Să ne îndreptam ochii spre lumea literară din nou. Robert Frost a fost un poet american maare, neinteresant pentru noi, dar apreciat în universităţile unde se studiază, nu ştiu, l-au găsit ei foarte inspirat în descrieri şi în drumuri pe care nu le-am apucat, ca orice poet care se respectă, avea o casă de vacanţă, venea, se recrea, scria, aduna, studia, gîndea pentru posteritate.
Omul a murit, casa a devenit memorială, intrată în patrimoniul Colegiului Middlebury. Anul trecut prin iarnă, cineva a zis băi ia hai să dau io bairam, chem pe cîţiva, punem de-un zaiafet să ne simţim mondeni, unde mergem? iaca la casa lu domnu Frost, că nu e locuită, au ăştia grija de ea, dar e de-a noastră.
Faza e că dacă se duce vorba despre chefuri, la vîrsta zbuciumată, cum auzi băutură, te duci, nu stai pe gînduri! Din vorbă în vorbă, s-au adunat ca la vreo cinzeci de omuleţi, s-au simţit foarte bine, aşa de bine, că au devastat locul mult stimat, distrugînd ce le-a venit în faţa ochilor vomînd pişîndu-se unde s-a nimerit, au aruncat pe foc mobila - să se mai încălzească, au spart ce era de spart să vadă din ce e făcut, dar erau prea obosiţi să facă şi curat în urma lor.
Poliţia şi luminaţii şi-au pus mîinile în cap, au început să strige profanareee, crimăăă. I-au arestat şi le-au făcut cazier. Unora dintre ei li s-a propus un program de reabilitare în ochii noştri, nu i-au pus să spele vitrine sau să adune gunoaie, ci chiar să urmeze un curs de poezie din poezia maestrului, să vadă şi ei măcar cine a fost personalitatea a cărui casă au tratat-o cu o asemenea consideraţie.
Cuoom cefacee? Întrebaţi despre efectele (benefice?) ale acestui demers, respondenţii au dat din colţ în colţ au fost ruşinaţi s-au scărpinat în cap şi au mormăit mda nasoală treabă da … o să mă abţin altă dată.
Mergînd pe marginea citatului cunoscut şi anume “Acasă este locul unde, cînd trebuie să te duci, trebuie să te primească înăuntru”, a ştiut el Robert Frost ce spune!, şi uite cum s-a mai născut o ironie!
asta da pedeapsa!
vai da nu mi’a placut frost deloc, desi am auzit numai laude.Foarte urata fapta huliganilor, trebuia sa li se bage poesie pe gat ca in Portocala Mecanica
si cum zicea o poesie : “The ones who living come today/To read the stones and go away/Tomorrow dead will come to stay.”
astia se pare ca n’au avut treaba cu going away’ul.