Aici scrie Suzi!

Bogoslovice

12 martie 2008

Creed că chipul meu cere convertire sau ceva, mă miros diverşii mesageri cum că aş avea nevoie de Dumnezeu în viaţa mea. Ei simt pe toată lumea şi încearcă, nu se ştie niciodată de unde apare un necredincios ce se poate încetişor sub cuvintele lor blînde metamorfoza într-un frate… soră … cînd mă văd pe mine zic gata, ne-am găsit clientul, ne facem norma pe ziua de azi. Inima mea nu-mi dă voie să-i reped şi ei mă invită să vin să asist la predica lu nu-ştiu-cui, predicatorul care a văzut nu-ştiu-ce care l-a luminat nu-ştiu-unde şi vrea să ne vîre şi nouă credinţa lui nu-ştiu-cum în inimă.

Cînd îi văd că se apropie, sau deschid uşa, au nişte figuri care mie îmi provoacă milă! Mă gîndesc cîţi oameni îi ignoră şi îi refuză, ce mă costă cinci minute să-i ascult să le dau un pic de linişte, e un gest creştinesc la o adică. După aia zic că mai văd, că da, aşa este, o să-mi deschid sufletu, da, cred că ne aude, veghează, da, de ce nu? Plus că mi se pare inutil să mă apuc să fac filozofie în stradă, nu se cade şi nu cîştig absolut nimic. Decît dacă mă enervează, ceea ce nu s-a întîmplat decît o dată, a venit o femeie la uşa mea o vreme, cam la două zile, eu tot i-am zis binebine, la o bucată a devenit nerăbdătoare a început să mă mustre cald dar sever că de ce nu vin la adunare, de ce nu am citit numărul trecut din revista pe care mi-a lăsat-o, cît o să mai aştept pînă să-l primesc pe Isus în inimă! Aveam mîncarea pe aragaz, i-am răspuns cum am putut mai delicat pînă m-a luat cu Iadul, aoleu să nu-mi zici de Iad, că iau foc! I-am zis să aştepte olecuţă, am închis hrana, m-am dus la baie m-am dat cu apă pe faţă, am ieşit şi ce-a fost la guriţa mea!, că adunasem şuvoaie de lavă otravită mai ceva decît orice focuri ale Gheenei au spurcat şi au ars timpanele femeii ăleia care se holba la mine cum făceam harceaparcea revistele ei şi toti pastorii ei şi iubirea şi înţelegerea, am îngrozit-o, cînd am terminat, i-am dat un pahar cu apă şi i-am zis să nu mai vină, ca sînt un suflet mîncat şi îşi pierde timpul cu mine. Avea privire de căprioară înjunghiată.

Mi-a părut rău mai apoi, acuma îmi închid urechile, zîmbesc şi dau din cap, apoi mă scuz că plec, mi-a făcut un mare bine discuţia deja mă simt cumva mai senină şi mai luminată, iau omniprezentele broşuri şi zbor fără să fi zdruncinat credinţa nimănui, este clar pentru mine de foarte multă vreme că nu se cade să te pui cu părerile oamenilor vizavi de ceruri.

De vreo săptămînă am o nouă doamnă în drumul spre servici, care îmi bagă zilnic în mînă o foaie volantă cu Sfirşitul lumii e aproape e timpul să mă trezesc! În fiecare zi o iau şi îi mulţumesc, ea mă întreabă dacă Isus e în inima mea. Nu. Vrei să-l primeşti pe Isus în inima ta? Da. Uite cum tre să faci: să faci aia aia, citeşte aia aia şi aia cum ne spune cutare şi cutare în Carte versetul ăla şi ăla, nu trebuie să treacă nici o zi fără asta şi asta, să nu furi să nu bei să nu înjuri să nu superi pe nimeni să crezi să-l primeşti pe mirele tău.

Eu mă uit în ochii ei albaştri de copil nevinovat şi haideţi doamnă să ne rugăm împreună! Doamne, fă-o să-şi amintească de pe o zi pe alta că mă toacă la cap de luni pînă vineri, de la 9 fără un sfert pînă la 9 fără zece, Doamne, ajut-o să poată să dea toate hîrtiuţele mai repede, că-i îngheaţă sufletu ei îngeresc de la frigul ăsta sau măcar dă-i mintea să le arunce discret într-un coş de gunoi, hai Doamne, n-o lăsa aşa, că eu tre să ajung la servici şi mîine iar mă prinde şi iar o să-i iau o sută de fiţuici “pentru toţi colegii mei de la servici”, dar ea poimîine vine cu altele noi, pînă cînd? că eu mă plictisesc acuşica şi o s-o trimit la (cel ce nu poate fi numit ducă-se pe pustii) pe ea şi pe cine a trimis-o, fie-ţi milă de mielu tău şi ia-mi-ţi-l din faţa ochilor, terog eufrumos?…