Traiesc timpuri kam kafkiene, habar n-am ce demoni zac in mine, asa ca e posibil sa ma comport haotic, o sa incerc sa scriu regulat, dar daca n-o sa-mi reuseasca, sa fiu iertata.
Deocamdata despre Valul pictat.
Eu am citit cartea asta, ca multe altele, la o virsta la care n-ar fi trebuit nici macar sa ma gindesc la ea. Maica-mea avea o prietena, de data asta buna, la care m-am dus eu intr-o vara; ea tinuse tot felul de jurnale si caiete de-alea patetice in adolescenta, pe care, din drag de ea insasi, le-a purtat cu ea si le tinea intr-un sertar. Eu am scobit si-am dat de un citat din Valul pictat, (complet eronat, Irina m-a tras de atenie ca citatul este din Cella Serghi - Pinza de paianjen), care suna ceva de genul nu ma intereseaza un barbat decit in masura in care il pot poseda ca femeie si sint femei mai frumoase ca mine, dar exista un moment unic in care pentru barbatul ala esti cea mai frumoasa si asta conteaza cel mai mult.
Blah blah, m-a impresionat textul foarte tare si l-am invatat pe de rost, motto asa, dovada e ca si acum il mai tin minte in mare parte, deh pubertatea este o virsta ciudata, dar simpatica. Eu eram convinsa ca toata cartea aia o sa fie tot un panseu si-o invatatura pentru viitoarea femeie ce ma aflam, si-am luat-o la mestecat.
Mai bine citeam ziarul Scinteia, eram cu creierul mai limpede, ca n-am inteles deloc ce i s-a intimplat femeii aleia. In primul rind cit de prost-crescuta era, apoi cit de rau putea sa fie barbat-so c-a luat-o cu el, alalalt ca a dezamagit-o, dupa aia cit s-a chinuit saraca, in sfirsit a venit soarele cind pac iaca el moare!
Adica! Kitty era o tipesa destul de frivola, de care se indragosteste Walter (bacteriolog acolo, interesant foc ioc!), ea, ca sa scape de acasa, se marita cu el si pleaca in China. Acolo ea se inamoreaza de Charles, secretar pe la Consulat, are o aventura cu el, barbat-su afla si ca un turbat ce e, se voluntariaza sa plece intr-o regiune la mama naibii plina cu holera sa-i ajute pe oameni si-o obliga si pe Kitty sa vina cu el. Ea zice pas, Charles amorul meu o sa ma tina aici cu el, ne iubim, tu du-te unde vrei, eu ramin cu el.
Walter zice ok, eu te las daca amantu tau da divort de nevasta-sa si te ia pe tine, haha, evident ca Charles cind aude zice stai sa ne mai gindim, Kitty isi da seama ca a cam luat-o-n freza si se duce cu inima sparta in tinutul holerian. Ea ajunge sa-l vada pe omu ei intr-o alta lumina, se indragosteste de el si dupa ce el o chinuie bine bine, na se impaca si se iubesc taman cind nici nu te-asteptai, dar pentru ca sa nu apuce sa-si revina si sa se plictiseasca unul de altul, Walter se ciumeaza si decedeaza.
Ideea era cum se schimba oamenii si cum situatiile aparent fara iesire ofera niste surprize surprinzatoare, acolo unde-ai fi crezut ca nu e cale de intors, iaca sa naste iumbireaa. Somerset Maugham chiar a fost de treaba cu Kitty, a lasat-o si gravida, ca sa infloreasca speranta. In afara de asta, ce-mi place mie la el in genere zic este ca personajele lui nu sint proaste deloc, chiar daca au o doza asa de superficialitate, au norocul sa gaseasca alte personaje intelepte care le fac un bine si le mai deschid ochii.
Dupa publicitate zic de film.
!
Apoi am recidivat cu una care se chema “Doamna Craddodck”, tot de nea Maugham. Avea o scena de mare pupare focoasa in fata portii chiar pe primele pagini! Deci am apucat s-o citesc inainte sa iau din nou bataie 
t ceea ce pune fizicul ala in miscare, il umple, personalitatea fiecaruia - si de asta e atat de misto fragmentul asta). Si mie mi-a placut f tare, doar ca eu l-am gasit in Panza de paianjen, Cella Serghi (cartea cred ca e scrisa prin ‘30). Si-mi vine greu sa cred ca e o coincidenta. N-am citit Valul pictat, dar esti sigura ca apare in aceasta carte?
mie sincer nu mi sa pare delo moral ca scriitoru sa aive secs cu personaja, sincer sincer!