Am o datorie să scriu despre ceva orice, temă civică, e un pic mai tîrziu, să fiu iertată.
Mergeam într-o zi pe stradă cu cineva şi am văzut un zece cenţi, de multe ori văd bănuţi de cîte un cent doi trei pe care eu mă reped să-i iau din impulsul lăcomiei probabil, pentru că, avînd în vedere că dau 7 euro pe un pachet de ţigări, nu văd de ce m-aş strofoca să adun zece cenţi de pe jos. M-am aruncat şi l-am luat, bucuroasă foc, persoana respectivă mi l-a luat din mînă şi l-a lăsat să cadă pe jos. M-a întrebat la ce-mi foloseşte, eu am ridicat din umeri şi m-a sfătuit să las bănuţii pe jos că poate sînt oameni care au mai multă nevoie de ei decît mine. Poate că are dreptate, de atunci nu mai adun bănuţi.
Vorbeam cu maică-mea acasă despre acţiunile caritabile de pe lîngă biserici, există în Iaşi la o biserică, un fel de cantină a săracilor, or fi mai multe, eu ştiu doar de una. Sîmbăta şi/sau duminica femeile din parohie aduc materie primă de acasă şi fac cazane întregi de hrană pe care o bagă sub nas sau o trimit prin voluntari oamenilor necăjiţi.
La o sărbătoare, tot aşa se făcuse masă şi pe lîngă săracii tradiţionali, biserica mai avea şi invitaţi oficiali, feţe bisericeşti, poate chiar şi un mic politician, căci e biserică pretenţioasă. Cum la toate “delegaţiile” trebuie să fie şi cîte un trepăduş nesimţit, a fost şi de data asta, care a venit în bucătărie, s-a repezit la oala cu sarmale pe care maică-mea a apărat-o şi a început să ţipe că să dea imediat mîncarea, că este nevoie pentru musafiri că doamnă, mata eşti inconştientă, pe ce lume trăieşti, nu ştii cine e şi ce reprezintă părintele X şi tovarăşul Y, lasă că săracii pot mînca şi mai tîrziu!
Orice tentativă de sustragere a obiectului dorinţei trepăduşului s-a lovit de un zid de babe care voiau să hrănească nişte copii ai căror ochi se lipiseră de oala cu sarmale.
Vorbesc despre calitatea de a-ţi păsa de alţii, activ sau pasiv, după obiceiuri şi temperament, dar care este una din calităţile înnobilante, ca să spun aşa, pentru că nu prea e la îndemîna oricui, nu material, ci spiritual; în genere nu avem timp chef răbdare bani bani timp chef răbdare avem probleme mai grave mai importante mai interesante. Nu ştiu dacă e din naştere din cap sau se educă păsarea asta, dar mie-mi plac mult oamenii care sînt dispuşi să facă bine, naiv şi gratuit şi optimist!
Aş vrea să colecţionez amintiri a căror concluzie să sune ceva de genul ‘ în ziua ţ am fost mîndră/u de mine şi cred că am făcut un lucru bun’.
_____
Tac pînă joi.
si eu credeam ca o sa`mi multumeasca..
. De atunci, am renuntat sa mai ajut pe cineva daca nu mi se cere ajutorul.
P) s-a dus la chioşc, şi-a luat ţigări şi-a început să se lase!
Si eu adun banutii de pe jos si o sa contiunui sa o fac din doua motive:
- am citit o povestioara interesanta din cele o mie si una de nopti exact pe tema asta cand eram copila si mi-a ramas in cap ca un banut pe jos nu face bine nimanui si ca e lipsa de respect sa treci pe langa el si sa nu-l ridici
- am vazut aici persoane jucandu-se cu banutii si aruncandu-i pur si simplu
Asa ca prefer sa-i adun si sa-i depun in cutiile de strans bani care se gasesc pe orice tijghea prin mai toate magazinele.