Brian Duffy
14 ianuarie 2010
Sînt într-o dispoziţie cumva elegantă, pentru că m-am trezit la opt şi ca atare, mă simt o doamnă, săptămîna asta este eşuată din punct de vedere al randamentului în cîmpul muncii, dar să revenim, sînt elegantă la cap şi am o senzaţie de cultime, am terminat de citit Ionel Teodoreanu – Cartea umbrelor, cumva în lacrimi (eram şi vag băută, deci n-aş da vina doar pe el), cumva într-un zîmbet strîmb că aveam o falcă pe pernă. Cartea “rememorează” atmosfera culturală a “Iaşilor” din vremea lui Topîrceanu, Ibrăileanu, Sadoveanu şi alţi eanu plus bonus amintiri despre Eminescu, amintiri ale lui Osvald Teodoreanu (tată de Ionel + Păstorel) din vremea studenţiei. În a doua parte ne duce la bunici – bunicii ideali, descrie atît de frumos atmosfera aerul casei din Zlataust (care din cauza unor proşti, a fost vîndută unor alţi proşti şi acum este în stare avansată de ramolisment huo), că m-am dus acasă şi m-am apucat să calc rufe, ceea ce nu mi se întîmplă ni-cio-da-tă şi am mîncat peltea de gutui de la mama ceea ce mi se întîmplă fără modestie destul de des. Dar voi reveni la carte altă dată, al doilea motiv pentru care sînt elegantă este că m-am uitat aseară la o emisiune pe bbc4 păcat că nu am găsit nici pe saitul lor nici pe altul înregistrarea emisiunii este foarte foarte frumoasă şi interesantă, despre Brian Duffy.
Brian Duffy (nenea cu freza napoleoniană) a fost un fotograf de la Anglia în anii 60, în mare vogă, un fel de Ann Leibovitz, care, după ce ajunsese el mare artist fără pretenţii de artist cît de bun meseriaş, într-o zi s-a dus la studioul lui şi un tip de acolo cum l-a văzut intrînd i-a spus domnu Duffy, n-avem hîrtie la budă, ce ne facem?, omul a avut o revelaţie subită că în loc să se ducă să ia în mînă camera să facă ce ştia mai bine, era şi director şi manager şi patron şi magazioner, s-a enervat şi i-a trimis pe toţi acasă. După care a luat frumos toate negativele muncii lui nepreţuite, le-a dus în grădină şi le-a dat foc. Din fericire, s-a făcut ditamai fumăraia şi vecinii l-au reclamat la prefectură, a venit un slujbaş care l-a somat să se calmeze că poluează, aşa că a fost nevoit să întrerupă mica lui istericală şi restul de filme ne arse au fost aruncate într-o cutie de pantofi şi cutia aruncată în pod. Şi n-a mai vrut să mai audă de fotografie.
Daar, într-o zi un nepot ca toţi nepoţii a scăpat în pod şi-a scotocit pînă a găsit comoara, s-a dus la taică-su (fiul artistului) şi a zis uite ce am eu aici!, taică-su a zis o!, dar o!, tată (adică artistul), hai să facem o expoziţie cu fotografiile tale, ce-ai de pierdut? Artistul a spus nu, pe urmă că se mai gîndeşte, în final a acceptat, cu oarecare strîngere de inimă, că cine o să vină cine vrea să vadă vechiturile mele… Expoziţia s-a deschis, la vernisaj artistul nu a fost prezent, din teama mincinoasă că va fi doar el, familia şi platoul cu fursecuri, dar s-a înşelat, expoziţia a avut un succes răsunător! Nu-i aşa că e frumos?
5 responses to Brian Duffy
foarte frumoasa. asha de rar auzi o poveste reala, unde Binele invinge… and we are such suckers for happy endings…
scriu asha, finca cu stinga tzin farfuria cu samveshuri sub barbie si scriu doar cu 1 deget de la dreapta si nu poci sa pun capital letters.
mi-a mai dat food for thought faptu ca toate fotografiile din expozitzia duffy au costat identic, pretty unusual.
plus ca am aflat si ca genitorele de medeleni si ciobanashi se chema osvald, care mi se pare excelent, total incongruent cu restul, deci very quaint, ca sa dzic asha.
suzica, buna esh’ dta la casa omului.
Da, mişto. Era o revistă, la un moment dat, care publica nişte articole blestemat de interesante, scrise de oameni în-de-mânatici. Nu îmi mai aduc aminte cum se cheamă…hmmm… tu?
La mulţi ani, btw. Chiar mişto fotograful.
Nu prea ma pricep la barbati dar tin sa contrazic pe pushthebutton intrucit eu nu-l gasesc misto deloc pe fotograf, dar fotografia sa e foarte placuta pentru mine. Chiar am gasit vreo trei care mi-au placut foarte foarte mult. Pacat ca a luat-o razna dar asa-i cu jeniile.
Auzi, da’ de-atunci, din ziua Z cu ce s-a ocupat omu’?
da, am dat de duffy acum 2 ani cand cautam o poza cu Burrough, pt ziua lui.si la vreo 2 zile dup’aia am nimerit un fel de documentar pe MTV2.He was insane, dar cine nu era in the 60′s? ah ce mi’ar fi placut sa traiesc (in UK) atunci
Fotograful s-a apucat de pictura si de restaurat mobile… probabil si de gradinarit, nu stim
, s-o fi distrat, si-a dus copiii la gradinita, banuiesc ca nu s-o plictisit!
Mie nu mi se pare nebun, a fost impulsiv mna, ca omu stresat!