Am splin  - şi splină, cred, nu ca vecinul meu Cristi care a scris că ghiocelul este “simboul” primăverii şi l-a bătut mămica lui l-a bătut cam tare că luase bine şi nu foarte bine ca Alina soră-sa de răsuna casa noastră de urlete venite prin pereţii de “beceau comunist” pentru care făcuseră rate ai noştri pe treijde ani dar era “unul din puţinele blocuri proprietate” cum

 le plăcea lor să se mîndrească de parcă ar fi contat pentru noi că blocul e-a lu tata sau a lu Ceauşescu şi după ce l-a bătut i-a dat voie afară unde el s-a urcat pe un “bătător” de covoare să se dea pe bară cu capul în jos doar că i-au alunecat mîinile şi a venit cu burta de asfalt şi i-a crăpat splina de l-au dus imediat la spital altfel mi-a spus mama că putea să moară dar eu nu

 credeam că are cum că numai bunicile de ţară mureau ca bunica lu Gina de la şapte pe care au pus-o să o vadă toată lumea la Asociaţie şi noi plîngeam unde te-ai dus tu bunica la fel ca Gina că aşa îi zisese mămica ei, dar pe Cristi l-au operat şi i-au scos splina şi avea o operaţie cît toată burta lui de opt ani de-ţi era mai mare dragul să te uiţi la şarpele ăla grena şi apoi alb mai alb decît orice piele din lume şi

 să îţi dea voie să pui degetul de-a lungul lui pentru o tură cu bicicleta că zicea că nu-l doare nici dacă împungi, numai să nu-l înţepi că-l doare ca pe orice om cînd îl înţepi am vrut să avem toţi splină cu operaţie dar mie mi-au spus să nu mă urc niciodată pe “bătător” că “eu te-am făcut eu te omor”, nici măcar apendicita nu putea să mi-o scoată ca lu Daniel care îi era foarte rău odată şi cînd au văzut…

 avea apendicita pe stînga şi tăticu lui spunea asta la toţi părinţii de pe scară să ştie şi ei dacă vomită şi îi doare capul pe copiii lor, înseamnă că au apendicita pe stînga noi nu vomitam decît dacă era ceva foarte foarte rău sau dacă mîncam borş care mie nu îmi plăcea şi mă icneam cînd nimeream o bucată de morcovceapăroşieardei mă urecheau şi ziceau că fac “anumea” şi e bun pentru creştere şi aş putea să

nu mai dau “gura pe după dealuri” că oricum nu “pup afară” pînă nu mănînc măcaar pînă începe să se vadă piticul roşu de la mijlocul castronelului după aia mă lua cu ameţeală şi mă doare îmi umflam buricul uite nu!mai!pot! chiar am spus că vreau să mă duc “în lumea mea” să nu

 mă mai pună nimeni să mănînc zarzavat a plîns trei zile nu a vrut să mă mai vadă apoi i-a trecut că aşa sînt părinţii te iubesc “oricît de prost eşti” şi voi mînca borş “cît o să fii copilu meu, după aia nu mă mai interesează” şi mă întrebam dacă mă dau la ţigani ca pe toti ceilalţi copii dar ori că ţiganii nu ne primeau ori că

 nimeni nu avea timp să se gîndească şi la asta cînd “nu-mi văd capu de atîta treabă pleacă de aici” nici unul nu am fost daţi chiar dacă “meritam” şi “o ceream”, în orice caz, asta am acuma aş mai scrie dar deja e o frază cam lungă.

33 comentarii