Ce te face să uiţi de toamnă?
Compunere cu toamna. Dar şi cu mine. Dar şi cu toamna.

Nimic nu se compară cu dimineţile de toamnă! Ceţoase, friguroase, cu ciori plictisite, cu frunze umblînd alandala pe lîngă garduri, oamenii muncii încruntaţi după un concediu prea scurt, copiii cărînd rucsace enorme scrise cu pixul “AIDAN  LUV U”, maşinile poluînd somnoros atmosfera, ah, nimic nu le egalează în tristeţe!

În fiecare dimineaţă de toamnă îmi doresc să nu trăiesc într-un climat temperat continentalo oceanico mediteranean cu patru anotimpuri, să nu mă fi dus la şcoală, să fi urlat – cît se mai putea face ceva! – să fiu lăsată într-o familie de fermieri montaniarzi plătiţi mizerabil pentru creşterea mea pînă împlineam 10 ani (continuare cenzurată – n.red.) sau furată de pe scările unei catedrale de o familie de piraţi (există familii de piraţi?!), mi-e cam totuna la ora actuală.

Şi totuşi, sînt lucruri care mă fac să uit că e toamnă, să începem o preaslăvire.

Duc mîna dreaptă la inima stîngă şi spun cu sufletul meu de copil că nimic nu e mai bun pe lumea asta, nici ciocolata caldă, nici plăcinta cu mere, niiici măcar crema de zahăr ars (minţi! minţi! minţi!). Aici am eerat un pic, tăiem, reformulez: nimic nu e mai bun pe lumea asta decît: o cană de supă de ouătoare cnor turnată împreună cu minunatele cipsuri cu ceapă honchiponchi şi la sfîrşit o farfurioară rasssă cu cremă de zahăr arsss! Ăsta da confort culinar.

Mă uit în oglindă, îmi văd faţa mîzgălită şi strig cu egoul meu de modistă pierdută că nimic nu este mai fatal şi mai înnebunitor decît praful de ochi Ombre Essentielle Mahogany 51 în combinaţie tembelă cu praful de obrăjori Girly Pink 002 şi cu crema de buze cu vitamina A cu miros de pipi de pisică, fabricată de doamna farmacistă din Piaţa Voievozilor…! Asta da cosmetică de război antitoamnă.

Şi dacă mă mai uit şi în geantă, unde am o carte de M. V. Llosa, un pliant cu National Library of Ireland - Yeats Ebition for Halloween şi nu în ultimul rînd, dar totuşi ultimul (număr de la) Star – all gossip, all stars, (plus două pastiluţe pentru vasul veceu - că iar am găsit o ofertă, dar nu car toată cutia, că nu-mi încape în geantă şi o pastă de dinţi) mă cuprinde o stare elevată de agitaţie şi mare curiozitate, atemporală asezonală şi anuală! Şi cu intelectul stăm bine în anotimpul răcoros.

Sfîrşit brusc, inexplicabil.

Olandezu Vasile avea chef de-o aventura, mergea agale spre casa, fluierind a paguba, pe linga stina olandezului Ion. Asa tinjea dupa un contact fizic pasional, dar toate damele din sat pareau indiferente la farmecele lui. In necazul si-n pofta carnala care-l izbi cu putere in toata fiinta lui, ochii i se oprira pe-o oaie care-l privea interesant, behaind incetisor.

Olandezu Vasile ramase locului fulgerat de-un gind, se uita mai atent la oaie, o intreba din priviri daca…, dar ea intoarse capul plictisita - aparent si privi stelele.

- Flirtezi cu mine, si tu ma vrei!
Sari gardul si se apropie hotarit de oaie
- Spune da sau nu, sau macar stai!

Un val de erotism il cuprinse si-i lua mintile, lua oaia in brate si i se paru mai fierbinte si mai apetisanta decit oricare din femeile cu care fusese vreodata. Nu mai statu mult pe ginduri si trecu la actiune.

Cind era mai bine si mai bine, o lumina puternica il orbi si auzi un glas
- Da’ ce faci Vasile, imi violezi oaia?

Era Ion, cu lanterna in mina, uitindu-se prosteste la Vasile si la oaie, dezbracati in mijlocul stinii.

Vasile isi trase pantalonii pe el si zise incurcat
- N-o violez, ca si ea vrea…

- Baaai nenorocitule de zoofil pervers, cum sa violezi oaia in toiu noptii?!, racni Ion sarind la Vasile. Lasa ca vezi tu pe naiba cind te-oi face de rusine! ma duc sa bag petitie la Tribunal ca cum ti-ai permis sa intri in stina mea, sa-mi iei cea mai frumoasa oaie si s-o batjocoresti! Macar o iei de nevasta?!

- Nu Doamne-fereste, ma fac de risu’ satului ca ma insor c-o oaie, Ioane tu nu stii ce vorbesti, a fost o aventura de-o noapte, ea e discreta, noi sintem discreti, uitam toata treaba, sintem prieteni, ne cunoastem de-o viata, n-o sa-mi faci tu mie una ca asta!

- Ba chiar o sa-ti fac!

Zis si facut, Ion depuse plingere pentru violarea oii, Vasile si oaia fura chemati in fata Instantei si pusi sa dea declaratie. Vasile povesti pe larg cum s-au petrecut lucrurile, spuse ca si victima a stat n-a fugit n-a behait. Cind fu intrebata oaia, aceasta se uita apatic la Vasile, apoi la Ion si isi apleca, vinovata, capul.

- Ahaaa deci recunosti ca si tie ti-a placut, zbiera judecatorul catre reclamanta care se dovedise ne-reclamanta. Cazul este inchis, nu exista nici o dovada ca ce s-a intimplat la lumina lunii nu a fost de comun acord intre pirit si oaie! Dimpotriva!

Ion isi lua oaia acasa, o batu si-o inchise in grajd cu apa si paie o saptamina, dupa care o marita in graba cu un berbec din satul vecin, sa se piarda urma rusinii care i-a umbrit onoarea fermei.

Vasile ar mai vizita-o din cind in cind, dar stie ca berbecul n-o slabeste din ochi, plus ca drumu-i lung, s-o mai gasi el vreo alta oaie, o capra, la vaci nu se baga, ca-s prea inalte.

Caz real.

Da’ chiar, oare cum miroase frumusetea?

Frumusetea ca stare si ca fiinta si ca miros, cum ar trebui sa fie? Frumusetea e universala, exista va sa zica aroma de frumos universal. Asta inseamna ca aroma sa surprinda doar acele nuante frumoase din frumos, care sint universale, pentru ca frumosul universal, la drept vorbind, nu exista decit in unele … sa fiu poeta sa scriu tuşe? Mneah.

Aici urmeaza ca eu sa fac balonase de scuipat si sa filozofez privind pierduta tavanul afumat de mina mea care-a tinut tigarile uite-asa intre aratator si mijlociu si de gura mea care a suflat uitea-asa huuu in sus, pina s-a afumat tavanul. Si musca.
Si dupa asta, ar trebui sa ma ridic si sa-mi fac un ceai cu rom, pe care sa-l miros, evident, pentru ca-mi place cum miroase ceaiul cu rom, miroase a ceai cu rom. A ceai cu rom cu piine prajita. A ceai cu rom cu piine prajita unsa cu unt.

Trei esente si inca trei si inca trei, la sfirsit esenta esentelor si a iesit parfumul.
Iubirea poate si ar fi normal sa aiba o latura olfactiva. Cind iubesti pe cineva, trebuie sa-i recunosti mirosul, sa-ti fie mai mult decit familiar, sa-l deosebesti de alte mirosuri, asa ar fi firesc, sa iubesti cu tot cu miros, cum iubesti cu gustul cu auzul …

Aici ridic o sprinceana si sa ma uit mai bine pe textul asta, despre ce dracu scriu?!
Aaa, uitasem sa spun, am plecat cu gindul de-a scrie ceva despre Parfum, filmul, nu cartea, dar m-am pierdut sau m-am molipsit de-o exprimare parfumata!
Am avut mari emotii ca o sa vad un film de groaza, am avut o mega surpriza sa vad un film cit se poate de frumos si delicat cu subiectul in sine as spune!
In fond, filmul e despre ce-am zis eu mai sus, frumos si iubire, doar ca eu scriu prostii de-astea patetice si inofensive, in comparatie cu Jean –Baptiste pe care nu-l ducea capul sa nu ucida bietele fete si sa se bucure de mirosul lor in alte feluri, dar daca n-a vrut, n-a vrut!

Voi sa nu faceti ca el!

Visez numai la tine si la clipele petrecute impreuna, lacrimile mele transformate in pietre pretioase, le adun in suflet cu grija unui colectionar, nu ma mai satur sa le pun deoparte, inchise cu lacate, sa nu le vada nimeni, le insir in singuratatea mea trista.

Iubitule, mi-e atit de dor de tine! Lumea mi se pare lipsita de sens, lucrurile n-au nici o noima cind nu esti linga mine… Traiesc din preludii si epiloguri, in absenta ta atotcuprinzatoare, imi umpli viata de doruri colorate cu numele tau adinc sapat in orice gind, ai pus stapinire pe toata fiinta mea, iti apartin! sint sclava unui stapin nemilos.

Sint bolnava de tine, delirez si te strig, vino, doar cu tine imi voi gasi linistea, leacul inimii mele, sint blestemata sa te iubesc, agonizez in departarea tot mai mare, sint pe marginea unei prapastii si-as vrea sa am curajul sa ma arunc in ea, sa uit de tot, dar speranta ca te voi revedea imi da curajul sa ridic ochii spre cer si sa mai sper.

Trupul meu e o vioara fermecata, toti o admira dar ea este muta, numai tu stii sa ma faci sa cint in linistea universului, mi-ai redat armonia, mi-ai acordat vibratiile, atinge-ma si asculta-ma. Sarutul tau este singurul lucru in care mai cred, un trandafir care ma imbata cu parfumul si dulceata lui, cu spini otraviti sa nu simt durerea decit dupa ce nu mai esti linga mine. Urmele lor au ramas, le port ca un stigmat, le arat lumii, nu-mi pasa, nu-mi mai pasa de nimic.

De ce-ai venit cind nu mai asteptam, mi-ai redat zborul dar m-ai inlantuit invizibil, sint legata cu noduri de dragoste care se string mereu….

Pe fire de luna de pulbere si stele
In noaptea alba a visurilor mele
Mingiie-ma tu cu-a ta privire
Si spune-mi iar cuvinte de iubire.

________

Acest text este o parodie, este o leapsa pe care am primit-o de pe antichici si o dau mai departe ( ). Din discretie, nu vom mentiona sursa inspiratiei. Nu folositi asemenea exprimare in corespondenta, este de prost gust.

Orice asemanare sau potrivire de caracter sau nume sau filozofie cu persone din realitate este pur intimplatoare. Acest text contine aluzii indecente, care nu sint recomandate persoanelor sub o anumita virsta sau cu o anumita pudoare.

Se asezara unul linga altul, stingheri, pe bacheta albastra a autobuzului de navetisti, ea la geam, el la culoar, uitindu-se la pletele ei castanii neatinse inca de chimicalele vopselelor care umplu pina la refuz lumea femeilor civilizate.
Ea se uita o vreme pe geamul aburit, apoi isi indrepta privirile-i albastre cu picatele negre spre ochii lui negri cu vinisoare rosii, ochi aprinsi de-o patima ascunsa dar bine orientata, temperata doar de teama de-a n-o speria. Caci el isi promisese sa-i fie mai intii parinte, s-o sfatuiasca si s-o sprijine, el era trecut prin viata, pe cind ea, ah, ea, era atit de inocenta si de virginala in cele lumesti!

Afara ploua marunt, in autobuz erau citiva oameni zgribuliti si o tacere indiferenta si rece ii inconjura din toate partile, dar lui nu-i pasa de nimeni si nimic imprejurul lor, el o vedea numai pe ea, voia sa-i vorbeasca doar ei, sa-i spuna, s-o ajute, s-o indrume, sa n-o piarda! Si incepu cu glas domol, dar destul de ridicat, pentru a-i da prestanta de care avea nevoie in ochii ei:
- Carmen… Carmen… baietii suna, lasa-i sa sune, tu nu fi fraiera…
Carmen il privea cu un amestec nepasare, intristare si compatimire…
- Carmen, asculta la mine, o sa te sune multi baieti, unii or sa incerce sa se culce cu tine, tu sa zici nu!… Sa nu te duci cu primu’ care te intreaba…
Carmen isi indrepta ochii spre geam….
- Carmen, mai, tu nu stii, unii o au mai…altii mai… nu asta conteaza…
Carmen se intoarse si o dorinta de cunoastere ii imbujora fata, ochii ii scaparau, narile ii frematau, ii sorbea cuvintele, nicicind nu-l ascultase cu mai mult interes.
- Carmen, ori asa, ori asa… ori… asa, baietii mint, mai Carmen mai. Nu vor decit sa se culce cu tine…
- Si ce daca?
- Carmen!… Carmen!…

Durerea il amortea simturile, il orbea, ii venea s-o pocneasca, s-o stringa in brate, s-o linisteasca, sa-i arate cit o respecta….
- Carmen, nu, nu asa, tu… tu doar nu esti curva!
- Nu!
- Pai… tu habar n-ai ca, daca-ti pune mina…
Carmen se misca nelinistita pe bancuta albastra.
- Si tie-ti place…
Carmen se smuci nervoasa in loc.
- De-acu sa nu crezi ca-i un lucru bun!
- Da’ cum ii?!
- Rau! Fa Carmen, esti …esti… nu fi proasta…

O cuprinse de dupa umeri si incerca sa si-o apropie tandru si ea se supuse, supusa, cu privirea pierduta, cu gindul aiurea… el ii trase incet fata spre fata lui si incepu s-o sarute, ca-n autobuz, fara sa se deranjeze de ceilalti calatori.

Dupa citeva minute in care lui i se aprinsesera obrajii de iubire pentru ea, iar ea era la fel de enigmatica si impasibila ca inainte, el reincepu
- Carmen, ascult-aici, daca zice de-al de Ticu sa te culci cu el, sa nu te duci.
- De ce?
- Pentru ca nu te iubeste cum te iubesc eu faaa Carmen fa!

Ofta apasat si isi aseza mina stinga pe coapsa ei.
Citeva minute se scursera in tacere, citiva oameni se ridicara si se pregatira sa coboare, el isi indreapta ochii spre ea
- Carmen, ia zi, vii la mine?
Carmen se uita la el, se uita afara, se gindi mult, apoi se gindi foarte mult si la sfirsit ingina îhî…

O liniste usoara si vesela plutea in autobuz, cind glasul lui se facu auzit
- Da’ tu cu altii nu te duci, nuuu?

Ea privi tavanul autobuzului pe care scria 104 FM The Best Radio in Town, We Make Your Day, il privi pe el, care astepta raspunsul ei cu sufletul la gura si privirea-i imploratoare, clefai zgomotos guma care-si cam pierduse aroma si raspunse incet dar sigur nţo.
El fericit, ii apuca obrajii si-i tinu strins in podul palmelor lui aspre, o privi adinc in ochi si ii sopti cit de draga ii e… asa nevinovata si nestiutoare…

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic, Search Everything.