Mama mea a primit în cutia poştală un plienţel pe care scria că firma Dis Mail Company din Oradea, vinde seminţe (parcă) de căpşuni gigaant agăţătoare, conopidă uriaaaşă, şi nu mai ştiu. Dar pentru căpşuni s-a agitat ea tare, a luat şi a trimis, a dat cu banu a primit pachet, a pus în pămînt, a aşteptat s-a învîrtit a scobit a udat a numărat a sperat, treeei sudemii a costat-o parcă numai fructul fermecat, ea zicea că face şi dulceaţă şi compot şi vin şi rachiu şi îi mai rămîne să mai mănînce şi cu frişcă - dintr-una singură, bineînţeles. N-a ieşit nimica nimicuţa, nici o frunzuliţă nici o speranţă.
Pentru că taică-miu îi scotea ochii că de banii ăia lua un chil de arpagic, s-a enervat a pus mîna pe pix şi pe hîrtie dictando şi a întocmit o scrisoare reclamantă la firmă, în care le-a spus domnilor sînt nemulţumită că m-aţi amăgit, eu am fost om cu obraz şi v-am comandat, am plătit, chiar nu vă e ruşine să faceţi aşa ceva unei biete femei care în loc să-mi cumpăr un chil de arpagic să dau de mîncare la copilaşii mei sărmani am luat căpşunica să văd cum creşte uriaşă să mă laud cu ea în sat? Pai e frumos aşa? A expediat scrisoarea şi a aruncat catalogul la gunoi.
La un timp oarecare a primit un plienţel de la o firmă din Bucureşti pe care scria că vinde bulbi de petunii, garoafe curgătoare, lalele supernegre, bujori care miros a liliac, un trandafir agăţător şi ofertă bonus, dacă trimiţi în cinşpe zile comandă de peste unmilion, îţi dă cadou o roabă! S-a sfătuit cu prietena ei să pună banii pe din două dar cum maică-mea e moşiereasă adică are unde expune şi se sărbătorea, au convenit să păstreze ea roaba, cadou! Au trimis şi s-au pus pe aşteptat… şi-au aşteptat… şi-au aşteptat.
Sună poştaşul, iaca madam citaţie, duceţi-vă la Poştă că aveţi pachet, două sude grame! Să vezi că nu ne-au trimis roaba! Mama a zis că ea fără roabă nu ridică pachetul, totuşi s-au dus, vaaai surpriză! Dis Mail Oradea! i-a trimis o nouă serie de seminţe uriaşe de căpşuni gigant cu scuzele de rigoare pentru neplăcerile survenite în urma aşteptărilor înşelate! Să pice amîndouă pe jos faaată mi-au trimis altele ei uite tu dragă, nu-s chiar toţi nişte şnapani hrăpăreţi mai sînt şi firme serioase, vezi?!
A doua zi iar poştaşul la uşă, doamnelor, aveti citaţie poftiţi iar la Poşta noastră pentru a vă ridica un colet de la firma cutare, în greutate de treichile! E bun? Nu-i bun! Nu mi-au trimis roaba, la trei chile, nu poate să fie o roabă! Da’ hai! L-au ridicat cu nervi cu priviri nemulţumite cu icnete şi şi-au făcut planul să scrie şi ăstora o reclamaţie că ce-şi bat joc de banii lor adunaţi la ciorap de ani de zile pentru flori şi (mai ales) roabe, au ajuns acasă au desfăcut pachetul să vezi şi să nu crezi! În cutie era e
t cum li se promisese, o robiţă miiică, miiică, în care n-o să încapă chiar cele cinzeci de ghivece cu flori pe care le avea mama pregătite dar eu m-am gîndit poate cu puţin noroc, ar încăpea o căpşună gigantă! Chiar ar fi ceva!
cat de tare faza cu roaba!!! Si ce-a facut cu ea? Nu le-a trimis reclamatie? Ce-i mai luam la ture dup-o faza ca asta! Pai ce pun eu in roaba aia, musuroiu’ de furnici?
Numa rade suzi ca e treaba serioasa! Oricum unde naiba punea roaba daia adevarata, din cate am inteles mama lu suzi sta la bloc?
plu de varza cat casa, si roaba si mai mare am uitat complet
OMG!!!
si oricum sunt la cura, deci cel mult o salatzica anemica pot sa-ti ofer!
bai stiu si eu capsunile alea, asta’vara parca am vazut reclama in programu teve si maica’mea a picat fascinata (hai sa nu mint, cand am vzt posa care arata niste imensitati rosii fotoshopate catzaratoare 5 min am ramas hipnotizata) repede sa comandam, uite ce mari sunt, ies doar 3 luni! Noroc ca noi vara plecam la mare, si totul se usuca si moare alfel ne luam marea tzeapa
Cand ai zis ca paketul avea 3kg ma gandeam fix cae o roaba de jucarie sau ceva ca alea de pe vremuri in care pui pamant si le trage un cal sau un bou. sau alea erau bibelouri, numa stiu sigur
oricum, sa le fie rusine ca insheala uameni serios ca mama lu suzi cu povesti d’astea de jack&vreju de capsuni