Chiar cînd scriu aceste rînduri mi s-a aşezat un djinn pe umăr şi-mi şopteşte sadic scrie scrie zi ce nu ţi-a plăcut.
Un îngeraş se plimbă liniştit pe monitor, cu mîinile la spate, patrulează fîlfîind uşor din aripi.
Pe care să-l ascult?
Scot mărgelele de jad din sertar şi încep să le număr liniştit unu doi …
Cînd ai un subiect de carte mişto, cînd ştii ce să scrii e frumos. Abia după asta începe chinul. Cînd scrii într-o lume cu reţete pentru absolut orice, e uşor să scrii o carte, iei subiectul şi începi să croşetezi pe el, introduci personaje, te joci cu cititorul, îi trezesti interesul, îl trînteşti, îl mai scoţi îl mai scuturi şi tot aşa pînă se termină. Sînt mulţi prozatori în ziua de astăzi, care îşi vînd cărţile chiar bine. Te cam împiedici la tot pasul de ei. Uuu ce djinn rău!
Romanuuul despre care discutăm este o poveste plină de suspans, secrete şi femei cu temperamente puternice, matriarhat total în care se naşte o copilă din flori, al cărei tată aflăm noi la sfîrşit cine este şi de ce, avem cîte-o bucăţică de oscior indicator aruncat la întîmplare - oare, pe măsură ce se apropie marele deznodămînt. În familia Kazanci (sau jumătatea feminină supravieţuitoare) sînt contraste mentalităţi comportamente tradiţionaliste faţă în faţă cu eliberările şi libertinajele secolului nostru. Ah îngeraşul meu, ce discurs frumos!
Acuma eu! Mi-a şi plăcut dar mi-a şi displăcut cartea, n-aş putea s-o calific după criteriile mele firave, este scrisă ori foarte anost, ori traducerea îi face un mare deserviciu. Pe scurt, turcii armenii şi americanii se amestecă printr-o învîrteală ironică a sorţii, lucrurile merg cît merg şi se complică din trecut şi sub ochii noştri pînă la un final dramatic. Gata! Subiectul cît se poate de fain, prezentarea nu m-a încîntat deloc, scrisă aiurea la rece fără sclipire, mare păcat.
În autobuz, două intelectuale românce şedeau alături citind, una Bastarda Istambulului şi una Frumoasa captivă, ploaia cădea era frig, era cald, geamurile deveniseră opace, mirosea a săpun a haine acrişoare a somn şi a dimineaţă navetistă… Ce frumos…
ce frumos…
