşurel şi mai pe înţelesul meu. Al treilea ar fi simţul umorului, la unele pagini chiar am rîs şi în hohote şi în autobuz, la unele nu am rîs deloc dar ele “respiră” un fel de chicoteală cîteodată chiar neagră.
Alt motiv ar fi imaginaţia debordantă a cărţilor, să poţi inventa situaţii palpitante şi personaje care să poată fi întoarse cu susu-n jos ca la circ şi cititorul să facă aaaa acuma o să pice şi nu pică, tot felul de scheme şi te lasă cu răsuflarea tăiată uau asta e treabă serioasă! În afară de toate astea, familia Malaussène este foarte lipicioasă! Îţi vine să-i iei acasă, eu cel puţin am prins drag de toţi şi n-aş avea nici o problemă dacă D Pennac ar mai scoate încă vreo cîteva cărţişoare cu ei!
Nu este Anna Karenina, asta este un lucru clar, dar merită citit, mai ales dacă eşti într-o pană de chef de lectură, sau într-o dispoziţie proastă, nu sînt cărţi neapărat de vacanţă sau de tren, e ca şi cum ai sta la o şuetă cu un tip haios şi isteţ despre ce “căcaturi” ţi se pot întîmpla cîteodată şi nu faci caz, dar faci haz de ele. Atîta.
Dee mi-a zis săptămîna trecută că a văzut The Kite Runner - filmul deci apărut proaspăt. Cartea este ieşită de mai demult, dar eu am cumpărat-o acum vreo lună, cînd am auzit prima dată că se face film. Pentru că aveam o presimţire că vreau să citesc şi, dacă apuc să văd la teveu, sigur adio lectură. După ce mi-a zis fata că l-a vizionat eu am sărit direct pe carte şi m-am apucat de ea, este tristă şi gravă cu probleme de castă de religie de politică, ah în ce m-am aruncat. Am văzut treilerul de la film, că nu m-am putut abţine, dar pare un pic diferit de ce este în carte, aşa că! Eu zic pentru cine îi place să citească, să ia întii cartea în braţe, este tradusă la noi, Vînătorii de zmeie, editura Niculescu. Filmul este frumos oricum.
În primul rînd că am răcnit jumate de oră nu mi-a venit să cred să bage ăştia maşina dacia în bornultimatum omaigaaad! Mă uitam pasivă la film, că aşa mă uit eu pasivă la filmele de acţiune, nu mă mai implic emoţional, că-mi face rău, cînd îl urmăreau pe Bourne în Maroc (şi pe GiuliaStails) să-i omoare şi vine poliţia în! Dacia! Să mor aşa o surpriză plăcută! Abia aştept ziua cînd toate volvourile şi mercedezurile şi lendroverurile vor fi înlocuite cu logane!
În al doilea rînd Asta-i Anglia ( This Is England). Despre el aş vrea să vorbesc, pentru că este un film real rău cu oameni răi şi interzis sub 18 ani datorită nivelului ridicat de violenţă fizică şi lingvistică - chiar ca în viaţă! În acest film este vorba despre un copil (în Anglia anii ‘80 cînd dăduse madam Teciăr cu economia de pămînt şi populaţia o luase razna, că nu le convenea capitalismul) care dintr-o nefericită întîmplare se înhăitează cu un grup de naţionalişti fără multă minte. Băieţii nu erau sănătoşi, cred că am văzut specimene din astea şi pe aici, cînd m-a prins lacrimogenele şi scuturile în centru erau şi nu o să-i uit prea repede, sînt mai rău decît aş fi văzut în România, sau poate este un alt fel de intimidare la care eu nu ştiu cum să reacţionez, dar mă sperie mai rău decît o bandă de beţivi isterici români, nu ştiu. Filmul merită pentru că mai vezi cum e şi pe la alţii - şi nu e basm, plus că se termină bine, deci speranţă este.
O, a început săptămîna iubiiiriei fluturaşi coloraţi culori pastel cîntă triluri fermecate pentru urechile noastre şi îmbie pe inimile calde să se înalţe sus tare spre curcubeu. Cîteodată mă simt foarte neajutorată intelectual vorbind, dar mă voi strădui pînă la ziua respectivă să vin cu ceva deosebit de sensibil, ca sufletu meu!
Ieri m-am uitat
(Băăăi deci fetele care ştie despre ce vorbesc eu aici să ştie despre mine că am văzut Miresele, daaa?! Deci acuma am văzut totot!)
Revenind la o comunicare decentă, m-am uitat, cum spuneam, la filmul Miresele, coproducţie americano greţească, filmul pe scurt este cu un tip şi o tipă care se-ndrăgeşte. Pentru că tot am spus că nu mai văd de-astea cu romanţă, am zis ia stai măcar să ştiu o treabă.
Din întîmplare, ca să vezi! filmul are cîteva bucăţi bune în greacă, aşa vorbeau unele din personaje între ele, doar că eu nu aveam nici o subtitrare, în nici o limbă. Dacă ar fi fost film poliţist, poate ar fi contat, dar era cu sentiment şi nu a mai contat, acesta este universal şi nu are nevoie de traducere. Cred. Fiind un film trist el, eu eram foarte afectată, deşi nu înţelegeam o boa-bă! Cînd îmi suflam nasul mai tare şi mai tare, nu pentru că se întîmpla ceva tragic, dar pentru că aşa mă lovise pe mine că este momentul să vărs lacrimi! e foarte trist pe lumea asta uite săracii de ei, am auzit un glas uimit care mă întreba de cînd ştiu greceşte mă rog? Vai, nu ştiu nici un cuvînt, da de ce?! Pai şi atunci de ce plîngi, dacă nu înţelegi ce zice fata asta? A, aşaaa, şşş taci din gură… Cineva a rîs de mine că eram absorbită, dar nu este chiar ilogic, pentru că dacă par supăraţi, îi spune ceva supărat, deci poţi suferi. Foarte frumos, sincer.
Maică-mea s-a enervat pe mine şi mi-a spus că chiaar am sărit calu de data asta, a fost super super contrariată şi mi-a spus că nici nu se sinchiseste să răspundă la întrebarea mea de-a dreptul neecuviincioaaasăăă. Întrebarea mea suna aşa: Mama!, dacă tu ar trebui să aduni bani ca să cumperi să zicem o masă sau o canapea pentru un spital sau biserică sau pentru copiii orfani! şi ar trebui să pozezi nudă pentru un calendar, ai face-o?
Este pentru că m-am uitat la Calendar Girls, era pe teveu şi mie-mi place filmul ăsta foarte tare, e inspirat chiar din realitate şi mi se pare că este foarte curajos şi lipsit de prejudecăţi ce au făcut aceste doamne, sînt admirabile! Maică-mea a crezut cu siguranţă că sînt alcolizată dar eu am vrut s-o provoc intelectual… Păcat.
Azi mi-am cumpărat un alt sirop de tuse, care nu ştiu, dar e făcut pentru oameni cu o inteligenţă foarte dezvoltată cred! Pentru că vreau să beau picăturile cum scrie la prospect şi nu după urechea mea, am citit porcăria de reţetă şi scrie: Pentru adulţi, a se bea cîte treeei linguri de 5ml de treeei ori pe zi! Şi lingura pe care mi-au pus-o în cutie cu medicamentul are 1,5ml!!! Cum naiba să beau eu siropul ăla?! Cîte linguri cîţi litri de cîte ori pe zi şi cum adică? Deja am băut zece lingurici, dacă mi-am făcut bine socoteala, pîna adorm trebuie să mai servesc încă douăzeci, baftă mie.
Vreau să anunţ că sînt nominalizată la un concurs deosebit de periculos, am mari emoţii şi sper să cîştig menţiune ceva tînără speranţă a celui mai bun blog sportiv categoria centura roz cu diamante, dacă nu, chiar sînt o mare luzeră!
** Cine mi-a făcut aşa o bucurie să mă inducă pe listele lu roblogfest?! Chiar nu v-a fost milă? Ă?
Ieri am fost bonlavă de-a dreptul. Da chiar, vorbeam cu A tot ieri, apropo de fazele astea cu trezitul milei cînd zici că ai probleme, adică acuma zic ce răău a putut să-mi fie şi ce m-a duruut… am o plăcere deosebită, profit cît mai mult cînd bolesc, e una din alinările mele să mă plîng, parcă îmi mai trece din durere cînd mai zbier un pic pînă simt că sufere toată lumea lîngă mine! Ah, voi reveni asupra subiectului.
Altceva ziceam, fiind megableagă, n-am avut altceva mai bun de făcut decît să bobinez filme. Am văzut de acţiune (Betmen e de acţiune?) şi ceva desene animate, totuşi, m-am aplecat asupra lui Once - pe care l-a văzut Prin ploaie şi a spus că e frumos, m-am conformat şi m-am uitat.
Ah, era cu sufletul, dar uman, nu cu sirop de dulceaţă. Un film sensibil şi trist, muzical, vine aşa, un tip care de obicei repara aspiratoare, cînta pentru nişte bani în plus pe Grafton Street la noi chiar aici în Dablin şi o tipă cehoaică îi spune că-i place de muzica lui şi are un aspirator stricat, dacă poate să i-l repare. Se împrietenesc frumos şi se ajută unul pe altul, dar mai multe nu spun, că nu e ca în filme, e că în viaţă. Dar nu se moare, se trăieşte.
Pun aici treilerul, că mult ce mi-a mai plăcut, plus coloana sonoră este faină, chiar m-aş bucura dacă ar lua Oscarul!
Hell you better be you
Do what you can do
Walking on moonbeams
And staring out to sea
M-am pierdut ieri la un film, la o bucată am început să urlu ca la meci ia uiteee haaai dă-o naibii, ce faaaci acooolo nuuu, am văzut povestea de amor cea mai veche, nu Adam&Eva&Co care nu se pun, fiind părinţii noştri. Adica Tristan şi Isolda, o da, l-am văzut şi să nu-mi vină a crede!
De aia e bine să le dai la copii voie să aibă lecturi din cărţi necenzurate, să ştie o treabă, nu să umble prin lume crezînd că iubirea e pură. Eu cînd aspiram la o dragoste vulcanizată dar totuşi castă!, am citit această frumoasă legendă cu iubire sacrificată incontrolabilă imposibilă ce trist ce frumos ce nobil şi aşa mi s-a fi. Ca să nu mai spun că visam s-o trăiesc cu diverşi.
Dar să mi se întîmple dezvoalarea, nu era aşa poessia!, n-a fost nimica nevinovat!, Isolda nu era nici pe departe fecioara inabordabilă care iubea cu sufletu pe eel despărţită de soartă de eel împinsă la o alianţă politică dată pe mîna unui bărbat pe care nu-l dorea, nici vorbă! Vaai, dar s-a ”dăruit” şi lu Tristan, păcatele mele, în toate locurile şi poziţiile posibile (este film cu acordul părinţilor, nu daţi năvală) după aia şi-a făcut datoria şi s-a dus şi cu regele soţul ei şi nu i-a displăcut!
Cînd mi-am pus mîinile la ochi şi am început să mă legăn de nervi ce-aveam, mi-a băgat platitudini de doi bani, ei stăteau lîngă foc - faza cu pe jos lîngă foc începe să mă plictisească, ea i-a citit lui nişte versuri! ceva cu iubire şi el se uita tîmpit - aşa se uită tot filmul, ea îi spune pentru ce trăieşti, dacă nu pentru dragoste!? (dar blînd, nu isteric, încerca să-l înţeleagă) El răspunde filozofic pentru luptă pentru glorie pentru moarte. Apoi îl loveşte rău sentimentul şi pe la sfîrşit zice tu Isolda!, tu ai avut dreptate!, viaţa e mai măreaţă decît moartea, dar dragostea le întrece de departe pe amîndouă… Daaa…
Ce vreţi voi, măi, în fond?
Nici nu mai ştiam ce să cred, Isolda era labilă pishic, Tristan era dus cu pluta, ce-o fi fost în capul meu?… La două ore de film, am zis iaca mi-am mai lămurit o treabă, eram eu naivă? Eram.
Am luat hotărîrea să nu mă mai uit decît la filme de acţiune, filme de război, filme de groază şi desene animate.
De cînd mă tot zic să scriu c-am văzut Volver şi tot uit şi tot îmi amintesc şi iar uit, aşa un film important. Almodovar e foarte la modă acuma, eşti aşa un fel de cul dacă vezi ah am văzut un Almodovar este un film de Oscar na prea bine.
Şi mă mai enervează cu muzele astea, muza lu Tarantino e Uma, muza lu Woody Allen e mai nou Scarlet, muza lu Almodovar e Penelope ei mai lăsaţi-mă cu muza, zic eu cu un fel de invidie că n-am gasit un regizor sărit să mă propulseze şi pe mine să fac o nebunie de film, că pot, adică plîng dacă trebuie. Şi rîd, dacă sînt obosită, eu rîd la orice, odată am rîs juma de oră de-aiurea de-mi era şi jenă şi tot rîdeam, ajunsesem să rîd de mine. Ceea ce dă bine într-un film, cred. Ăla a fost recordul meu, sînt mîndră cu el, de aia-l scriu aici.
Mi-a plăcut cum a plîns Penelopa cînd cînta, asta mi-a plăcut cel mai şi cel mai mult, da, bravo ei acolo. M-a emoţionat pentru că era ca personaj o femeie care-şi cam ratase visele, avea ea un pic de respiro şi de confort în viaţa ei şi a îndrăznit să cînte şi a plîns în cîntecul ala, că era din suflet, pentru auditoriu, mişcător mi s-a părut, trist şi frumos.
Filmul este simplu, un pic de atenţie! o tipă mătura mormîntul maică-si şi al lu taică-su, vine vecina care fuma iarbă în timpul liber (umor negru asta e) şi maică-sa lu vecina dispăruse în ziua cînd muriseră părinţii lu Penelopa în incendiu. Maică-sa nu era moartă! Maică-sa lu Penelope, nu era, era vie. Şi ea avea o fată, pe care taică-su a încercat s-o violeze, dar nu era taică-su, că era făcuta cu taică-su, adică cu bunică-su. Şi îl omoară pe taică-su (adică pe bărbată-su) şi Penelope îl ascunde într-o ladă frigorifică din restaurantul care o să fie al ei. Bun. Ăsta-i filmul.
Maică-sa şi soră-sa m-au enervat, soră-sa cel puţin, nu mi-a plăcut, dar aşa i-o fi fost rolul. Fiică-sa mi-a plăcut.
Scaunul meu scîrţîie îngrozitor.
Probleme două au fost, condiţia femeii şi superstiţiile. Ba au fost mai multe, şi prietenia şi bărbaţi dereglaţi. Şi lupta zilnică să scoţi capul din maldărul de gunoi prost care se adună într-o viaţă obişnuită.
Avînd în vedere că am făcut un talmeş-balmeş de aş putea fi dată în judecată, merită văzut filmul, nu aş zice că e capodoperal, dar este frumos făcut, idei grămadă, Penelope, în afară de că arată foarte bine, a fost faină şi a interpretat.
Copilele vecinilor servesc ceaiul în grădină, aş fi foarte curioasă ce zeamă îşi toarnă în ceşcuţele roz minuscule de pe masa roz minusculă, am impresia că e o infuzie de iarbă cosită, cu îndulcitor direct din solul Irlandiei, adică toarnă pămînt, le-am văzut consumînd cu mult drag, cred că le calmează, îmi amintesc că şi eu, cînd eram ca ele, îngurgitam la greu pămînt, iarbă şi zăpadă.
Pese! Mulţumesc cititoarei/cititorului care, în urma postului de ieri cu gugle suzica, mi-a făcut marea bucurie de-a veni cu sărci “o citesc pe suzi zilnic bunicu”, după ce m-am fibrilat de aşa frumoasă căutare cu dedicaţie, m-am rîs, sîntem interactivi ieheeei, plus egoul meu este supraponderal!
Frumusetea ca stare si ca fiinta si ca miros, cum ar trebui sa fie? Frumusetea e universala, exista va sa zica aroma de frumos universal. Asta inseamna ca aroma sa surprinda doar acele nuante frumoase din frumos, care sint universale, pentru ca frumosul universal, la drept vorbind, nu exista decit in unele … sa fiu poeta sa scriu tuşe? Mneah.
Aici urmeaza ca eu sa fac balonase de scuipat si sa filozofez privind pierduta tavanul afumat de mina mea care-a tinut tigarile uite-asa intre aratator si mijlociu si de gura mea care a suflat uitea-asa huuu in sus, pina s-a afumat tavanul. Si musca.
Si dupa asta, ar trebui sa ma ridic si sa-mi fac un ceai cu rom, pe care sa-l miros, evident, pentru ca-mi place cum miroase ceaiul cu rom, miroase a ceai cu rom. A ceai cu rom cu piine prajita. A ceai cu rom cu piine prajita unsa cu unt.
Trei esente si inca trei si inca trei, la sfirsit esenta esentelor si a iesit parfumul.
Iubirea poate si ar fi normal sa aiba o latura olfactiva. Cind iubesti pe cineva, trebuie sa-i recunosti mirosul, sa-ti fie mai mult decit familiar, sa-l deosebesti de alte mirosuri, asa ar fi firesc, sa iubesti cu tot cu miros, cum iubesti cu gustul cu auzul …
Aici ridic o sprinceana si sa ma uit mai bine pe textul asta, despre ce dracu scriu?!
Aaa, uitasem sa spun, am plecat cu gindul de-a scrie ceva despre Parfum, filmul, nu cartea, dar m-am pierdut sau m-am molipsit de-o exprimare parfumata!
Am avut mari emotii ca o sa vad un film de groaza, am avut o mega surpriza sa vad un film cit se poate de frumos si delicat cu subiectul in sine as spune!
In fond, filmul e despre ce-am zis eu mai sus, frumos si iubire, doar ca eu scriu prostii de-astea patetice si inofensive, in comparatie cu Jean –Baptiste pe care nu-l ducea capul sa nu ucida bietele fete si sa se bucure de mirosul lor in alte feluri, dar daca n-a vrut, n-a vrut!
Simbata am fost la Henripotăr, da!
A fost foarte misto, eu la toate filmele spun ca e misto, am observat, am un simt critic ceva de speriat. In sfirsit am inteles uns tot ce s-a intimplat in episod, nu mi-a mai trebuit sa intreb da’ ala cine-i, da’ ce-a facut prizonieru din azgaban, da’ uriasul ce facea, da’ Sneic de ce era rau, da Henri de ce nu-l omoara…
Ori ca eu am mai crescut si incep sa-i inteleg, ori ei au mai crescut si eu incep sa-i inteleg, ori chiar a fost episodul asta mai clar!
Bun, a fost si palpitant si inaltator in unele locuri, ah cind zboara pe maturi, atunci imi place mie cel mai si cel mai mult, ma inalt sufleteste, asa as zbura si eu, valeu!
Plus, sa ai un betisor fermecat si sa stii et ce sa faci cu el adica sa-ti folosesti puterile magice cum a facut profesorul bun care era director care s-a batut cu Ralf Finiis care e Sneic la sfirsit aproape, a fost cu betisoarele, dar ei dadeau tot felul de unde si de apa si foc si-au spart si geamuri si niste globuri cu profetii, o camera imensa era si adica ei stiau formulele magice la fix plus ca aveau energie!
Si dupa aia l-a luat Sneic pe Henri si i-a intrat in cap, a fost cam aiurea, dar pina la urma Henri a invins (momentan!) si na, urmeaza sa moara… Hahah ce desteapta sint, pardon! nu zice nimeni ca moare, dar eu cred ca baiatu asta o sa cam deie coltul, sincer, nu prea e alta solutie se cam profileaza o moarte fulgeratoare si dureroasa, plus ca au crescut copiii astia, deja nu mai e pentru prescolari. S-o si sarutacit vag Henri cu una, nu stiu cum o cheama, ma asteptam sa fie ceva mai cast dar nono, deci io zic ca pe Henri naiba-l ia.
Dar in fine, super filmul, facut misto cu efecte cu muzica, cu oameni, tot tot ce-i trebuie.
Dupa aia am ajuns in fata teveului printr-o intimplare, ca sa vezi! Si am vazut ca era pe un canal un film indiano-american. Care eu, cind prind filme indiene, clar nu misc din fata teveului, cind incep sa cinte coregrafic si cu gesturi super artisitice eu sint pe jos de ris si numa asta cint dupa aia si ma smucesc si ma zbier pe dealuri cu mina la inima etcetera!
Si era un film care se chema mireasa si prejudecata pe engleza, ea era indiana, el era american na bun si se cupleaza si ea cinta modern vreau sa zic, ca fara cintece ei nu pot sa faca filme, dar ea nu mai aaaaauiaaaa traditional, ci cinta normal pe engleza, nu ca Spaisgarlz, era ca un fel de muzica usoara de la noi Angela sa zicem, dar avea coregrafie normal, adica ea alerga se invirtea, esarfa i se zbatea in vint, el ii aparea in fata ochilor zimbind in soare, ea scutura din cap sa si-l alunge, o nebunieee.
Foarte hazliu la unele faze, eu una m-am ris, dar n-as putea spune daca din cauza mea sau din cauza lor. Oare indienii de-acuma, vecinii mei de eplu, oare ei cinta prin casa in momente cheie?
Africa-i o tara plina de mistere si in ea se afla tigri si pantere!
Da, clar si asta-i o micacapodopera.
Ieri se pare c-a fost ziua mea educationala, soarta ma duse spre alt Leo, de data asta die capriou, caaa m-am gindit eu sa vad Blad Diamănd, atita m-am invirtit pe linga el si l-am tot ocolit, ieri am zis gata gata, ma uit la el, fie ce-o fi!
Si m-am uitat, ah nu m-as mai fi uitat, frumos film, mi-a placut tare, serios, desi au fost unele momente cind am zis nu mai vreaau, timpiti sint unii! Sa omori asa oameni de-aiurea, dupa filmul asta eu am fost fericita, sa spun drept, in primul rind ca nu m-a nascut mama prin Sieraleone si doi, ca nu am asa multi bani sa-mi trag diamante!
Apropo de diamante, chiar nu inteleg care-i faza cu ele, ce mare chestie sa ai inel cu diamant, eu creca femeile astea sint snoabe sa se laude cu asa ceva, pai cu ce poate sa te incinte sa porti o bucata de ceva la care muncesc bietii oameni si mor vai de mama lor si tu sa stai ca fraiera sa te rinjesti la o piatra care la o adica tot o piatra e! Asta cu diamantele sint cel mai bun prieten al unei fete ma depaseste.
Daca filmul asta e realist si creca e (zic eu in marea-mi naivitate), pai clar eu in Africa n-am ce cauta, desi ma batea un gind sa ma inrolez la porumbeii pacii, de tot te trimit cu ajutoare, dar nunu! Era razboi civil si se impuscau intre ei si pfui unii le taiau miinile la altii si le luau copiii si-i faceau soldatei, un haos si-un chin pe bietii oameni, nu poti sa traiesti normal, adica alta prioritate n-ai decit cum sa ramii viu tu si ai tai, nu te mai doare sa inveti o carte sa mai faci o plimbare, zici mersi sa supravietuiesti asa de la o zi la alta, sa nu mori de foame, sa nu te ia sclav, sa ai familia pe linga tine si la revedere!
Pentru asta, noi tre sa fim chiar recunoscatori providentei si sa ii ajutam pe bietii de ei. Adica filmul merita vazut pentru ca un om se chinuie sa-si scape familia de la pieire si traieste o nenorocire pe care, in simplitatea mintii lui, se chinuie s-o dreaga. Dar am fost bucuroasa ca, dupa trei ore de sadisme, l-am vazut scapat de-acolo.
Si cum eram eu intoarsa asa pe dos de la toata povestea asta, m-am dus sa ma uit la un canal cu comedii si vai era Sabrina - filmul zic, nu cintareata, ala nou, in care e frumoasa Giuliaormond de pica si se iubeste cu Harisonffford, asa frumos a fost, ca am visat numai romantisme, ceea ce e un lucru bun.
Hihih, nu se mai termina de plouat, n-am vazut asa ceva si-aveam niste toalete estivale de mai mare dragu, le port prin casa!
Cind am vazut Hero si se bateau colo in padure si dupa aia cu frunzele alea vai am vazut fazele alea de citeva ori, mult mi-a mai placut ce se mai inaltaaau in aer si poc si cu bambusul se paleau spectaculos! Inutil sa mai spun ca mi-am dat drumu de pe canapea buuuf ninjos foc si am facut citeva miscari gratioase in aer, eram mare gagica.
Si a venit si Blestemul florii aurii se cheama, da? Cu sufletu la gura l-am asteptat sa-mi fie prezentat sa vedem ce se mai bate si cu culori nebunii! Jumate din film n-am inteles nimica, da nimiiica, pina s-au lamurit care si cum erau si ce voia imparatul si cine erau mostenitorii si ce tot se crispa regina, numaaa la peptii fetelor m-am holbat si ma tot minunam.
Multe mai erau! si la mine toate-s la fel, nu pot sa-i deosebesc pe asiaticii astia nici sa ma tai, cred ca nici daca aveam rude nu le puteam diferentia, norocul meu ca n-am.
In afara de faptul ca filmul asta e facut grandomanesc si se termina ca la prosti, nu pot sa spun ca m-a impresionat, a ba m-a impresionat ce i-a macelarit si mi-a mai placut unghiile lu regina. Are prea putine faze de bataie din aia cu sarituri si prea multe faze de-aiurea, intriga m-a obosit groaznic si culorile mi-au paralizat vederea, normal trebuia sa-mi placa, dar a fost eerat.
Si nu pricep cum doi oameni frumosi totusi au putut sa faca niste copii asa uriti, din trei, unu nu era mai normal! Oricum, regina saraca a luat-o rau in freza de la barbat-su, un parsiv , eu il omoram nici nu stateam pe ginduri, miscarea feminista a fost dezamagita de atitudinea ei fatalista.
In legatura cu filmul si cu miscarea feminista si cu discutia cu camasa de noapte, eu m-am gindit sa-mi iau una aurie, ca sa stralucesc…! Si sper ca va e clar, la gagicile cu camasi de noapte care mai de care mai secsoase, ca atitudinea e totu! Luati egzemplu de la fetele astea…
. Ca să nu mai spun că visam s-o trăiesc cu diverşi.
t ce sa faci cu el adica sa-ti folosesti puterile magice cum a facut profesorul bun care era director care s-a batut cu Ralf Finiis care e Sneic la sfirsit aproape, a fost cu betisoarele, dar ei dadeau tot felul de unde si de apa si foc si-au spart si geamuri si niste globuri cu profetii, o camera imensa era si adica ei stiau formulele magice la fix plus ca aveau energie!
plu, oare ei cinta prin casa in momente cheie?
erat.