Este oare fiinţă mai oropsită decît mine?
Nu mai am bani în cont, am rămas interesant de lefteră! M-a sunat asiguratorul de viaţă alo tanti da’ ce faci? Trăieşti bine şi cheltuieşti cu drag? La noi nu te gîndeşti? Dacă mori mîine? Nu poate să-şi ia bărbatu lu matale premiul recompensă, că uite, nu ţi-ai plătit o biată rată! Îl laşi neconsolat? Ce-aţi făcut cu banii? I-aţ dat pă ţoale pă smacuri pă ce? Aveţi nevoie de un consilier financiar? Firma de lîngă noi se ocupă e
t de asta, să le spunem să vă sune? Să vă lăsăm liniştită şi să-l sunăm pe soţu poate ne dă el banii? Vaaai nununu! Numai la soţu meu nu sunaţi că-mi dă în cap! El crede că eu am jde miii de ioro economisiţi cu care ne vom cumpăra curînd un zepelin! Nu îmi faceţi aşa necaz, primesc banii vineri şi vi-i dau chiar şi în avans dacă vreti, aveţi milă! Pînă vineri şi nici o zi mai mult! N-o să am vineri banii.
Săptămîna trecută a fost după cum ştim cu toţii Constantin şi Elena, cum ţara noastră este înţesată de Elene şi Costele (şi Mihaele!), nu puteam să nu mă aleg şi eu cu unul. Mama, care de la Paşti a descoperit felicitările electronice (am observat că are apetenţă pentru cele pasionale), s-a gîndit să îi trimită lu tata meu o felicitare. Cum el nu are căsuţă poştală, nu ştie ce este aia, dar îi plac şi lui felicitările, ea şi-a trimis singură şi i-a zis lu tata iaaa uite ce-ai primiiit! Subtil. În loc să-i cumpere o pereche de şosete. Ce-au vorbit ei acolo nu ştiu şi nu mă interesează, mama îmi povesteşte acuma ce ispravă a făcut şi ce bucuros era tata că-i scria numele pe ecran plus nişte flori trîntite pe nişte partituri, după asta îmi zice să ştii că el s-a gîndit da’ oare lu Suzi a noastră nu i-o fi venit prin cap să-i trimită o felicitare lu bătrînul ei tată? Ia verifică … din cinciîncinci minute! Băi, l-ai întristat, atîta am să-ţi spun, nu mi-a zis espre, dar măcar atîta puteai să faci şi tu un gest!
Iaca i-am trimis.

nu sunt asa multe mihaele daca vrei sa stii