Acum vreo două săptămîni a fost ziua maică-mi şi, ca în fiecare an, coafeza ei i-a adus cadou.
O doamnă undeva la şaizeci de ani, care n-a coafat-o niciodată, a tuns-o în schimb cam vreo doi ani. Dumneaei a intrat în viaţa noastră acum să zic vreo cinşpe ani dacă nu chiar mai mult, printr-o cunoştinţă a unei cunoştinţe care cunoştea “o coafeză bună”, cum de altfel am observat că cunoaşte toată lumea! Toate gagicile au o coafeză e
lentă, iar alea care vin la domiciliu sînt deja ceva… aşa… idealul de coafeză! Ei, noi am prins una. Faza cu venitul acasă nu l-am prea înţeles niciodată, maică-mea avea şi are încă boala aglomerărilor domestice spontane, îi place ei să cheme la cafele pe oricine, cu atît mai mare bucuria cu cît este o profesie mai căutată. Cu manichiurista a avut probleme, nu au tras la ea doamnele care se ocupă cu tăiatul unghiilor, a încercat foarte multă vreme şi am impresia că atunci cînd a renunţat şi a zis daţi-vă încolo, faceţi figuri nu vreţi cafeaua şi ciubucul meu, atunci a ajutat-o Cel de sus şi i-a trimis pe una acuma de e maică-mea în al nouălea cer, ar chema-o zilnic.
Revenind la doamna Coafeză (pe care chiar nu ştiu cum o cheamă!), a venit ne-a tuns, s-a simţit bine la noi, a mai venit şi altă dată, cu timpul ea venea pur şi simplu, dacă tot era prin zonă, dacă tot plouă, dacă tot e marţi, a zis că să treacă. Atunci cînd o sunam noi să vina să ne taie, fix atunci se întîmpla să aibă treabă. Cînd venea, se moşmondea şi am observat în timp că tundea ciudat. Prima dată n-am reclamat, apoi am început să o întrebăm timid dacă nu cumva şuviţa asta este totuşi mai lungă, ea zicea a vai aveţi dreptate, ia să văd, n-am ochelarii la mine, n-aveţi o pereche de ochelari? De oricare, nu contează numărul. Era chioară, să mă ierte, dar era chioară ca un liliac ziua. Şi nu voia să recunoască nici picurată cu ceară. Pînă am acceptat şi noi şi dînsa că este un fapt de netăgăduit, am umblat cu nişte plete bezmetice, cînd mai vedeam ceva haţ cu foarfecele, apoi ne-am hotărît să punem piciorul într-un coafor şi să ne dăm pe mîna unei coafeze fără recomandări.
Dar doamna noastră a rămas cumva prietenă cu mama, şi în funcţia de coafeză onorifică.
Nu avem nişte gusturi compatibile neapărat, iar cadourile pe care le-am primit de la ea cînd au fost zilele mele, n-aş putea spune că mi-au fost cele mai apropiate sufleteşte, de e
plu cînd eram domnişoară, avea ea impresia că-mi trebuie cămăşi de noapte din nailon, cît mai pastelate, sau şorţuri gîîîrlă după ce m-am măritat, dar gestul contează şi i-am fost recunoscătoare, ştiam că ei îi plac, femeia făcuse cadou din suflet.
Anul ăsta s-a gîndit s-o doboare pe maică-mea crecă, să-i declare că e importantă în viaţa ei, i-a făcut cadou următoarele două piese care au lăsat-o pe maică-mea cu gura căscată de a trebuit să vină taică-miu de la servici să îi ia cadourile din mînă să-i zică vezi că stai cu gura deschisă. Unul este cu trei trandafiri de plastic roşiiiii bordou, înfipţi într-o inimă maaare pe care scrie LOVE, iar pe inima aia mare mai sînt lipite două inimioare mai mici, pe una scrie I şi pe alta scrie YOU, acest aranjament fiind băgat într-o cutie de plastic transparent cu sclipici.
Şi pentru că tot venea Paştele şi Mîntuitorul s-a sacrificat pentru noi, i-a adus cadou şi un Isus răstignit pe o cruce lipită cu prenadez de o bucată de Golgota din ghips dată cu lac maro. Isusul respectiv este ţintuit de cruce cu eşarfa care-i leagă mijlocul ca să spun aşa, adică bucăţica de cîrpă este înfaşurată zdravăn de jur împrejur, ca un mic bandaj.
Mi s-a părut foarte realist realizat bibiloul - căci este bibelou, se pune pe teveu sau/şi în servantă, Isus chiar arată foarte trist şi chinuit, îi pare şi lui rău că se află în asemenea ipostaze, noroc că a ajuns la maică-mea, care o să aibă grijă de el şi o să-l ascundă de ochi indiscreţi, în fundul vreunui dulap la ţară, unde-şi poate plînge soarta fără să-l deranjeze nimeni, alături de trandafiri…
Abia astept
La multi ani, Tanti Mama lu’ Suzi!!!!
… adica mai lipseste confetti si gata distractia!
erat de nepriceputa, ori hostul tau e de vina..ori ambele
doamna suzi! mai sint doar 171 de clicuri ramase, sarumina si la mai mare!
haide glasgow rangers!