Coane Georgel,

Vă salut cu respect şi vă raportez alăturat ce-am constatat cît am ţinut-o sub observaţie pe coniţa Suzi la cererea dumitale (şi Gramos), ca să putem răspunde cu da sau cu ba părerii noastre unanime despre susnumita căci ce este astăzi un spion de năravuri şi moravuri decît un detectiv care stă şi observă asemenea corbului şi croncăne adevărul Nevermore cum spunea marele poet poe!

Să nu mă mai învîrt împrejurul cozii ca ursul păcălit de vulpe, să trecem la treabă fără să vă reţin şi fără să mă reţin, vicleană femeie! Cum Afrodita îl ademeneşte pe Hermes în Hades, aşa calităţile ei strălucesc ca soarele pe cer să ascundă faţa ascunsă a lunii care sînt defectele ei pline de cratere si otrăvitoare.

În primul rînd este ca un catîr cu chip de urmaşă a Evei şi, chiar ca Eva însăşi care a mîncat pomul cunoaşterii cot la cot cu şarpele din încăpăţînare, la fel susnumita Suzi este de neurnit cînd îşi pune în minte gînduri necoapte de femeie pe care le ţine sus şi tare chiar dacă ar fi să îi iasă ochii din cap şi să moară de foame după cum mărturiseşte singură.

În al doilea rînd are un caracter împieliţat: acum e albă, cît ai clipi o dată e neagră şi, cînd e neagră, zici că este stăpînită de Furii, îşi pierde cumpătul pînă se rup baierele omeniei şi ale educaţiei alese. Aşa cum ar trebui să se comporte o damizelă de condiţia ei, ea este taman pe dos, înjură ca o birjăreasă şi îşi smulge părul din cap ca o matroană tragică greacă antică de te bagă în boale şi alta nu.

Nu în al treilea rînd, ci chiar în primul, mi-a fost greu să aflu, dar am mirosit-o, are un suflet negru ca noaptea în care sînt pierduţi cîţiva lampyris noctiluca dar totuşi noapte, că n-am văzut o femeie mai de piatră şi mai fără milă faţă de cei din jurul ei, nu-i pasă de nici o vietate fie animal fiară om sau pasăre, păcatele mele.

Am nădejea că aceste trei defecte puternice vă vor fi de ajuns. Poate că n-o să mă credeţi de tot ce v-am povestit, că am văzut-o că se pricepe să învîrtă vorbele să-i fie ei bine, mai ales cînd prinde un suflet milos şi care crede orice ca al lui dumneata care ai fi în stare să faci asemenea necugetare să laşi pe Tincuţa să plîngă cu inelul ofilindu-se pe mînă!

Domle, uite ce e, să ne bucurăm de virtuţile femeilor şi să închidem ochii în faţa defectelor a zis un om care nu mai putea să fugă, eu zic mata să caşti ochii mari şi să te scapi cît mai ai timp!

Audio, video, disco!

Şer Lohoms

Am primit mai multe solicitari din partea cititorilor de a re-intercepta corespondenta Tincuta - George, desi mi se pare foarte indiscret, treaca de la mine o vreme ….

Telegrama de la George

STOP Tincuta scunpa STOP! Luminatia ochilor mei care am fost bonlav zacind la pat nesperind sa te zaresc prin ceata prenumbrei care mi-a zapacit diafragma si calciiul lui Ahile STOP! fusam la stina unde m-a lovit de la lingurica si revin acu instremat cu cas si o putina de zar STOP! daca mai am o infirma sansa la inima ta telegraviaza ca viu! STOP! georgel galbin de paluarea care i-a afectat curcubitaceul!

Tincuta STOP!

Dragul meu galbejel Georgicutel,

Stiam eu ca ceva rau o sa se intimple de cind mi s-a sbatut ochiul sting acum vreo citeva zile si te-am visat intr-o noapte George, te uitai la mine ca Domnul Chihote la morile de vint uite-asa stateai si te holbai, parca nu intelegeai nimic, cind a scris Dante Romeo si Julieta la noi doi s-a gindit, ca focurile iadului parca am trecut prin ele in rastimpul asta.

Am crezut ca nu mai mai vrei, Georgele preaiubitul meu, ca m-ai lasat fara un cuvint, ca Adriana cu firul ei dupa Penelopa voiam sa dau de urma ta, nu era chip! Am vrut sa ma duc la manastire la Varatec, ca e sezonul de dulceturi sa ma calugaresc, noroc cu domnul Cazimir Stratulat Popindau, care m-a convins o vreme ca e pacat sa ma manince moliile de la manastiri in loc sa stau locului, pina a avansat inainte prea mult cu curtea si i-am zis Musiu Stratulat Popindau, ia ia-ti matale vreascurile de pe mine!

Ca tu ma stii George ca sint fidela si pacatosul de el, degeaba a fost la scoli la Viena ca e mai galben ca tine acuma cum esti tu bolnav imi dau lacrimile numai cind ma gindesc ce m-am mai chinuit de grija ta.

Astept vesti de la tine, inelul este tot acolo cum il stii, vorbesc cu el singura mea comoara, nici nu-l port ca mi-e frica sa nu-l prapadesc, dar cind o fi sa vii tu inapoi il pun sa stecleasca ca ochii tai cind ma privesc cum imi aduc eu aminte cu flacara iubirii care topeste diamantele ca sticla taiata.

Cum spunea bardul nostru apa de se-ndoaie, vintul tot acolo e rindunelele se duc si vin din vechi, dar noua-s de toate. E un bard nou, matusa il primeste in salon la noi sa facem literatura, unde a mai fost si domnul Stratulat Popindau care-si da ochii peste cap de i se vedea albeata si recita din Niţce, dar nu se compara cu tine cind imi sopteai din Şecspir in latina.

Iti trimit o suvita din parul meu auriu ca dragostea mea plina de soare si speranta.

Scrie-mi Georgel, dar nu veni pina nu te intremezi, sa nu te slabeasca drumul, ca nu vreu sa te vad galben, ca ma stii ca am inima slaba si n-as putea trai vazindu-te in suferinta. Cruta-ma si da-mi misiva.

A ta nelinistita, Tincuta plina de re-speranta nesperata!

Tincuta gata de turbarea fericirii

Dragul meu nespus de nemaipomenit de drag Georgelus,

inelul care mi l-ai daruit din generozitatea neincapatoare a camerelor inimii dumitale mi-a asternut un minunat platfus pe ochi care straluceste radiind din colturile diamantine ale cristalelor microstalice care nu l-am mai putut scoate dupa deget caci mi s-a umflat nitel minutile de la saramura care am servit-o la Han unde ne-a dus dom Mitica (cu tanti Nuti!!) ca sa cinstim cum se cuvine dezumflul sperantei barcii lui naufragiante in oceanul planetar al lacrimelor glandei lui si pastravul care inota asa mort si delicios cum era el.
Si care dom Mitica mi-a spus intre sase ochi (am iubit eu pe lume) cind te-ai dus sa-ti arenjezi cravata ca nu-ti poarta respectimente si ca ne doreste o fericire cit mai profunda, eterna si de durata pe parcursul vietii noastre, care l-am asigurat de idemul nostru reciproc, confirmindu-i ca-i voi da telegrama cind pleci in delegatie.
a dumitale care te respecta cum bea caprioara apa dulce de piriu,
T.S. viit. O.

George turbat:

Tincuta ce mi-ai facut tu mie Tincuta!
Am primit o scrisoare anonima, Tincuta te omor, citeste cu atentie cum am citit si eu inainte sa fac precum Eodip cind a aflat ca Aida era sora lui!

Stimate domnule,

Poate veti dori sa fiti in cunostinta de cauza cu cele ce petrec in timp ce dumneata alergi cu limba scoasa si picaturi de transpiratie vi se scurg inestetic de pe frunte pe nas si de acolo pe haina de la costum care n-ar trebui sa va imbracati ca un cioclu pe asemenea torente calduroase. Ei bine domnisoara Tincuta s-o numim asa pe dumneai sa stiti ca se intilneste in taina cu domnul Mitica Ce, chiar in casa matusii sale Nuti, femeie cu moravuri cel putin usoare care invirte afaceri necurate si la care vin tot felul de domni cu stare la care ea se ride si ii petrece pina la poarta sagalnic, Tincuta la cunoscut pe Mitica in timpul unei plimbari la sosea de i s-a prins dresul intr-un felinar si Mitica a zis mai bine s-ar rupe felinarul decit un asemenea dres care imbraca un asemenea picior, la care ea s-a ris si apoi au facut schimb de impresii despre lume si viata, fiind aproape nedespartiti o vreme pina v-a cunoscut.
Dar legatura celor doi este departe de a se fi terminat asa ca fiti atent, domnule, ca pestele nu merge de multe ori la apa si sinteti luat drept paravan de mamaliga!
Anonim.

Astept explicatii Tincuto, inainte sa trec la fapte improbabile!

George care te-a iubit.

Tincuta revenind 

 Dragul meu Georgelus care inca te iubesc ca tintarii care-si cauta cuibul vara cind ti-i lumea mai scumpa si caldura mai nadusitoare,

am recunoscut din postavion scrisul anonim al intringantei de Catinca care dintotdeauna m-a urit mereu cu invidie grasa, fiind foarte oropsitoare cu destinul sortii mele care pin-acuma am scapat ca prin
urechile carului cu fin, care ea schiopateaza din piciorul sting caci Dumnezeu mereu face dreptate caci mi-a pus piedica la bal la Sf. Ion cind conasu Dionisie Papistasu ma curtoaza pe mine, ea iubindu-l in nemurirea spiritului ei imbibat in ura si sfrijindu-i-se suferinta vazind cum conasu D.P. nu i-a raspuns confort espectantelor ei din ziua cu pricina, cauzindu-i o criza de euforie contaminanta cu punctul si virgula culminante in a-si pune in miscare toate mijloacele pamintesti si subpamintesti pentru a ma subjuga intrigilor ei necurate (care oricum ea nu se spala, fiind de la tara si neam de sluga),

si vorbindu-se cu Saftica care imi coase mie rochiile care ai vazut ce frumoasa sint ca sa mi le faca mai strimbte si sa ma-mpunge cu acul vrajitoricesc, dar Saftica care e o femeie descusuta si neagera la disperarea pungii mi-a repovestit aceste shcenarii de groaza in stare a inspaiminta chiar si pe o fiinta mai putin nevricoasa cum ma aflu aici pe patul de suferinta unde m-a impins scrisoarea dumitale cumulinda cu anonima dizgratioasa care n-am cuvinte s-o calific (calica de Catinca!),

tanti Nuti m-a sfatuit caci din intelepciunea ei strafulgerata de dublura experientei ei de viata si destin sa-ti reinapoiez inelul si sa te lingi pe bot de nunta cu pirostrii si ciorba de potroace, care
nu ma meriti, ingratitudule, dar eu oricit as respecta-o cu limba de moarte pe tanti Nuti inelul e fi caci degetelele mele e inca smochinite ca niste stafide contrar timpului trecut si viitor de la
consumarea saramurii, caci tensiunea de la inima-mi trudnica in care m-ai impins cu scrisoarea care vreau sa uit ca mi-ai trimis-o,

iti ofer o sansa unica si incalculabila ca sa stergem cu buretele tot ce-a fost pagin intre noi si sa redevenim la presentimentele noastre de cinste si simtire respectabile care le-am avut mereu intotdeauna intre noi

si astept cu inima tresaltatoare si ascutita ca sa-mi parvie raspunsul cu baiatul care ti-aduce acest bilet care l-am parfumat cu lacrimile mele intrinxsece,

a ta Tincuta care te iubeste ca la fel de inainte de acest accident intrigabil cu miros de compot de Catinca

George nevrednicul 

Tincuto,

Iarta-ma ca nu ti-am scris pina in aceste clipe de maro disperare, deoarece a fost neagra pina acuma, dar de la o vreme se zareste o lumina prin maroul disperarii mele, am fost bolnav de gelozie si am crezut zvonurile mincinoase dar am prins-o pe neofita si-am provocat-o sa-mi spuna daca spune adevarul sau spune minciuni si ea a spus ca a spus adevarul dar n-a spus care adevar!
Dupa calitatea ei de femeie care este mult mai inferioara decit a ta cum te stiu ca arati atit de amfitrioana ea arata ca un soricar pe linga un cocker daca imi permiti aceasta comparatie zoologica, cu toate ca imi dau seama ca nici nu sufera comparatie, inchei paranteza, am dedus ca scrisoarea era izvorita din invidia care ne maninca pe toti la un moment dat si ea este de cea mai joasa speta.
Asa ca Tincuto, sint nevrednic de minuta ta smochinita, dar cu inelul karatist stralucind inca sper, ma asez cuminte la picioarele tale in pozitie drepti caci astept ordine de la tine, sint al tau admirator mai platonic ardent ca pina acum, astept semn de la tine sa te zbor pe culmile cele mai inalte ale dragostei mele navalnice!

George nevrednic de numele tau pe buzele lui.

Tincuta

Dragul meu Georgelusule,
care te iubesc cum iubeste capra neagra pe vinatori si floarea de colt,
ma bucur ca pot sa te cunosc in prealabilul prestabilit prin forma epistototelica si ma trezesc noptile din visele in care mi te-nfatosezi maro si in deplinatatea plenitudinii tuturor culorilor de baza ale curcubeului (caci cum bine spunea proverbul din intelepciunea milenara a poporului daco-roman Cu o floare sufli si-n iaurt, iar rindunele se duc pe bolta curcubitacee)
si freamat de frenezia intimitatii gindului indubitativ de a ma trezii diminetile (se duc, se scutur frunzele de nuc) alaturi de migrenele dumitale adorate care doar clipind din gene si suflind in luminare sa le iau cu mina pentru-ntotdeauna si perpetuu si mai ales mereu.
Tanti Nuti a inceput sa croseteze un gomblen care sa ni-l punem pe perete ca sa ne uitam cu drag la el si sa ne amintim de aceste momente incipitoare care orice doua persoane si in fapt orice doua cupluri de forte le parcurge penetrind zgomotos si huiduind cu mare placere vertijul turbional al destinului in forma lui incognoscibila de soarta (caci grecii aveau vorba nemuritoare din 1001 de nopti Carpe diem!).
Inchei aici micuta mea misila presarata cu apa de trandafiri (care mi i-a adus mai demult dom Mitica, ingropata-i fie amintirea prezenta) si te sarut foarte apologetic.
Te astept dupa-masa sa iesim la sosea care diamantul cristalin va orbiculiza stralucirea soarelui in care se regaseste irisii dumitale, plus trompele lui Eustache.
Pentru intotdeauna si impura,
T.S. viit. O.

George:

Tincuta,
Ma doare capul si gitul si inima pentru ca ieri seara dupa intilnire am gustat din plin niste tuiculita si vin de fericire cu dom Mitica. Capul ma doare pentru ca asa am zis ca am migrene mai ales dupa drojdia de pe care era tras si era tras prost, o sa am o vorba grea cu Gheorghe, gitul ma doare ca am dormit strimb cu capul pe masa
si inima de dorul tau, ca iar mi-e dor de tine Tincuto, pot sa-ti spun Titincuto? Sint tulbure si treburile nu-mi dau pace, dar tot cu gindul la tine am sa stau si-am sa ma uit asa in gol ca vitelul la poarta frumoasa ca tine in rama!
Sa-i spui lu tanti-ta Nuti sa croseteze globenul cu maci care-mi place mie ca i l-am admirat intr-o zi cind tu nu erai acasa ca te dusesei la croitoreasa sa-ti faci rochia aia cu decolteu care m-a lasat pe mine fara o vorba de mi se golise capul, si am zis de-atunci ca imi plac simpli asa si populari, sint flori populare macii, adesea ma duc in cimp si culeg maci, mai ales cind se scutura florile si ramin semintele.
Cind o sa fii sotia mea, o sa mergem impreuna la mincat seminte de mac, sa vezi Titincuto ce bine o sa fie, de cind imi doresc sa maninc cu cineva mac!
Te las cu bine, numai gindul la tine si patru aspirine imi mai da putere.
Al tau devotat,
Ge

Tincuta: 

Draga Georgelutule,
nu dorm noptile cu luna care tu le petreci in destrabalarea companiei lui dom Mitica care doar am prestabilit de comun acord si nesiliti de nimeni ce fel de influienta hidoasa ca mitologia poate sa aive asupra unui spirit atit de primordial ca al matale!
Noroc ca ma recuperez in timpul zilei si mai ales al dupamiezi, caci fara dar si poate (cum spunea dramaturgul popular Calul de dar nu se cauta la subtiori!) obrazul suptire cu cheltuiala se tine si in plus somnul de frumusete nu ingrasa portofelul.
Te rog expre sa-ti modifici stilul alambicisnic de viata si nu mai citi atita din Eminescu (da, e un apropou fin la poema ta atit de draga La Tescovina) care o sa-ti cauzeze la migrene basca citeva dureri de cap in plus care poti sa-i zici lu dom Mitica ca te repauzezi la pat cu o dieta spartana cu biftec si salata de sezon asezonata cu ceapa din soiul cel bun de borangic si niste gogonele, dupa puteri.
Ma gindesc oftator la tine care esti lumina inchisorii mele de la tanti Nuti care a notat cu macii si mai pune de la ea si niste flori de mucigai, sa iasa pastelul mai espresionistic, cum se poarta acuma, in anotimpul floral al primaverii sortii noastre ce ne-a dat-o ursita.
Mie imi plac mult si semintele de bostan, caci cauzeaza la intelect si ajuta pe ogor.
A ta puritana ca o maslina,
te imbratiseaza cu mare dor,
T.S. viit. O.

George: 

Tincuto,
Durerile au trecut ca carile alea mari luate de vinturi de aveau grecii cind se luptau cu romanii de raminea praful in urma lor si amintirea luptelor eroice ca asa durere de cap am avut!
Despre semintele de bostan, avem Tincuto noi, ca crestem si bostani ca am citit intr-un almanah ca sint bune pentru prostata si consum cu regularitate asa ca matele tale si prostata mea or sa fie linistite
cind o sa ne uitam la focul din soba mincind tot seminte de ei, ca restul dam la porci ca nu sintem ca englezii aia animale ca altfel nu pot spune de fac placinte din bostani auzi si tu isprava.
Imi sare sufletul din mine cind ma gindesc la tine, dar cu ploile astea e numai glod ca am mers ieri si m-am umplut de el de ziceai ca-s uns cu rusine pina-n ochi si nu-mi permite sa vin sa te vad la inchisoare dar cind o fi de s-o invara vin neaparat sa-ti mai privesc karatele din deget si ochii tai mari si blinzi ca oile alea care vad numa trifoi pe islaz si se hipnotizeaza, asa ma tulburi tu pe mine!
Citatele care mi le dai ma umplu de cultura si de onoare ca esti citita ca te-am vazut eu cum tineai Dama cu camelii la piept si-am gasit eu unul care mult mi-a placut latinesc intii traim apoi filozofam ma duc sa traiesc si apoi vin intr-un suflet la tine al tau,
Georgel mincator de seminte

Tincuta dixit:

La cum il stiu pe George de educat si inrudit, din discutiile purtate pe aleile de care ne-am bucurat ale parcurilor in cele citeva intilniri platonice pe care le-am avut, am putut observa ca cunoaste clasici cu care ma abordeaza la fiecare colt dupa bunu-i plac dar si al meu, caci nu sint indiferenta cind un tinar imi spune este sau nu este, eu zicind este! Liht mer liht este o vorba secreta de indragostiti, ca asa au indragostitii parole, pentru diverse imprejurari, inseamna fie “mai lumineaza-ma”, fie “vino mai la lumina”, dar nu pot sa marturisesc asa public ce inseamna fiecare pentru noi insine in momentul respectiv, din motive de la sine intelese ca sint intime intre mine si susnumitul chiar si numai platonic vorbind, citeodata chiar si facind.

George:
Tincuto,  mai exista varianta a treia de-ai uitat-o, “lumina! lumina!”, dar aia e chiar chiar chiar secreta.
Al tau!

Tincuta:
Da, Lumina, lumina! Aprindeti lumina!
Ca me-a povestit George de cin s-a dus el la o petrecere unde s-au dedat la ghidusii si un ins care George a zis ca nu era el a cerut comanda electrica pentru ca i se intimplau lucruri nu tocmai platonice, daca intelegeti, ca eu n-am inteles.

Tincuta pentru angelul ei radioz.

Angelul ei radioz:
Tincuto, Tincuto, lumina lumina ochilor ochilor mei!
Eu nu ti-am zis asa ceva, oare ce prestanta as mai avea in ochii tai steclitori ca stelele in fundul oceanelor marilor riurilor baltilor si altor ape curgatoare si statatoare, daca as zice de asemenea fapte care nu-mi stau in constiinta si personalitate, tu nu erai acolo sa ne platonizam reciproc, nu-ti cunosteam fermecatoru-ti corp si suflet care mi-au inrobit inima cu lanturi grele odgoane chiar.
Vino sa ne aprindem luminile, sa se vada stralucirea becurilor ce lumineaza noaptea lumii ignoranta habar n-are ea ce e amorul. Eu stiu, l-am privit in fata.

Tincuta (aparte):
Georgicutul meu drag,
Nici cu gindul sa nu te gindesti la asemenea ginduri reprobabilistice care nu se poate intimpla in adincurile padurilor, lacurilor, ochilor etc. scl.
!!!
Georgicutulesule!
Care mi-ai aprins inima cum aprinde seara luna pe cer si cum mi-a dat foc in dosu felinarului domnu Mitica in timp ce mi se agatase dresul,
Doresc sa-ti comunic pe aceasta cale sa incetezi o data pur tujur cu aceste dragalasenii platonistice si ca sa treci la fapte (caci cum spunea imemoriabilul nostru bard Conu’ Mihaita Faptele rezida in atmosfera, nu pe dealuri), adica sa prezinti diamantu si karate-le, caci pentru ca sint o domnita respectabilistica cu dorinte reprobabile pentru starea civila unde te astept sa ma ceri de la matusa mea Nuti care mi-a dat untimantum or ma marit or ma duce inapoi la Burdujani, caci pentru ca conditiile de viata in tirgul acesta modest care ne este capitala ii impugna!
Nu mai pierde momentul, caci traieste clipa si revino pe-nseratul care te astept,
pentru totdeaunu si-mpura,
a dumitale,
Tincuta
(care daca mai stai mult pe ginduri ca baba pe scinduri s-ar putea sa ma duc cu dom Mitica, ca si el este oameni!)
Sintem intelesi, da?
Inca o data, complimentele mele si numaru la deget este 11, caci sint o domnita fina.

Georgicutzelu:

Draga mea madona invenereala,

Ce-mi aud urechile ce-mi vad ochii de mi se intuneca mintile, ca dom Mitica ti-a dat foc la dresuri in dosul felinarului, care eu stiu ca dumnealui e foarte atent cu focul si numai cind este in fata unei fapturi minunate ca tine putea sa-i tremure mina in asemenea hal.

Trecind la fapte concrete de-o urgenta vitala, caci cum spunea Cant trebuie deci pot, pot sa spun ca voi veni indata sa vorbesc cu matusa ta care o respect la fel de mult ca si pe tine, doar ca mai platonic si pe ea, care arata foarte bine pentru virsta ei ati zice ca sinteti surori dar stiu ca nu sinteti ca mi-a marturisit, sa-mi ingaduie cum numai ea stie sa vind porcii de-i am sa-i cresc pentru cineva si tescovina de-o tin special pentru momente din astea de sa vorbesc cu bijutierul sa vada unde gasim karate pentru minuta ta fina cu numaru unsprezece!

Devotat si nerabdator
al tau admirator
beat de amor,
Georgel

Tincuta beata de beatitudinea fericirii:

Scumpul meu amor drag si adorat Georgelus,
Cum imi faci tu sufletelul meu mic si plapind sa palpite de tresarirea nespusa a fericirii care in aceste clipe care nu le voi uita in vecii vecilor amin si in plus de care imi voi aminti cu mare destrabalare sufleteasca de bucurie necuprinsa in cuprinsul cuvintelor care orcum mai mult gindim decit vorbim (cum spunea marele nostru poet neincoronat Maricel Tudosa).
Tanti Nuti a transmis ca de zestre nici nu poate fi vorba, cind ai traista plina de iubire neincompensurabila cind si mai ales fara doar si poate dragostea trece prin stomac ajungind si pe la intestine  pina in maruntaiele cele mai intime ale unei fapturi care nu poti a traii fara dinsa, caci dupa cum bine a spus marele filozof greco-latin Ptolomah Ochii care nu se vad se uita, astept cu nerabdare frenezinda ca sa vii sa te privesc in ochii tai strabiloscopici, lumina noptilor mele care sa fim fericiti ca asa sta scris la sfinta scriptura, caci daca voi nu ma vreti, eu va vreu!
Inchei aici brusc si neavenit micuta mea misila de amor tandru care sint in nedeplinatatea deplinelor mele reactiuni involuntare neurotice caci fericirea care mi-ai daruit-o in prealabilul anuntat in caratele de unshpe basca un butoi de tescovina caci noi nu sintem urmasii Romei, sa ne stafidim in sampanii si alte nazbadai occidentale, care tot de la Rim ne tragem!
Te sarut inca nespus de planctonic si sper sa-mi raspunzi la fel de idem,
a ta pentru intotdeauna si impura,
Tincuta care te iubeste cum nici pe dom Mitica nu l-a iubit in penumbrele felinarului
(si dac-ai s-auzi alte cele, sa nu crezi, caci gurile mincinuase si rele-voitoare multe aa maninca)
Dar deci eu aici inchei si semnez,
Iscalindu-ma mai jos,
Adica aici: Tincuta

PeSe: (cum zice poporul filictean german) astept turbionanta ca sa ma predenumesc dupa numele dumitale atit de sarabandic,
in prealabil Tincuta Soimesti,
stabilita de bun inteles de acord Tincuta Opinteanu

Opinteanu:
Tincuta, nu te ambala sa nu te ia palpitatiile de atita bucurie impacientata care doresc sa fii intreaga, ca ne asteapta o viata de bucurii si necazuri si mai ales nu uita, vacile pamintul prunii si stupii vor fi ale tale cum sint si ale mele, ca asa mi-a zis sarmanul meu tata ia o nevasta frumoasa buna de munca si n-o sa te doara capul, ca sufar de migrene din pruncie, dar tu mi-ai luat durerea ca cu mina.
Draga mea, o sa-ti placa acolo la noi e aerul curat si vara se mai incinge balega in grajd dar tu sa nu te sperii, de astea o sa discutam dupa noaptea nuntii, fug Tincuto sa pregatesc inelul, si sa te intilnesc, ca ma ia cu lesin de la burta.
Poza ce mi-ai trimes-o o tin la inima o scot cind nu esti linga mine si o pup cu ardoarea ce m-a fript de cind ne-am intilnit, ai putea sa-mi dai un portret mai mare?, dar ce tot vorbesc! Curind o sa te am in fata ochilor mei toata ziua, ca carpeta de-o am acuma cu giste si taran cintind la fluier de nu ma mai satur tot privind-o si oftind cu gindul la tine, Tincuta, o sa dau jos carpeta si-o sa te pun pe dumneata! In sufletul meu bate un vint naprasnic, numai tu poti sa-l faci zefir.
Al tau pe vecie
ca asa a fost sa fie!
G.O.

Sint cam vijiita, trebi multe multe, acuma ma duc la miting pro, in centru, sper sa fie civilizat si sa nu fie prea multi manelisti!

Ca sa nu va fie urit fara mine cit scandez pe-acolo, ah am gasit pe net mai devreme scrisoarea asta, nu pot sa n-o colectionez, mi-e sa nu dispara si as fi inconsolabila daca n-o pastrez la pept, ca e de la mon amur tujur, dl T. Musatescu.

Draga Tincuto,

In discutia ce-am inceput aseara despre iubire, dragoste si amor, nu am putut sa-mi exprim punctul meu de vedere, din cauza timpului nefavorabil de ploaie, ceea ce intr-un gang cu atata lume nu se poate vorbi.
Nu! N-ai dreptate.
Iubirea sufleteasca pe care o sustii tu, desi ai un corp frumos, cu plimbari in gradini botanice, expresii, o bere, un fisic de alune etc., iubirea cu priviri optice in ochi si mangaieri usoare pe organism, nu poate fi iubire adevarata. Acest sentiment de platonism pe care-l sustii tu, nu poate fi un ce veridic decat in frageda copilarie, ceea ce si ” Educatia Seor” pe care cred c-ai citit-o, zice ca are urmari de turburari mai tarziu si prin urmare e mai bine sa uitam trecutul.
Caci unde am ajunge ramanand platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe romaneste, la o deposedare a lumii de copiii sai. Caci copilul din ce se naste, ca instinct de conservare? Din bere? Din fisicuri cu alune? Din plimbari prin gradini? O! Nu! Copilul se naste in baza legii gravitatiunii universale, adica din impreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.
Ori aici este punctul nevralgic jurist al neintelegerii noastre.
Ne-am cunoscut singuri, fara a ne prezenta cineva, atragandu-ne in baza principiului lui Arhimede, cand m-ai intrebat cat e ceasul, desi am vazut bine ca aveai gurmanda la mana. Am raspuns ca e “cinci” desi al meu era la reparat, c-am intrat cu el, la mana, la baia de aburi si s-a oxigenat.
Si dupa asta, trecand dupa micile amanunte de detaliu ne-am revazut 4 zile in acelasi loc si la aceeasi ora. Ori, de ce ne-am revazut? In ce scop ma vei intreba? O! Draga mea copila! Dar cu ce scop, fluturii fecundez florile?
De ce sa nu intelegem oare ca si noi am fost sortiti spre a ne contopi de urgenta intr-un tot.
“A fi sa a nu fi” cum zicea Eminescu, marele bard de la Mircesti in “Moartea lui Fulger”.
A FI SAU A NU FI, asta e deviza oricarei lozinci…ESTE SAU NU ESTE, aceasta e incheierea in concluzie.
Si daca - reportandu-ne la noi - este, sa dea Dumnezeu sa fie. Ramane sa stabilim cand si unde ca eu n-am casa in ors locuind cu familia. Sau, poate, la o sora a mea care pleaca la barbat-so fiind concentrat si-mi lasa cheile spre a avea grija de casa.
Nu! Este pacat! Dar atunci de ce sa ne mai enervam prin gradini publice pierzand timpul ce altii il valorifica intr-un mod atat de placut?
Nu te pune contra destinului. Fiecare om pe lume are o fatalitate si un destin. Restul e numai soarta. Decide-te cat mai urgent. Ne asteapta ceasurile cele mai frumoase din viata unei existente.
Vino! Fara platonism si fara prejuditii. Nu suntem noi nici primii nici ultimii precursori ai acestui sentiment, numit atat de frumos: iubire.
Acestea sunt cele ce aveam de spus si te rog a reflecta cat mai acut inainte de a te decide sa te hotarasti, sezonul fiind de primavara si stand acum si ploaia, termin cu cuvintele marelui Sopenhaor, parintele indragostitilor din toate timpurile:
Liht mer liht.

George

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic, Search Everything.