Aseara am mers intr-un autobuz cu oameni ciudati.
Nectarinele sint cel mai bun fruct posibil vreodata! Si eu, daca mai maninc multe, o sa ma timpesc, n-am vazut asa ceva, am si eu niste fi
ii legumicole si fructicole!…
De e
plu, acuma maninc nectarine, la modul ma duc in pauza de masa la magazin, unde ma fraieresc si-mi spun ca e oferta, si sint in cutii la un chil, adica sint 10 in loc sa fie 8 si ei zic nu stiu cit la suta gratis. Eu zic oo oferta, sa luam 2 chiar 3 sa nu mai fie nimeni mai cistigat ca mine, ceea ce si fac, ma trezesc cu 30 de nectarine pe birou si cind ma uit la ele, incep dintr-o parte si pina nu le termin, parca n-am stare. Da, este adevarat, nectarinele pot da dureri de burta si chioraituri, mai ales cind sint insotite de apa, lapte sau iaurt, dar mie nici ca-mi pasa, sint bestiale!
Acuma vreo citiva ani, imi placea sa maninc masline, numai masline vedeam in fata ochilor, cum prindeam o alimentara, pac cutia. Dupa aia, nu stiu de ce, a urmat o perioada de napolitane, alea nu intra in categoria vegetalelor, deci nu mai zic de ele… Ahh ce vremuri!…. Ionut m-a ucis scurt ieri dimineata, tocmai cind serveam micul meu dejun obosit constind intr-o cana cu ceai si un mar, cind am zarit in monitor nisteee gratare si pui si mujdeiuri uuu si-acuma ma ia cu lesin! (atentie sint poze cu mincare!)
Ieri seara, in fata mea pe bancheta, era o femeie cu un copil la vreo 4-5 ani. Ea citea ziarul el se uita pe geam. Fiind ferestrele inchise, ca asa-s unii calatori mai imbicsiti si nu vor sa-i traga curentul, geamurile la autobuz erau aburite, drept pentru care copilul nu vedea nimic afara. S-a invirtit s-a uitat la mama-sa, s-a uitat in jur, si in capul lui s-a aprins beculetul cu solutia: s-a apucat si-a lins jumate de geam, atit cit ii trebuia lui sa vada afara, l-a lins metodic, cu rabdare, fara sa scape nici un milimetru, sub privirea mea ingrozita, dar pasiva a maica-si. O fi bun la anticorpi.
In spatele meu erau doua romance care, tot privindu-se una pe alta, s-au apucat sa-si faca niste marturisiri caaam ciudate pentru gustul meu: una din ele avea un neg la subrat, care o “zgindare” si-o enerveaza ( i l-a si aratat celeilalte) si doreste sa si-l scoata. Ailalta ca sa nu fie mai luzera, s-a apucat si ea sa spuna despre o alunita pe undeva prin zona nevazuta a lunii care s-ar duce sa si-o dea cu laser, ca o cam incurca, da “i-i ruşinii”, da’ nu „i-i ruşinii” sa-mi povesteasca mie in autobuz, fix e
t mi-a desenat harta locului unde aparuse comoara ei!