Am să spun şi-o să-mi pară rău de ce spun, dar spun: vaaai ce mă enervează ai mei! Ce bucuroasă am fost să vin la servici! Îmi pare chiar rău că nu mai lucrez săptămîna viitoare! Adică nu-mi pare foarte rău pentru că pot să mă culc la prînz cînd vreau eu şi să beau cafea cîte ore vreau eu fără să mă stresez că tre să plec.
Faza cu ai mei - nu, că-s oameni de treabă! - este că sînt complet aerieni şi ciudaţi şi cu mofturi şi maică-mea mă enervează că ea nu face duş, că îi e frig în baie! Că la eaaa în baie e cald şi are cadă! Şi taică-miu că nu înţelege nimica la teveu şi filmele româneşti ce le am (care recunosc sînt nişte tîmpenii) îl plictisesc! A stat ieri la jumate de film şi mi-a zis să-l închid! După care s-a uitat calm la un program cu muzica disco!
Ieri a fost cald şi soare şi hai în oraş, am zis că îi duc cică să luam carne de la măcelarie din centru, dar îi plimb pe la diverse lucruri şi mă chitesc cam ce i-ar încînta, dar magazinele i-au lăsat reci, au zis că sînt frumos aranjate vitrinele şi că bradul din centru arată foarte rău, pe cînd bradul din faţa blocului lor acasă arată super drăguţ. Acuma, nu că nu sînt mîndră că bradul din cartier de la mine este de zece ori mai mişto decît bradul din centrul Dablinului, dar măcar aşa un pic să dea impresia că-i impresionează! Dar nu. Nici ţepuşa aia nu i-a impresionat. Ce i-a făcut să se minuneze este că este spaţiu verde mult, pentru că eu stau la sat şi au realizat realitatea asta cînd ne-am plimbat cu autobuzul şi au remarcat că face patrujde minute pînă în centru, ei gîndindu-se că tot atîta face şi macsitacsiul pînă “în deal unde-i cimitiru la noi şi vizavi de unde-o făcut ăla baru ăla unde se încaieră beţivii lu Tanasă şi poliţaiu stă şi se uită pe geam şi nu face nimica” - deci la ţară! Hmhm!
Mi-au adus cadouri şi am impresia că încă mai sînt nişte chestiuţe minore pe care doresc să le pună chiaar sub brad, dar în mare am primit şi io şi DD cîte o pereche de ghete (ale mele mă bat de mă nenorocesc într-un loc dar mi-am pus un plasture şi supravieţuim), cîte o perniţă cu motive de Crăciun… ţigări şi popa lu mama mi-a trimis cadou un calendar bisericesc de perete ultimu răcnet 2008 cu foi detaşabile ca să ştiu cînd e dezlegare la peşte - pe care maică-mea deja mi l-a înfipt, eu am rugat-o să mă slăbească, dar ea a pus suuuper bot şi mi-a spus de cinci ori că unu! - “ce-are, draaagă ce-are?! de ce te prosteşti tu şi faci mofturi de doilei!? e frumos! ce nu-ţi place?!” şi doi! - “nici bine nu închizi uşa după noi şi tu îl şi scoţi!”. Şi chiar dacă nu l-aş scoate, tot n-aş putea să-i dovedesc, pentru că şi poză dacă mi-aş face cu el în fiecare lună, tot ar crede că l-am pus acolo special şi îl dau jos imediat după ce-am tras instantaneia. Foarte complicat şi un motiv de mare tristeţe!
Şi mai au boala să închidă toate uşile. Că la ei acasă aşa sînt uşile trîntite hotărît- dar eu o luam ca pe ceva din natură, adică era şi nu mi se părea ceva deosebit, dar acum văzîndu-i mai bine cum acţionează şi se manifestă, am stat şi m-am gîndit cu uimire uuu părinţii mei sînt din ăia care închid uşile… Ce ciudaţi!
Asta e o usurare
. Am si eu o pereche d’asta pe acasa. Asa ne “ducem” toti. Dar e bine ca ii avem si ca sunt ai nostrii, chiar daca mai luam cate un calmant din cand in cand
Ioooi, da’ chiar ca sunt ciudati parintii tai! Auzi, sa inchida ei usile!
)
)
)))))))))))