Ieri chiar a fost o zi proastă, dar am depăşit-o, azi fiind azi. Cîteodată e nevoie de minuni.
M-am speriat de era să urlu la servici cînd s-a nimerit să-mi verific ţinuta, întinzînd o mînă delicat, să-mi netezesc pantalonii în zona hm în zona de sub talie pe lateral şi m-am oprit şocată. Nu că m-ar fi lovit subit indecenţa gestului, dar pentru ca am dat de o bubă. Impropiu spus, am dat peste o ridicătură şi atîta aveam nevoie ca să o iau razna.
De cînd m-a speriat femeia aia cu că nu arăt deloc bine am început să mă gîndesc oare de ce oi fi eu aşa de galbenă?, am hepatită pancreatită otită gastrită apendicită celulită? dar serios parcă mă simţeam mai slăbită, m-o fi deocheat!
Ei, ieri asta am aşteptat, să nimeresc peste o treabă, că mintea mea a început să facă şi să desfacă ce mă fac ce mă fac mi-e frică să mă uit nu mă uit nu mă uit, doar dacă apăs mă jenează au ce e. Mi-am desfăcut pantalonii cu ochii închişi să leşin pe loc acolo dacă picam mă loveam de ceva şi era mai rău.
Cum să spun eu? La unii pantaloni care - poate - se respectă, există un nasture de
rezervă, cusut pe undeva prin interior, cum au şi jachetele, o bucată de material pe care e frumos cusut nasturele. La mine era cusut acolo, sub bata de la cordon, să înlocuim dacă ne sare nasturele, care la mine n-a sărit încă (slăvită fie zeiţa mîncării) dar mi-a dat nişte palpitaţii de nedescris. M-am dus am luat foarfecele şi am operat extirparea gîlmei care mi-a înnourat mersul la toaletă… huuu fii calmă… huuuh sînt calmă… şi gata am scapat.
Dacă tot n-am nimica în afară de că arăt foarte rău, sărbătoresc cum trebuie, mă aşteaptă un uichend palpitant în compania lui Vio care vine mîine la mine să urmărim împreună finalele de la Oupănul australian - deşi nu ştim cu precizie cam cînd or să fie, DD a zis că pleacă de acasă că are inima slabă, aşa că!
____
Dispar discret pentru un oarecare număr de zile…
petrecere in pijamale
??