Chiar aşa, am cel mai mic bagaj vreodată de cînd fac naveta pe ruta DablinBucureşti încă nu mi-am găsit paşaportul, dar mai am timp, o să se mai adune ceva de cumpărat în aeroport, că s-au trezit să comande uischi, cred că de la căldură se bagă toţi în beci şi sorb pînă se halucinează iar pe soacră-mea a lovit-o cheful de techila - e în faza de alcolism agresiv ex hibiţionist probabil, mă luase să-mi arate ea mie cum bea EA techila nu ca rachiul fără condimente, se bea cu sare şi lămîie, era aşa de bucuroasă de parcă tocmai o inventase şi voia să cheme comisia de brevetare. Eu o să-i spun că la noi aici se bea şi cu piper şi eventual răstorni păhărelul într-o halbă de bere, să vezi atunci ce coctail minunat iese şi cum tace ea cîteva ore.

Acuşica mă duc am programare la cosmetică să mă dezmaimuţesc şi să-mi dea cu oxigen. Sau aerosol ceva o nebunie pentru întinerire instantanee, că argila deja am mîncat-o şi a fost foarte bună. Mi-au propus şi nişte împachetări cu scoci să mă scadă în … circumferinţă? dar am zis las pentru altă dată sînt prea nervoasă că să mai stau şi învelită! Tot la capitolul îmbălsămare, am primit de la Clarins o geantă de plajă gratis! De fapt nu e chiar gratis, că mi-am luat smacuri în valoare, mare afacere am făcut iar sînt o mică pomanagie şi mă mîndresc.

Cam asta am avut de spus nu mai am răbdare să scriu nimica, nu ştiu cînd mă întorc, însă! dacă prind computer şi internet pe undeva (cochetez cu gîndul că au uaiărles la hotel!), o să mai scriu cîte ceva telegrafic şi poze bineînţeles!
Suzi face papa cu mînuţa de la fereastra deltaplanului personal şi dispare în orizont…

Ieri am luat-o pe Betty cu mine să ne jucăm, am făcut cîteva poze citadine aşa, din autobuz, noroc că am nimerit unul cu geamurile cît de cît spălate! Am folosit auto, că la asta mă pricep, de ce să fiu modestă?!

Aşa arată pe dinăntru un autobuz neaglomerat, la parter.

Aşa sînt autobuzele care stau! După cum se poate observa, este atîta lumină, încît becurile cu senzor au crezut că a venit noaptea, deşi era 6 după-amiaza…

Asta e o stradă nu prea spectaculoasă, dar o pun ca să se vadă că şi la alţii sînt magazine de cartier care arată jalnic.

În schimb mai găseşti oameni cu imaginaţie care îşi vopsesc blocurile vesel, mie îmi plac!

Şi un magazin mai vesel, oamenii ăia aşteaptă autobuzul şi par foarte fericiţi.

Mda şi am observat că are zum bun Betty, păcat că îi umblă ochii aiurea şi face tot felul de discriminări!

Tocmai mi se transmite că Optzecea a publicat o plimbare cu poze care arată bestial, pentru cine mai are chef de fotografii, azi e ziua cu poze, hihih.

Să facem cunoştinţă cu Betty, care a venit în sfîrşit! Ah ce ochişor mare are! Domnişoara Miercuri, pe care o voi da în curînd mi se rupe sufletul, pentru că ne-am ataşat una de alta în ultimii … şase ani cred că avem de cînd sîntem împreună, zic Miercuri avea un ochi destul de mititel dar foarte simpatic.

Lui Miercuri i se zice aşa pentru că a venit într-o Miercuri şi pe Betty o cheamă … pentru că nu arată fatal ca altele pe care le-am mai văzut, deci Betty cea urît(ic)ă însă cu farmecul şi personalitatea ei. Sper să înţeleg şi ce scrie în cartea ei.

Asta am avut de zis astăzi, cred.

Am splin  - şi splină, cred, nu ca vecinul meu Cristi care a scris că ghiocelul este “simboul” primăverii şi l-a bătut mămica lui l-a bătut cam tare că luase bine şi nu foarte bine ca Alina soră-sa de răsuna casa noastră de urlete venite prin pereţii de “beceau comunist” pentru care făcuseră rate ai noştri pe treijde ani dar era “unul din puţinele blocuri proprietate” cum

 le plăcea lor să se mîndrească de parcă ar fi contat pentru noi că blocul e-a lu tata sau a lu Ceauşescu şi după ce l-a bătut i-a dat voie afară unde el s-a urcat pe un “bătător” de covoare să se dea pe bară cu capul în jos doar că i-au alunecat mîinile şi a venit cu burta de asfalt şi i-a crăpat splina de l-au dus imediat la spital altfel mi-a spus mama că putea să moară dar eu nu

 credeam că are cum că numai bunicile de ţară mureau ca bunica lu Gina de la şapte pe care au pus-o să o vadă toată lumea la Asociaţie şi noi plîngeam unde te-ai dus tu bunica la fel ca Gina că aşa îi zisese mămica ei, dar pe Cristi l-au operat şi i-au scos splina şi avea o operaţie cît toată burta lui de opt ani de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la şarpele ăla grena şi apoi alb mai alb decît orice piele din lume şi

 să îţi dea voie să pui degetul de-a lungul lui pentru o tură cu bicicleta că zicea că nu-l doare nici dacă împungi, numai să nu-l înţepi că-l doare ca pe orice om cînd îl înţepi am vrut să avem toţi splină cu operaţie dar mie mi-au spus să nu mă urc niciodată pe “bătător” că “eu te-am făcut eu te omor”, nici măcar apendicita nu putea să mi-o scoată ca lu Daniel care îi era foarte rău odată şi cînd au văzut…

 avea apendicita pe stînga şi tăticu lui spunea asta la toţi părinţii de pe scară să ştie şi ei dacă vomită şi îi doare capul pe copiii lor, înseamnă că au apendicita pe stînga noi nu vomitam decît dacă era ceva foarte foarte rău sau dacă mîncam borş care mie nu îmi plăcea şi mă icneam cînd nimeream o bucată de morcovceapăroşieardei mă urecheau şi ziceau că fac “anumea” şi e bun pentru creştere şi aş putea să

nu mai dau “gura pe după dealuri” că oricum nu “pup afară” pînă nu mănînc măcaar pînă începe să se vadă piticul roşu de la mijlocul castronelului după aia mă lua cu ameţeală şi mă doare îmi umflam buricul uite nu!mai!pot! chiar am spus că vreau să mă duc “în lumea mea” să nu

 mă mai pună nimeni să mănînc zarzavat a plîns trei zile nu a vrut să mă mai vadă apoi i-a trecut că aşa sînt părinţii te iubesc “oricît de prost eşti” şi voi mînca borş “cît o să fii copilu meu, după aia nu mă mai interesează” şi mă întrebam dacă mă dau la ţigani ca pe toti ceilalţi copii dar ori că ţiganii nu ne primeau ori că

 nimeni nu avea timp să se gîndească şi la asta cînd “nu-mi văd capu de atîta treabă pleacă de aici” nici unul nu am fost daţi chiar dacă “meritam” şi “o ceream”, în orice caz, asta am acuma aş mai scrie dar deja e o frază cam lungă.

Astăzi m-am relacsat în pauzele mele cotrobăind tot internetul ca să mă uit la rochii de mireasă, că mie îmi plac miresele! Eu am avut un mare şoc cu mine cînd m-am dus la o croitoreasă în acest scop să-mi cumpăr una bucată. Venisem cu o imagine cizelată în ani grei de visat cu ochii deschişi cum va trebui să arăt ca Albăcazăpadaa şi am zis că vreu să fiu ca o prinţesăă zînăă şi am prezentat conceptul meu despre aceste lucruri, dar modista era foarte înţepată şi a zis mda bine, să vedem, eşti cam bondoacă şi cam … tunsă, pică balerina, pică cocul (pe vremea aia nu era cu extensiile), pică trena, fără voalul LeidiDi, pică fundele, eliminăm volanele, îţi propun o rochie “clasică” uite aici îmbrac-o, sînt foarte obosită.

Vreau să spun că eu şi probabil multe alte fete, nu mă duceam să probez rochii cu nemiluita cînd eram tinere, sau eu cel puţin nu am avut ocazia, nu ştiam cum o să fie! Ei bine, a fost ceva de vis, azi nu m-aş îmbrăca cu rochia aia nici să mă baţi, dar cînd m-am văzut ca o varză albă cu corset şi voaluri, mi s-a părut subit că sînt aşaaa de frumoasăă! Şi parşiva, a văzut că eram cu gura căscată, mi-a pleoştit şi o coroniţă pe tărtăcuţă, cu voal cu nebunii, că mi-a dat lacrimile! Iaaa uite ce bine-ţi vine şi a tras o privire fugară spre ceas. Acuma dă-o jos. Vai da n-o mai dau, pe asta o vreau, gata, nu mai încerc nimica! Bine, dar dă-o jos, că ţi-o dau, gata, ai văzut?, n-a fost greu!

După ce am luat-o acasă, m-am probat de multe ori cu ea, îmi plăcea foarte mult, aşa de tare, că am zis că vreau una roşie egzact la fel, pentru cînd o să mă duc la o nuntă unde n-o să fiu mireasă! Ceea ce s-a făcut.

Acuma, cînd am fost la nunta mea şi m-a văzut DD prima dată a rămas cu ochii căscaţi aiurea, dar nu ştiu dacă era de groază (am un sentiment că da, cu toate că nu recunoaşte, pentru că ar atrage discuţii de ani de zile care nu ştiu cum s-ar termina), iar cu rochia doi roşie, a fost că s-a nimerit la o nuntă din oficiu la care a trebuit să ne ducem, dar noi nu ştiam unde, eu m-am împopoţonat cum am putut mai frumos şi cînd am ajuns am constatat că obzeci la sută din nuntaşi erau în plovere, că era iarnă, şi mireasa săraca avea o fustă albă şi o bluză de angora tare drăgălaşă şi toată lumea se uita la mine uimită, nu ştiu ce mai aşteptau, poate bagheta magică să-i fac broaşte pe loc. DD privea fix spre pantofii lui şi m-a întrebat de cîteva ori dacă nu vreau să mă schimb.

Ei, astăzi aş alege altă rochie, încă nu m-am hotărît!

Dar la ora asta mă preocupă altceva: se sau nu se şi dacă se sau nu se de ce (se sau nu se) mai poartă păpuşile pe bordul maşinii cu mireasă la nunţi!

Perspectivă mioritică

Azi zăceam într-o prostraţie rarăă, nu ştiu dacă e de la ploile astea de Octombrie sau sînt dusă de la cap (am spus că am schimbat de trei ori un costum de baie?, prima dată am luat chiloţii de la unul şi sutienul de la altul, a doua oară am luat cu două numere mai mari, şi a treia oară, azi, se pare că e ce aveam în minte acum două zile), în momentul despre care spun era linişte în mintea mea mă uitam în gol lovind cu pixul de dinţi.

Aaa am primit un pix cu delfini care-mi place foarte mult, scrie albastru bleovert aşa, cum e marea în posterele cu Grecia, ce să spun, scriu şi semnez tot ce prind, am scris miii de bileţele le-am pus pe toate birourile, completez formulare, şi acasă l-am luat, dar n-am avut nimic de scris.

Cum stăteam şi mă băteam repede cu delfinii de molari, am început să fredonez absolut din senin ciobanaaaş cu trei sute de uoi… mi-a venit să pling m-am gîndit uite Suzi cum a murit ăla de tînăr, da i-o lăsat răspuns lu oaia lui c-o iubeşte.

La o nuntă la care am fost mai demult, un om a cerut dedicaţie muzicală, ca aşa am eu cunoştinţe neamuri bune care dau dedicaţii la nunţi, cînd am auzit am paralizat, pentru că eu copil fiind păduri cutreieram, romanţe cîntau numai babele şi la înmormîntări! Jale mie şi nu te pot uitahaa / Nam ceţi face astai tralalahaa! De ce am rămas eu în cap că o dat ortul popii, nu am idee.

Care este ca Mioriţa, şi nu o cînţi la nuntă, nu se interpretează aşa ceva, nu citeşti Baltagul în luna de miere (sau Alchimistul), ciobănaşii tragici sînt fo pa-uri în momente de-astea!

M-am dus la magazinul nefericit cu băieţaşu care mă chema la ţigară, am fost acolo că n-aveam încotro, măăăi ghici ce mi-a zis după ce a ridicat delicat dintr-o sprînceană! Mi-a zis! “Religia mea îmi da voie să-mi iau patru (4) soţii” (piruetă). M-a avut la faza asta, imediat în secunda aia eram cu gîndul la ce haine mega voalate mi-aş trage şi cum aş veni io la birou îmbrăcată toată într-o rochiţă de-aia tip sac şi pe cap să am văăl să nu mă vad şi cum m-aş plimba de colocolo ca o mică stafiuţă, aşa de interesant mi s-a părut, că l-am derutat pe omuleţ şi tăceam la tejghea amîndoi. După care eu am plecat, că era prea frumos.

Azi am rîîîs de mi-au dat lacrimile m-am înecat cu cipsurile vai de mine.
Mă abţin în general să mă iau de oameni necăjiţi, fiecare este cu filozofia lui de viaţă şi cine sînt eu să mă dau cu părerea, dar ce să fac dacă sînt unele de-a dreptul incomensurabile!

De data asta a fost Forumul Ortodox, una cu ce naţionalitate era Isuuus şi deloc surprinzător, aflăm că “printr-o minunata taina,spun eu,Domnul nostru si Dumnezeul nostru este si român! De preacurata Sa Maica,mai incape indoiala ca românca este? “. Nu încape îndoială!, domnu MelGhibson (după cum bine îl numea marea doamnă a şcenei Maia în toate interviurile care au urmat, din domnul Mel nu l-a mai scos) a făcut o mare dreptate istorică distribuind o româncă în rolul de mama lui Isus. Apă la moară românaşilor ahtiaţi după leagănul civilizaţiei Burebista.

Dar, disigur, nu despre asta am rîs eu, ci la altceva. Acuma, lu cine i-e ruşine de natură zegzuală să nu mai citească, pentru că vine cu prostii.

Ei, este un subiect foarte serios, în care ni se vorbeşte despre cum NU trebuie să avem plăcieeere cînd ni se întîmplă nenorocirea de-a ne… cum să spun eu delicat? împreuna! Fiind păcat, pentru că ne ia minţile şi ne slăbeşte capacitatea intelectuală spirituală gravitaţională.

Ca să fiu mai clară citez: “Unirea trupeasca sa fie facuta (…) cu o lupta contra gustarii placerii.” Pentru că noi nu sîntem nişte animale (mai ales doamnele, da? nu-i voie!) să ne destrăbălăm ca porcii, noi trebuie să ne controlăm aceste impulsuri diavoleşti şi împreună cu soţulsoţia să discutăm în prealabil să nu cumva să fie bine, că e chiar cu supărare.

Şi pentru persoanele care cred în capul lor mic şi sec că dacă iubeşti pe cineva, tre să-i oferi plăcere d-asta, vă înşelaţi amarrnic. Nu fiţi, mă, rîme sclave ale cărnii scîrbavnice! Dacă totuşi nu te duce mintea cum să faci să fie chiar rău, specialiştii ne explică: 

“Barbatul trebuie sa renunte la miscarea ritmica a bazinului, înainte si înapoi, care e animalica si la gesturile care urmaresc producerea placerii. ”

Şi daacă tot nu ne-am lămurit ce se întîmplă după aia, răspunsul este. “Daca Dumnezeu exista, nu are nevoie de orgasme ca sa faca spermatozoizii sa înainteze. ” Deci da.

Io creed adică chiar cred cu tărie că Amy Winehouse este una din cele mai talentate fete guriste existente la ora actuală mondial. Mai cred că, la cît de tîmpiţică este, nu poate să cînte mişto decît cînd este cu substanţe halucinante în micul ei organism, ea are nevoie de mai mult decît un pahar de apă ca să simtă, e pur şi simplu o dereglare chimică în combinaţie cu o personalitate sensibilă. Bine, acuma nu ştiu ce suflet are Amy, e posibil să fie doar o luzeră scăpată la droguri punct.

În tot găinaţul în care se află, nu pot să nu găsesc absolut hilar ce i se întîmplă cîteodată.

De ex emplu că bărbat-su face puşcărie şi ea îi zice că-l iubeşte 43v3r, dar totuşi găseşte unul şi mai bun!, Pete Doherty cu care are o aventură, e şi frumos rău pare genul de băiat pentru care chiar poţi să-ţi pierzi minţile.

Îi mărturiseşte lu Blake în timpul unei vizite săptămînale la celulă, Blake face ca trenu şi îi dă papucii. Dar n-are unde să plece, aşa că ea continuă să îl viziteze şi el tre să stea, ce să facă. Fiind şi o damă super bine Amy, Blake spune că deşii nu mai îl interesează ca nevastă, nefiind de viitor mă-nţelegi n-are potenţial de clădit un cămin trainic, totuşi el va continua să întreţină relaţii pur biologice cu frumoasa cîntareaţă, căci încă este sensibil la nurii ei.

Aflăm asta dintr-o scrisoare pe care Blake i-a scris-o unei colege de puşcărie! pe care n-a văzut-o niciodată, dar la care se gîndeşte in sensul murdar hihihoho şi nu se sfieşte, ba chiar i-a arătat viitoarei foste soţii scrisorile şi ea a fost încîntată (bineînţeles!), Blake fiind cu hormonii la plimbare, chiar s-a gîndit la un treisăm, adică ce-ar fi dacă, atunci cînd iesă iel din puşcărie şi iesă şi dama scrisorilor lui fierbinţi, se duc la Amy acasă cu o sticlă/punguţă de ceva şi au o noapte sălbatecă! Şi uite-aşa mai trec zilele lui …

Echipa manageriaaală a fetei a angajat pe un băiet să aibă grijă de ea să nu mai facă prostii, să-i spuna măi Eimi măi, haide nu mai lua de-astea, lasă-le naibii că uite eşti tînără şi te distrugi gîndeşte-te la cîntecele tale, la copiii din Africa, la răsăritul de soare, la pinguini, cîîte lucruri sînt pe lumea asta! În realitate a fost aşa: Eimi i-a spus lu Alex, uite Alecsuţ şi pentru tine aici liniuţa asta, aspir-o, dacă-ţi place, îţi mai dau, dacă nu, io tot îţi mai dau că-s fată bună, o să fie secretul nostru! Din păcate a fost concediat.

După ce-a fost în spital acuma, tac-so s-a gîndit să-i facă bine cu forţa şi-a închis-o în casă, n-a mers, fata lui s-a repezit în stradă şi a început să roage oamenii să-i deie o ţigară, scandal mare! Atunci au hotărît să o sechestreze pur şi simplu la domiciliu, efectiv o ţin încuiată cu badigarzi la uşă, nimeni nu intră nu iese şi nu cred că incalcă nici un drept la libertate! Dar nebunica ce face, dă autografe la schimb cu tutun prin gaura de la uşă pentru scrisori, hahaha. Şi nu-i de rîs.

Fără nici o legătură cu titlul, ceee m-am plictisit de internet!

De cîteva zile citesc tot felul de descrieri ale camerelor foto şi mă încîntă absolut orice este, m-am înnebunit singură, am ajuns la nişte sume astronomice! Noroc cu Dani (mulţumesc, Dani) care, cînd m-a văzut că încep cu “ochişorul care se deschide muuult” şi “trompeţica aceea care poţi să faci de departe”, m-a calmat şi mi-a explicat că mai bine să investesc în altceva banii, cum ar fi maşinuuuţeee tractoraaaşeee, lucru care mi s-a părut de bun simţ, aşa că am cedat. Faza proastă este că alea ieftine sînt mai multe decît cele scumpe şi iar am luat-o pe cărări nebănuite…

Ce am observat eu este că există foarte puţine saituri de fotografie pentru proşti (for dummies) în româneşte, pentru oameni simpli ca mine şi ca tine, care nu înţeleg nimic din picseli şi obiective, văd artistic dar nu reuşesc să redea în imagini ce le spune sufletul, mă gîndesc foarte serios să încep un sait de genul ăsta, cu poze banale, proaste, care să ajute persoanele simple să-şi găsească pacea. Să facă şi la noi lumea lucruri bune pentru neajutoraţi! Să nu ne complecsăm, să ne dezsnobim!

Asta am avut de zis acuma, trag de mine să scriu aici, nu sînt tristă sau ceva, doar că am o stare de plutire absentă boemă. Azi o gagică mi-a cerut o brichetă în schimbul unui joint, chiar mi-a părut rău că n-aveam ceva să-i dau foc, să ne dăm foc, dacă n-ar fi trebuit să mă întorc la muncă, m-aş fi băgat, niciodată nu ştii cînd mai vine o bucurie.

Astăzi mă simt scumpiică şi bleguuţă, un fel de girly zen ! Mă alint, cum altfel să-mi definesc starea asta?, sînt vraişte de oboseală, dar acuma în faţa ochilor mi se întinde concediul, ah am spus că în două săptămîni plec?! În astea mai precis şaişpe zile chiar nu mai am altă grijă decît a cumpărăturilor pentru vacanţă şi chiar nu ştiu dacă e ceva mai plăcut decît şoping înainte de marea relax are!

Fiind eu atît de feminină de mi-e şi greaţă vag de starea în care mă aflu, mi-am început o colecţie de pietricele, am pînă acuma vreo cinci, două în formă de inimioaaară, una în formă de hamburgăr, una n-are nici o formă şi una e vişinie.

Azi ne-am şedinţat foarte mult, se pare că am fost trăsnet cu americanii, sîntem pe val, mai vin în două săptămîni iar, eu am sărit în sus de bucurie la aflarea veştii, hăăăhăh chinuiţi-vă voi că mie mi-a ieşit pe ochi tura asta! da’ de ce? că o să fiu plecată! nu poţi să te amîni? nuuu puiuţ, ieu mă duc…

Să-mi iau şlapi roz sau aurii sau cu margarete sau cu mărgele? să-mi iau rochiţă albă sau roşie sau cu ştrasuri? să-mi pun părul pe moaţe sau să-l prind cu clame cu flori sau să mă tund? să îmi iau pălăriuţă sau şepcuţă sau baticuţ? ce să-mi mai fac, că nu mai pot de-atîta ce mi-e drag de mine întruna m-aş mai uita în oglindă şi m-aş pupa!

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic.