În ultimele luni am citit foarte puţin pentru că am desfăcut rebusuri în autobuz şi m-am ocupat mai mult de starea vremii, dar între timp mi-am aplecat ochii peste următoarele, în ordinea în care mi-au plăcut.

Hemingway - O sărbătoare de neuitat (A Moveable Feast) - care merită citită pentru că este Hemingway şi pentru că şi-a tras un glonte-n gură cînd n-a mai suportat viaţa asta, dar înainte a fost la Paris şi a scris foarte mişto despre vremurile acelea. Adică este un fel de memorii de tinereţe scrise la bătrîneţe. Cartea a fost chinuită de Hemingway în ultimii lui ani, o parte din detalii sînt false, ex agerate sau voit strîmbate, a fost editată publicată postum de către nevastă-sa a nu ştiu cîta, care a schimbat ordinea capitolelor şi a sters nişte pasaje vizavii de prima soţie, care apare în carte. Asta-i.

Knut Hamsun - Foamea. Mi-a fost foame cînd am citit-o şi m-a enervat soarta. Sînt alte cărţi ale lui K. H. mai faine, după părerea mea, Drumeţii (Wayfarers), Pan, Rodul pămîntului, un pic mai complecse, dar tot oameni interiorizaţi şi sobri aşa. Ca aspect de literatură pe care eu o consider de foarte mare calitate, K. H. este un inspirat, şi, ca să mă exprim în termeni de glossy, este A-list.

Daniel Pennac - Dictatorul şi hamacul, nu mi-a plăcut la fel de mult ca celelalte cărţi pe care le-am citit de el şi care erau din seria Malaussene, dar este foarte freş şi inventiv ca scriitor, în mod clar nu e plictisitor şi ce îmi place este metoda experimentalistă şi francheţea. A şi naturaleţea, care multor scriitori le lipseşte, din cauza de morga intelectualităţii.

Nu ştiu dacă am scris despre Suflete gri - Philippe Claudel, o carte bună dar sumbră în draci, un detectiv încearcă să rezolve o crimă după douăzeci de ani, o fetiţă este omorîtă şi nimeni nu ştie ce cum cine cînd, foarte corect scrisă şi cu nişte personaje interesante, merită citită cu dispoziţie pentru noir deci.

Paul Auster - Trilogia New Yorkului - asta m-a palpitat, ştiu că Hia este mare fană şi pe bună dreptate, cartea e o amestecatură de intrigă şi scris inteligent, te face să tot mai vrei să mai citeşti, mă aşteptam la ceva foarte Grisham, dar nu e, o sa mai cumpăr cărţi scrise de el.

Calea cea lungă, anul asta am ceva cu Primul Război Mondial - acuma e din punctul de vedere al unui irlandez, asta a fost document să zicem, nu m-a mişcat decît cînd povesteşte treaba de pe front, care este într-adevăr sadică. Eu sînt subiectivă acum, că îl compar cu Nimic nou pe Frontul de vest, care este mult mai tare în mintea mea, dar - ştiu că sînt aiurea - la preţurile de la Cotidianul, merge şi chiar este o lectură care poate deschide apetitul pentru alte lucruri scrise cu aceeaşi temă.

Peter Ackroyd - Chatterton - tot prin Cotidianul, este interesant dar nu ce mi-as fi dorit, l-am citit pentru că l-am început, este o chestie cu nişte manuscrise ale lui Chatterton şi un tablou şi cu George Meredith - inedit, asta mi-a plăcut, restul nu m-a dat pe spate. Ce am găsit eu incomod a fost o mare de personaje în care m-am cam pierdut degeaba mi s-a părut mai degrabă că vrea sa fie un proiect ambiţios decît o carte fascinantă despre o chestie literaro istorică.

Acuma citesc Zadie Smith - Dinţi albi şi bucăţi din Jurnal de scriitor - Dostoievschi*, dar vreau să mă las de chestiile astea curăţele şi să încep o serie de lecturi de cărţi de horor, aşa mi s-a pus acuma un drag de dark side, încep cu  C. J. Sansom - o serie cu crime de gruază cu tentă istorică!

Dacă poate cineva să-mi recomande orice carte care să fie cu omor şi/sau cu sperietură, am urechile deschise, mulţumesc. Deci intru în faza gotică.

* Jurnal de scriitor este ţeapă, pentru că sînt de fapt scrierile lu nenea apărute în ziare reviste şi gazeta sporturilor, nu este de genul m-am trezit mi-am dus oliţa afară m-am certat cu orînduirea. Deşi este interesant, eu sînt dezamăgită. Şi nebună, cum am stabilit.

** Am citit un articol interesant despre literatura tînără, în Observatorul Cultural, merită lectura, măcar ca punct de vedere.

21 comentarii