Ca chestie, mi s-a propus să fiu dată afară, am refuzat categoric, urmează să mai vorbim cîndva săptămîna asta, văd că Geisăn tot mă ocoleşte şi eu tot şefă sînt, ceea ce nu-mi convine, să spun drept, mie-mi place să am timp liber la servici, vreau să frec menta să ard gazu şi să tai frunza la cîini, eu vreaau să am o slujbă obscură, la care să citesc ziarele, să plec cînd vreau să vin cînd pot să profit de natură, nu vreau să mă spetesc. Sper să fi fost clar mesajul meu şi să mă lase în pace.
Numărul doi, am o febră musculară de, cînd mă cobor din autobuz, fac a!a!a! şi u!u!u!, m-am agitat în marea cură de rearanjare a siluetei mele acum sînt moartă, abia îndoi picioarele, acolo e cel mai rău. Sînt şi nemîncată, vai de mine, visez mîncare, îmi miroase non stop a usturoi parcă şi a buuun friptane, muuunţi de cartofi prăjiţi, cînd văd porcăria asta de orz înmuiat în lapte care arată ca o nimica, îmi vine să îmi iau lumea în cap. Mi-e foame stimaţi telespectatori, asta e realitatea, într-un fel aştept să vină Paştele, să am o scuză să bag în mine cît pot de mult, vreau sarmale şi borş şi cozonac parcă aş mînca şi salată biof mă ia cu rău numai cînd mă gîndesc.
Mi-am făcut un plan să mă dau bolnavă vineri, nu vreau să-mi iau zi de concediu, că şi aşa am prea puţine pentru cît îmi trebuie, dar bolnavă pot fi cînd vreau şi să nu fie prea des că bate la ochi şi mă trimite la doctor. Să vad ce pot pregăti pentru sufletul meu atît de vitregit de soarta asta crudă, ieri oricum mi-am scăpat pe gît o ditamai ciocolăţica întreagă, nu mai puteam şi mi-a părut rău dar mi-a părut şi bine, parcă nu mi-a mai plăcut aşa mult ciocolaţica de cînd eram copil! Am devenit sentimentală! Cum spuneam mă dau lovită vineri să fac hrană multă multă.
Mă duc înapoi la treabă, sper să mă liniştesc zilele următoare, că mă oboseşte numai gîndul de servici, lucru grav… Cred că dacă mai continui aşa, o să mă apuc de jucat la loto, cîştig mulţi bani, un milion mie-mi ajunge, îmi închiriez un birou undeva într-o firmă. Unde să mă duc e
t cum ar fi la servici, dar să nu muncesc(foarte important), să îmi spun că stau 7 ore jumate, dar să plec mai devreme, să am sentimentul chiulului (foarte important), iată ce puţin îi trebuie unui om să fie fericit!, dar mie fericirea asta îmi scapă, nu ştiu cum, printre degete!
Aştept bani, sînt lihnită şi mă doare toate. Lipsesc pînă vineri.
pe aceleasi considerente am refuzat si eu acum o saptamana schimbarea radicala a viitorului meu. vine vara si cum sa renunti la pauze de pranz prin magazine si terase? la partea cu slabitul pentru vacanta inca nu m-am bagat, simt ca nu sunt pregatita sa iau asa o decizie radicala