Ieri am crezut că intru în scaun mă apuc să fac rădăcini cît am stat să văd finala la Uimbledon. Patru ore jumaate chiar am zis la un moment dat că, dacă mai joacă mult, i se rupe apa lu Guen Stefani, care săraca cred că nici nu mai ştia unde se află.
Cu toate că Suzi inimă Rafa ca să zic aşa, amîndoi au cîştigat în ochii mei.
Am un program cam aglomerat zilele astea, o să scriu mai răruţ că-i mai finuţ, sînt prinsă cu treabă plus! că fac toootfelul de cumpărături, azi am fost şi mi-am cumpărat ochelari, nu ştiu de ce i-am luat, că seamănă leit cu alţii şi pălărie de insolaţie, sînt ruptă de oboseală, dar mi-am tras poză, sper să se vadă, că la alta nu mai stau. Ah pălăria nu e ca a Iuliei, nici ca a Ramonei… dar mai caut!
Habar n-am pe ce lume trăiesc, am o perioadă pur şi simplu de tras la fiare, cine sînt şi cum mă chiamă oare?
Azi am ajuns la concluzia sinistră că am pierdut o sumă de bani pe care nu-i găseam nu ieşeau la inventar, m-au lovit brusc finanţele! După ce m-am dus in budă şi am plîns de nervi pe mine şi pe economia mondială care se duce naibii, mi-am adus aminte că, dintr-un impuls bonom de-a avea un teanc de bilete de autobuz în valuare de două sute de ioro, am făcut o investiţie bună, dar cu mari prejudicii morale, ce-o fi fost în capul meu?
Am reuşit printr-un miracol să-mi stric ipoadele, nu ştiu ce le-am făcut, dar nu mai merg, am sunat la oamenii de la epăl care m-au sfătuit, după ce le-am povestit, să las două trei zile aparatele fără să le tot bag în priză spre încărcare, dar mi-au spus că NU-mi trimit un altul cît stau alea două degeaba! Ceea ce mi se pare revoltător! Nu vreau să fiu rasistă, dar indienii şi pachistanezii nu sînt genul de help-line cu care colaborez cel mai bine…
Apropo de treaba asta, în uichend am primit alt pumn în plexul solar, “cineva” mi-a zis că parcă n-aş “fi fatăăă” la cum mă port cu electronicele, pline de jeg zgîriate trîntite şi exploatate fără suflet. M-a îndurerat, eu sînt o fată fină.
Acuma mă duc să mă uit la aparate foto, m-am hotărit subit să i-l dau maică-mi pe ăsta pe care-l am eu, după ce mi-a arătat zilele trecute ce poze a făcut ea, la modul deschidem uebcamul, eu mă uit în pătrăţelul unde se expune ea, ea ia pozele printate şi mi le bagă în ochi, unde eu nu văd nimica, plus că mi-a spus că păstrează “nişte poziţii” pentru cînd vin acasă, să mă pozeze cu javra, ceea ce mi se pare obscen şi calic.
Revin eu mîine cînd sper să fiu mai înfloritoare, că, slavă cerurilor, ne-au plecat americanii…
Îmi place imnul ruşilor hiihih apropo de imne! Doar că ai lor nu-l cîntă ca ai noştri, unuzero pentru noi.
Fotbaliştii greci sînt urîţei rău! Aveam mari aşteptări, sînt dezamăgită, studenţii la Stomato la Iaşi arătau mult mai bine!
Hai Rusia, deci!!!!
Cică Vladimir Bistrov, dacă vrea, fuge cu 43 chilometri pe oră! Mă întreb dacă eu pot prinde patruştrei cu bicicleta…
Tamtaaamtaraaaam unuzeroo! Am impresia că o galerie a nu ştiu cui strigă România, m-am prostit. Şi un ofsaid, că tot sînt aici!
Da, la pauză am dat un mic interviu pentru televiziune să comentez prima parte a întîlnirii.
Au bieţii greţii…
Vai de mine, am avut un fel de coşmar cred că l-aş putea numi. Am visat că era MirabelaDauier pe stadiooon şi cînta imnul, cîntecul ăla cu privighetoarea, a fost seren dar mă sperie.
De cîteva zile testez nişte produse cosmetice şi am constatat următoarele: cosmeticalele (idem ca şi în cazul periuţelor de dinţi - cu perii din ce în ce mai flexibili mai ca să maseze amigdalele, a dezinfectantilor de veceuri care pe zi ce trece devin tot mai puternici, dacă nu mă înşel acuma omoară 99, 9 % din bacterii) au nişte denumiri de versiuni de-ţi stă mintea-n loc, noul meu fond de ten este Autofocus împotriva poluării cu regenerarea instantanee a celulelor afectate de găurile din straturile de ozon şi radianţă naturală de trei ori mai sănătoasă decît tenul normal timp de douăsprezece ore jumate! Nu mai spun că crema mea de noapte este special formulată “pentru femeile ocupate”…
Vreau să confirm din proprie experienţă că rimelurile care spun că fac minuni în materie de volum al genelor CHIAR funcţionează! Eu am nişte gene care cosmeticiana mea din România - unde ştim că doamnele sînt de-o sinceritate necruţătoare, mi-a zis mai demult că ar trebui să investesc într-o pereche de gene false cu păr de vulpiţă cum are Geilou, că, dacă ar fi în locul meu şi-ar arunca genele la gunoi! Bun, deci în urma aplicării rimelului cu pricina m-am uitat în oglindă şi era să nu mă recunosc, au voluuum! M-am speriat singură de ce ochi aveam, mi-a trebuit cîteva ore bune să mă obişnuiesc cu gîndul şi încă mai tresar! Deci nu e minciună de marcheting.
Sînt bucuroasă că a luat Oscarul cîntecul din filmul Once, la radio numai asta dă şi mie-mi convine. Prezidenta Irlandiei a spus că această ţară este binecuvintată cu talent şi a dovedit-o chiar minunata performanţă a lui Glen Hansard (pentru piesa Falling Slowly din film) şi a lui Daniel Day Lewis (pentru nu ştiu ce rol din alt film) care locuieşte chiar aici într-un judeţ vecin şi care după părerea mea arată cel puţin ciudat, în afară de că are cercei şi o freză indescifrabilă incomprehensibilă, mai are şi nişte picioare dubioase – nu mă refer la papucii lui sau a lu nevastă-sa. Bine că joacă numai în filme îmbrăcate.
Vreau să anunţ că sînt nominalizată la un concurs deosebit de periculos, am mari emoţii şi sper să cîştig menţiune ceva tînără speranţă a celui mai bun blog sportiv categoria centura roz cu diamante, dacă nu, chiar sînt o mare luzeră!
** Cine mi-a făcut aşa o bucurie să mă inducă pe listele lu roblogfest?! Chiar nu v-a fost milă? Ă?
Ieri am fost bonlavă de-a dreptul. Da chiar, vorbeam cu A tot ieri, apropo de fazele astea cu trezitul milei cînd zici că ai probleme, adică acuma zic ce răău a putut să-mi fie şi ce m-a duruut… am o plăcere deosebită, profit cît mai mult cînd bolesc, e una din alinările mele să mă plîng, parcă îmi mai trece din durere cînd mai zbier un pic pînă simt că sufere toată lumea lîngă mine! Ah, voi reveni asupra subiectului.
Altceva ziceam, fiind megableagă, n-am avut altceva mai bun de făcut decît să bobinez filme. Am văzut de acţiune (Betmen e de acţiune?) şi ceva desene animate, totuşi, m-am aplecat asupra lui Once - pe care l-a văzut Prin ploaie şi a spus că e frumos, m-am conformat şi m-am uitat.
Ah, era cu sufletul, dar uman, nu cu sirop de dulceaţă. Un film sensibil şi trist, muzical, vine aşa, un tip care de obicei repara aspiratoare, cînta pentru nişte bani în plus pe Grafton Street la noi chiar aici în Dablin şi o tipă cehoaică îi spune că-i place de muzica lui şi are un aspirator stricat, dacă poate să i-l repare. Se împrietenesc frumos şi se ajută unul pe altul, dar mai multe nu spun, că nu e ca în filme, e că în viaţă. Dar nu se moare, se trăieşte.
Pun aici treilerul, că mult ce mi-a mai plăcut, plus coloana sonoră este faină, chiar m-aş bucura dacă ar lua Oscarul!
Hell you better be you
Do what you can do
Walking on moonbeams
And staring out to sea
Nu e neapărată nevoie să fii sincer non stop.
Astăzi s-a gîndit doamna cu curăţenia să mă complimenteze în felul ei deosebit de fin, mi-a spus că arăt foarte rău palidă taare dacă mă simt bine să-mi fac un control. M-am dus m-am uitat la mine şi aşa-i, nu arăt bine deloc, cu toate că dimineaţă mie mi s-a părut că chiar aş arăta onorabil, dar ce putere are o mirare negativă asupra minţii!, te întoarce cu spatele la soare cît ai zice peşte…
În cazuri de-astea cu arătatul, sînt adepta vorbelor pe-la-spate, eu nu zic la nimeni că arată rău… bine, dacă văd pe cineva verde şi trăgînd să moară, întreb ce ai de eşti verde şi tragi să mori?, dar în rest, nu spun şi chiar nu doresc să mi se spună. Poate era întuneric şi n-a văzut bine, poate aşa sînt eu, dar atunci de ce a şocat-o? Dacă era beată? Dacă e proastă?
În autobuz, dacă deschizi geamul deasupra capului tău, vîntul n-o să-ţi vină ţie în ochi.
Explicaţia ştiinţifică eu n-o ştiu! dar pare logic că dacă autobuzul ăla se mişcă, prin geam intră aer cu curent în el, aerul fiind mai uşor decît curentul, îl ia curentul şi curentul nu se duce în jos ci numai pe sus fiind geam şi nu chepeng, dar fiindcă intră pe un geam mic, din cauza vitezei se duce în spate şi nu în faţă cum s-ar fi putut întîmpla dacă autobuzul ar fi mers cu spatele, în nici un caz în jos spre omul de sub el pentru că nu are gravitaţie cum ar crede omul, clar?clar. Ieri m-am aşezat pe un scaun şi am deschis geamul de deasupra scaunului din faţa mea, persoana de pe scaunul respectiv s-a uitat urît la mine şi l-a închis. Eu am rugat să lase un minut deschis că pute a picioare şi oricum nu-i vine frigul lui ci mie. La care persoana mi-a răspuns că dacă vreau aer curat să-l deschid pe al meu, fără supărare. Oamenii ăştia chiar nu pot să se concentreze un picuţ?
Mobilitatea n-are nimic de-a face cu grăsimea.
Duminică am făcut un fel de test în urma unei discuţii de genu dacă eşti gras nu eşti mobil, aş, mama mea avea o prietenă care avea o sută de chile şi făcea şpagatul cînd eu aveam 30 şi nu puteam să fac nici podul de sus. Ba nu, că dacă eşti gras nu poţi de eplu să-ti bagi degetele de la picioare în gură. Eu am încercat cu dragă inimă, pe stîngul îl pot lejer, pe dreptul mai am nevoie de cîţiva centimetri şi chiar nu ştiu, conform teoriei ăsteia, dacă sînt grasetă sau demigrasetă.
În uichend am mai aflat că nu-ţi poţi atinge cotul cu limba, indiferent de gabarit, ceea ce chiar mi-a aruncat mintea în aer.
Să nu vă cumpăraţi Beor deo levră de la Bodyshop! Este o mare porcărie care nu face nimica nimica şi miroase a fructe! Ceea ce este un lucru bun, eu de eplu am de grefe roz, măimăi, şi miroase atît de frumos, încît tot timpul îmi ţugui buzele şi mi le ridic înspre nas, ca să simt mai bine aroma; am dezvoltat un tic şi am impresia că nu-mi şade chiar fermecător cu o expresie, zic eu, destul de porcină.
În al doilea rînd am uitat să spun că am văzut Ratatouille, care nu ştiu încă dacă mi-a plăcut sau nu, pentru că la unele faze nu m-am putut uita la el, pe motivul că şobolanii aia erau desenaţi atît de bine, încît chiar aveam impresia că văd animalele alea infecte în faţa ochilor şi cînd mergeau în grupuri mari sau mergeau cum merg şobolanii obişnuit, efectiv îmi venea rău de la stomac. Adică avea momente cînd şobolanul principal se comporta omeneşte, mergea pe două picioare din spate, stătea în fund şi spunea, ei, dar cînd se tîrau, mă lua cu fiori. În cea mai mare parte a filmului, şobolanii se comportă omeneşte, deci au fost digerabili şi chiar drăguţi! Îmi dau seama că am scris cam prosteşte, dar realitatea este că este un film cu şobolani. Cu comportament şi limbaj uman cîteodată. Este un desen animat cu oameni şi şobolani şi ei fac mîncare.
M-am zîmbărit la un articol din Dilema cu Moş Nicolae, au spus nişte copii diverse despre dînsul, articolul e tot aici, eu mi-am ales astea.
„Sfîntul Nicolae este cunoscut ca prietenul şi protectorul judecătorilor, al criminalilor, hoţilor, comercianţilor, săracilor, marinarilor, bucătarilor, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor şi, în special, al copiilor mici şi al şcolarilor.” (Bianca Bratu)
„Moşul Crăciun catalan se numeşte Caga Tio: este un buştean ales din pădure sau cumpărat din oraş, apoi adus acasă, hrănit şi adăpat. În ajun de Crăciun este cîntat şi bătut pentru ca să… cace cadouri, de obicei dulciuri şi obiecte mici. După Crăciun este ars.” (Ana Birta)
… toamna nu fu mai frumoasă sufletului meu bucuros de moarte…
Acest minunat citat adaptat cu care m-am trezit în capul meu vag varză din cauza unei cantităţi neregulamentare de alcol consumată cu viteza luminii la lumina artificială a lumînărilor care scoteau un fum înecăcios dar mă avantajau estetic explică starea de of în care mă aflu cînd numai toamna mi se pare că mi-ar mai putea alina durerea din cap căci algocalminele nu face faţă.
Dimineaţă abia mi-am tîrît organismul pînă la autobuz, vai ghinion m-am nimerit să mă întîlnesc cu DB, care m-a anunţat că şi-a “scos vista!” şi “a pus linux!” era et ce-mi trebuia să aud! Am răspuns plictisită şi foarte profesional că într-adevăr, vista este o mare porcărie. A ba nu-i adevărat! Este ochei, doar că mi se încălzea în draci procesorul şi acuma este - uite pune mîna să vezi ce rece e! Am pus mîna, aşa era.
La servici cînd am ajuns mă aştepta Angela să mă întrebe cu care tren vreau să mergem! Am căscat ochii la ea şi i-am zis că eu merg cu autobuzu, nu cu trenu. Ce autobuz? 25. Păi merge aşa departe? Merge, merge, pînă la mine acasă şi de acolo chiar încă alte cîteva staţii! Casa ta e în Cork? Da’ ce sa caut eu acolo?! Uitasem că trebuie să ne deplasăm uichendul viitor pentru marele bal de Crăciun, mi-au picat în sfîrşit toate fisele, o mai fi rămas vreuna dar încă nu ştiu de ea.
Fiind astăzi deosebit de isteaţă, m-am dus pe amazon direct unde mă durea şi, fără să gîndesc, am băgat patru cărţi scurt, că mi s-au părut ieftine. Mi-am făcut un calcul, ieşeam undeva la un 15 lire, am plătit îmi vine factura pe mail şi să-mi stea apa în gît aveam 30 de lire. M-am uitat amănunţit şi le cumpărasem din locuri diferite, aşa că am plătit pentru fiecare livrarea întreagă, 4 lire cartea, 4 lire transportul, bună afacere. Şi probabil netoţii ăia abia aşteptau să le pice o comandă că mi-au şi trimis instant scrisoare dada comanda dvs a fost primită recepţionată, cartea e pe drum gata. Sînt prea obosită să-i refuz.
Cînd nu mai puteam de-atîta bine, apare maică-mea pe net să mă întrebe pentru a mia oară ce să îmi mai aducă, s-a trezit să-mi spună sper că n-ai uitat aseară să mănînci usturoi să te culci cu busuioc sub cap sau Doamne fereşte să te duci la oglindă la miezul nopţii să-ţi vezi sortitu! La naiba!!! am pierdut cel mai important eveniment al anului, să uit eu tocmai aşa ceva m-a apucat un val imens de tristeţe şi disperare şi mă chinui să-mi aduc aminte dacă şi pe cine am visat. Sînt o mare luzeră dar, la o adică poate-mi apărea iar K Fed cu sticla-n mînă, asta-mi lipseşte, îmi strică tot viitorul!
Dac-ar cădea ninsoarea liniştit la geamul meu foarte murdar de la ploi şi eu aş sta în vîrful patului cu o cană de ceai în mînă, mi s-ar putea chiar opri respiraţia de fericire şi-aş muri de-atîta bine.
Te-ai gîndit vreodată să devii olar cuvîntul olar mi se pare neterminat, dar nu ştiu ce literă să-i mai pun la sfîrşit?
În fiecare zi de luni vreau să ningă liniştit şi eu să stau acasă. Nu că aş avea dispoziţii de poetă, cine-a zis aşa ceva? Mi-e doar lene. Dar lenea de luni nu se compară cu lenea de duminică după-amiază. Lenea de luni este o lene disperată. Care se cere ocrotită cocoloşită şi cum altundecumva decît în pat, lîngă zăpadă.
Ieri am fost să mai văd Ambasada României pe dinafară şi chiar şi pe dinăuntru. Probabil am fost una din cei aproape o sută care simt eu că ar fi vizitat organismul oficial într-o zi de duminică, conform unei estimări rapide făcute de mine în urma comparării numărului de votanţi prezenţi (trei) şi a celor care se pregăteau să voteze (nici picior de). Aerul proaspăt mi-a prins bine, mi-a făcut foame, plus că, deşi lucrurile sînt apatice şi lehamitoase, mie-mi place de mine că m-am dus la vot.
Sîmbătă am cunoscut un cuplu din Oradea, au venit în vizită la noi am vorbit cît am vorbit ne-am împrietenit un pic. N-am nici cea mai mică idee unde e Oradea. Adică, totul este la trecut, pentru că mi-au explicat ei unde vine, după ce m-a luat gura pe dinainte şi am zis că ha-ba-rn-am unde vine oraşu vostru, că nu mă interesează …(!!!???!!!) S-ar putea să mai vină pe la noi. Dar s-ar putea să nu.
Mi-am dat seama că-mi place să citesc unele bloguri, orice s-ar scrie în ele, este o dependenţă care se manifestă mai ales în zilele de luni. Nu numai că îmi place să citesc blogurile respective, dar nu m-aş plictisi nici de un text plictisitor care să nu-mi spună nimic altceva decît cum se plictiseşte scriitorul. E fascinant cum îşi povestesc unii oameni maldevivreul…
plu să-ti bagi degetele de la picioare în gură. Eu am încercat cu dragă inimă, pe stîngul îl pot lejer, pe dreptul mai am nevoie de cîţiva centimetri şi chiar nu ştiu, conform teoriei ăsteia, dacă sînt grasetă sau demigrasetă.
t ce-mi trebuia să aud! Am răspuns plictisită şi foarte profesional că într-adevăr, vista este o mare porcărie. A ba nu-i adevărat! Este ochei, doar că mi se încălzea în draci procesorul şi acuma este - uite pune mîna să vezi ce rece e! Am pus mîna, aşa era.