Aici scrie Suzi!

Biserici III

20 februarie 2010

Sînt la modă acuma cîteva  lucruri: pozele, topurile şi reviewurile. Aipoadele. Antifumatul. Salvarea animalelor. Salvarea încălzirii blogale.

A început postul era să spun al Crăciunului, catolicii au lent -ul tradiţional, în ziar, preoţii sfătuiesc enoriaşii să renunţe la ipoade şi muzică la căşti, pe locul doi ne propun oprirea de la consumul de carne şi pe locul trei vin becurile, mai serviţi dragi credincioşi cina şi la lumînare, zi tu dacă nu-i verde Biserica! Asta ca să trecem la subiectul de astăzi (şi zilele următoare), după cum se poate observa, ne vom ocupa mai jos de un top în poze şi păreri, al cîtorva lăcaşuri de cult aflate în urbea pe care o onorez cu prezenţa mea , reviewuri despre unde este mai plăcut mai liniştit mai eficace mai central mai bombastic.

Luni am intrat de ploaie într-o biserică la întîmplare, dominicană de dimensiuni medii destul de austeră dacă n-ar fi fost dotată cu radiatoare de-a lungul băncilor, vopsite un bleo pal, mai mult campestru decît ceresc şi care ajutau la confortul lumesc şi vizual al celor prezenţi. Mi-am continuat plimbarea şi am dat peste o altă biserică, am zis clar e voinţa divină să mă plimb din lăcaş în lăcaş, pînă ori mă plictisesc, ori îmi aleg biserica preferată, ori voi avea o revelaţie ceva. Aveam ceva mai important de făcut? Nu. Am descoperit cîteva clădiri deosebit de frumoase, una de-a dreptul impresionantă şi una care va lua un premiu special. Astăzi vorbim despre bisericile de cartier, minunate, pustii, discrete, locuri unde, cu toate că nu îmi place nici singurătatea nici să stau locului, aş fi rămas bine mersi.

Mă uit la poze şi cum să le ordonez? După rit, după nume, după arhitectură sau culoare? Presupun că nu interesează pe nimeni istoria vreuneia, deşi toate au cîte o “poveste” în broşură, sau cu ce se ocupă – sînt aproape catolice, aşa că voi fi sumară foc.

Biserica în care intru cel mai des, pentru că îmi este în drum şi mă uit în tavan – pînă ieri, cînd m-am uitat în podea şi sub o bancă am descoperit o cutie de bere, auu irlandezii sînt pierduţi, este din secolul 19, romano catolică de la mama ei.

Ca să fie treaba bună estetic vorbind, mergem la varianta pe albastru!

Biserica Imaculatei Concepţii este pampam franciscană!…, da’ vezi ce bine seamănă? Bine, şi franciscanii sînt tot un fel de catolici, dar contează pentru dramatism să ne arătăm surprinşi. Franciscanii au început diaceza (cred că e termenul corect pentru “friary”) undeva prin secolul 13, au murit, s-au plictisit, au mai luat foc, clădirea actuală este făcută în secolul 19, mie mi se pare că arată ca un teatru naţional, mi-a plăcut cel mai mult din toate pe care le-am vizitat.

Ca să trecem mai departe pe bază de simpatie de data asta, franciscani -> capucini, tot un fel de franciscani, deci tot catolici, îmi place numele lor, nu ştiu nimic despre istoria bisericii. Este deosebită de ce am văzut zilele astea, are tavanul din lemn, n-am înţeles de ce (acoperişul e din piatră), estetic probabil şi ca să le fie mai cald, ştiu eu?… şi altarul destul de înzorzonat. Ca şi în Marea Albastră, statuia cu Francisc de Assisi.

Ne rugăm ne rugăm dar trebuie să mai şi mîncăm! Restaurantul (bar, club de noapte!) The Church, o biserică din secolul 18, restaurată şi bizară după părerea mea, nu m-am prins cum a fost clădirea respectivă lăsată în paragină, cumpărată de diverse persoane şi folosită astăzi pentru delectare, adică bisericile se vînd?! Era pustiu cînd am fost eu şi înăuntru mi-a fost jenă să intru, dar e spectacular amenajat! Pe saitul lor.

Gata, nu pierdeţi locurile II şi I!