Astăzi ne-au venit americanii! Vineri, Geisăn fiind tot în concediu, am rămas eu pe post de sperietoare de ciori şi am făcut schimb de mailuri cu un nene pînă am obosit un pic, am uitat că scriam de biznis şi am zis că sper că nu-l bate căldura din România în cap! Aici firicelul scrisorelelor noastre s-a înterupt brusc, să nu fi crezut că-l fac bătut în cap! mi-a fost ruşine să-i scriu iar să-i spun că nu asta am vrut să spun.
Poate n-am fost destul de clară, americanii lu Geisăn erau în Românica, pentru un proiect, Geisăn le-a zis vaaai da’ o ştiţ pe Suzi?! Suzi a noastră este românească şi vă ajută orice orice vreţi, ea vă explică vă dă vă plimbă vă traduce totot face, numa să-i spuneţ! Ne-am scris mailuri nevinovate în care eu am fost rugată să traduc diverse, vineri m-am plictisit am zis că stai să vezi că n-am chef, e mult de tradus, mă duc şi eu acaaasă… las-o pe mîine după-amiază! Omul cînd a văzut aşa debordanţă la mine, mi-a răspuns înapoi că nu mai are nevoie găseşte el un românaş. Între timp primesc sms de la Geisăn “dragă deci nu ştiu, ia vitamine, cofeină stai toată noaptea faci traducerea aia avem nevoie să creăm o supersuper impresie Suzicontezpetinenumadezamăgi!” Am fost cam opărită tot uichendul eram sigură că o iau în freză, aşa că m-am gîndit ca orice femeie normală la cap, nu îmi iese faza cu inteligenţa mea de speriat, măcar să compensez din fizic, să ştiu o treabă, voi arăta impecabil luni dimineaţa! Doamne cînd m-am trezit azi aveam un coooş un coş cum n-am mai văzut de mult! Nu vreau să intru în detalii, dar este aproape să dea în rod, dar încă mai are o zi două de stat dar se vede că e început de lucrat, fix pe mustaţă este, nu ştiu, poate doar în virful nasului sau mijlocul frunţii putea fi ceva mai evident, dar să bat în lemn, dezgustător! Mulţumesc firmelor de cosmeticale pentru marea performanţă la care au ajuns smacurile cu sau fără teste pe animale, nu se vede nimica, sînt perfect emailată!
Ca să nu mă mai lungesc, cînd am dat nas în nas cu Geisan dimineaţă m-a luat de-o aripă mi-a zis că lasă că discută el cu mine cînd o să aibă timp, acuma să ies în faţă acolo să zîmbesc frumos, măcar atîta! Ceea ce am făcut, le-a plăcut de mine, minune!, a dispărut traducerea românaşului anonim, şeful lor a decretat că aia este o porcărie deşi nu cunoaşte româneşte, a rupt foile şi le-a aruncat teatral în sus, da, le trebuie alta, mai bună! Cine o face?! Ah ce nevinovat m-am înroşit şi am zîmbiiiit modest, Geisăn era să crape de atîta umflat în pene! Sînt repusă în graţii, sînt o fermecătoare, o mare doamnă, mă duc, că sînt importantă!
Bucureşteni, daca îmi iese traducerea şi nu le trag românii ţeapă la americani, e posibil să se construiască un spital la dvs în urbe care va combina spitalu spital ca hotel cu camere de un… treipatru stele şi cu spaaa, foarte fistichiu şi sefe! A, apropo de nave spaţiale, l-am văzut în uichend pe CheptănPicard într-un epizod din Startrec în slipi! şi cu o cămaşă descheiată pe pept, era să leşin, ce-a evoluat filmul ăsta!
Nu pricep cum de muştele nimeresc gaura să intre în casă, unde, faţă de imensitatea naturii, geamul de la bucătărie este o ceva nesemnificativ! Iar cînd se văd înăntru, devin isterice şi se dau cu capul de toţi pereţii bîzîind cum ştim, dar nu mai nimeresc să iasă!
Şi nu doar atît, însă parcă fac intenţionat să se învîrtă împrejurul locului visat şi de mine şi de ele, cred le place să ma calce pe creier cu zgomotul ăla disperat şi insistent!, atunci nu numai că nu le dau afară, dar chiar închid fereastra şi le iau la fugărit pînă pică în mîinile mele, apoi le bag în ciocolată fierbinte şi le savurez cît sînt de crocante!
Iar dacă îmi ia mai mult decît este pragul suportabilităţii pînă le prind, le strivesc le smulg aripile capul picioarele le zdrobesc le fac bucăţele bucăţele, aşa nervi ce am, că nu mai gîndesc normal!
Ce m-a distrat cel mai mult este că am găsit dovedite cu acte lipsa de răbdare şi superficialitatea debordantă pe care o manifestăm de cînd cu netul.
Cică nişte cercetaşi au făcut un studiu de cinci ani pe două grupuri de oameni, unii se informau clasic, alţii de pe net. Concluzia a fost că cei cu netul aveau alt comportament şi tendinţa de a face lucrurile la repezeală, sărind de la o informaţie la alta după ce le parcurgeau pe fugă şi de obicei nu se întorceau să revadă sursele.
În urma îmbuibării obişnuinţei cu frunzăritul pe net pe diagonală, “capacitatea noastră de a interpreta un text, de a face legături mentale care se formeaza atunci cînd citim aprofundat şi fără a fi deranjaţi, această capacitate este grav afectată”.
Ce nu m-a distrat este teoria pe care eu o cred adevărată dar nu prea mă afectează conform căreia cu cît mai multe informaţii accesăm pe net, cu atît mai multe indicii lăsăm despre noi, cine sîntem cu ce ne ocupăm ce griji avem şi cinevaii care vor să controleze lumea ne vor controla mai bine. Adica sîntem nişte cobai şi ne prostim văzînd cu ochii.
Sărind de la proşti la geniali, am găsit un textulet Calităţile unui adevărat geniu şi putem să vedem dacă sintem sau nu geniali, dacă avem calităţile următoare: curiozitate, imaginaţie, jucăuşşşeală, creativitate, puterea de-a ne minuna, înţelepciune, inventivitate, vitalitate, sensibilitate, flecsibilitate, simţul umorului, bucurie. Cîte ceva despre fiecare din aceste calităţi, în articolul de aici, tot saitul este interesant şi merită frunzărit (apropo de ce ziceam mai sus). Îmi lipsesc două sau trei calităţi din listă, altfel…! Eram atît de aproape…!
Am descoperit acum vreo cîteva săptămîni pe Vampire Weekend, care se pare ca au devenit cunoscuţi prin promovare pe bloguri, acum sînt în plin avînt, simpatici, mie-mi plac. Acuma pun Ox ford Comma, care e haioasă aşa în felul ei.
La Lidl la mine se dă maşini de cusut! Eu îmi doresc una, nu ştiu de ce, chiar îmi pun foarte serios problema dacă merită sau nu să-mi cumpăr. Ce aş putea eu să fac cu ea? Oare? Voi ajunge în curînd o nouă Vivienne Westwood voi crea otcutiure unicate vandabile la Fondul Plastic? Voi coase plăpumi cu pătrăţele din resturi de material rămase de la hainele noastre roase de molii? Voi face fuste cu volane pentru doamne trecute de tinereţe? Voi broda iniţiala mea pe toate şerveţelele pe care le folosesc? Sau poate blazonul familiei pe prosoape? Sau nasturi de diverse mărimi şi forme pe o pînză de sac?
Dacă stau bine şi mă gîndesc, ar costa un pic mai mult decît făcătorul de pîine cumpărat anul trecut, în care am făcut cam patru pîini din care două au fost dezastruoase, o dată n-am pus drojdie şi a doua oară i-am deschis de atîtea ori capacul, că s-a plictisit şi s-a oprit de tot. Dar ar costa cam jumate din banii pe care i-am dat pe “clape” ia mai acum cîteva luni, la care am cîntat o singură dată, imediat după ce-am cumpărat-o cam zece minute numai cu sunete de vaca de calu de porcu de păsărele şi cîte o notă aruncată aşa de efect.
Avînd în vedere că am găsit 5 euro, se cheamă că-i scad din costul maşinii, deci ar fi la reducere, avînd în vedere că nu aş avea pe ce s-o pun, n-ar trebui s-o iau, dar aş putea s-o pun pe masa de la bucătărie cînd aş avea de cusut, iar dacă vine în valiza ei şi arata bine, pot pune pe ea o boxă. Sau o floare. Sau aş putea chiar folosi valiza în concediu. Şi nici nu ştiu, se mai găsesc pînzeturi din alea în baloturi la metru cum era pe vremuri cînd îşi făceau doamnele diopiesuri? Mai sînt magazine de nasturi, jurubiţe, elastice, bobinuţe?
Ce se poate face cu o maşină de cusut în afară de cusut? Dacă găsesc răspunsul într-o săptămînă, o iau.
Pentru că am primit o provocare şi după cum s-a văzut şi în postul cu cîntatul, liniuţa dintre artă şi ridicol este foarte fină, voi povesti despre ce jenă mi-e cînd mă gîndesc cum dansam eu cînd eram mai mititică.
N-am fost o fată prea graţioasă, din păcate pentru respectul meu şi pentru cei din jur, mi-am dat seama de asta mult prea tîrziu, dar ce am admirat la mine - retrospectiv vorbind, a fost pasiunea şi inconştienţa. Sînt complet aritmată, mi s-a dovedit cu certificat că aud nişte lucruri anapoda, în al doilea rînd, eram prea înflăcărată, aveam tot timpul senzaţia că nu sînt destul de ecspressivăă şi plusam, mă zbăteam ecscesiv şi ieşea o avalanşă de mişcări haotice pe care eu le credeam foarte artistice. În fine, dintre figurile pe care le practicam cu drag erau două - după moda timpului, văzusem nu ştiu la cine (doctor alban? emsihemăr?), una era aia clasică minunată ca şi cum aş fi avut un făcăleţ uriaş imaginar în mîini, cu care mestecam vîrtos într-un ceaun imaginar imens de mămăligă, în sensul şi inversul acelor de ceasornic, ceva de speriat, se crea un mic cerculeţ în jurul meu şi cînd oboseam, o luam la picioare cu mişcarea doi, jocul de glezne sau nici nu ştiu cum să-i spun, că stăteam cu picioarele la distanţă de un metru unul de altul şi mă balansam ba pe stîngul ba pe dreptul, într-un fel de legănat combinat cu săritura pe loc dar foarte ciudată. Ar trebui să mă filmez!
Dacă se nimerea şi dansul raţei sau cum se mai chema, eram cea mai fericită.
Cînd se termina repriza de dans alert, de obicei fetele şi băieţii care se filaseră în timpul ăsta, pofteau nu-i aşa la un mic moment sentimental venea bluzul, eu participam la aceasta bucăţică de pe tuşă, trăgîndu-mi sufletul, pentru că - evident, nu mă întreba nimeni, n-am înţeles ni-cio-da-tă de ce! Îmi plăcea să cred că erau înspăimîntaţi de personalitatea mea expansivă! Cîteodată eram cam ofticată, că aveam şi eu băieţi “de-o noapte” în inima mea, dar, aparent inexplicabil!, îmi evitau privirile şi chiar o luau în direcţia balcon sau toaletă cînd mă apropiam periculos. Sau invitau pe altcineva la dans repejor, lucru care îmi zdrobea inima, dar o făceau intenţionat, să nu bănuiesc eu că şi ei mă plac să nu creadă ceilalţi care şi ei mă plăceau toţi fără ecscepţie că aşa şi pe dincolo (era imposibil să nu dobor cu şarmul meu pe ring) în urma unei gîndiri alambicate concluzia era că vor la modul pervers să mă mai fiarbă. Abia cînd n-am mai dansat deloc la distracţii, am stat foarte plictisită şi n-am mişcat un deget!, am reuşit să fac rost de-un admirator care să nu mai fugă de mine!
Cam asta e cu dansul, acuma o să pun un clip minunat, pe care ştiu sigur că l-am dansat! Parcă şi acuma-mi tresaltă inima…! xcb
Acesta este un post totalmente audio, nimic important. În urma cererilor fanilor lu Boni Tailăr, două variante acapela, să fie.
Eu mai aştept şi alte talente!! Nu vă sfiiţi!
Revin aici cu o nouă variantă intepretată de Drinaaa! Deci vă rog, să ne mobilizăm să ne punem in valoare talentele muzicale, să nu ne ruşinăm digiaba, faceţi o treabă nobilă şi cîntaţi! Mai aştept…
Sîmbătă m-a lovit o artă şi-un chef de grădinărit ceva de speriat!, ca să nu mă epuizez, natura a plouat, dar! Am descoperit în urmă cu ceva timp butonul lalea de pe aparatul meu foto, a fost pentru mine ca şi cum destinul mi-ar fi vorbit prin gura butonului (de macro sau micro, nu ţin minte) de făcut poze de foarte aproape! Suzi, menirea ta e să pozezi de la doi centimetri! Asta tre să faci tu în viaţa ta. Şi eu mi-am urmărit chemarea, am creiat ceva de ordinul sutelor, astea mi-au plăcut mie cel şi cel mai mult, le pun aici. Ştiu că sînt un pic chicioase şi banale, dar eu sînt încîntată de ele, mai ales cînd m-am băgat în fundul melcului (poza 3), a fost o experienţă artistică uni-că! Şi alea cu pînzele de păianjeni este un vis mai vechi de-al meu, că am văzut odată una şi am zis vai oare cînd o să pot şi eu! Iată că mi s-a mai îndeplinit o dorinţă!
Gata pe ziua de azi, că am foarte multă treabă.
Pe site la Perez Hilton am citit şi mi s-a părut hazliu, dar nu e, liceul din Gloucester Marea Britanie are 17 (şaptesprezece) eleve gravidoase, aparent în urma unui pact făcut între ele să rămînă grele şi să-şi crească micuţii împreună! Nu se cunoaşte cine sînt taţii, evident, în urma investigaţiilor directorului s-a găsit unul, un homeless de vreo 24 de ani, picat zic eu la momentul oportun. Tot directorul a povestit cum că prin octombrie anul trecut fetele au început să se tot ducă la Cabinetu Medical al şcolii să facă teste de sarcină şi “păreau mai degrabă supărate cînd nu erau gravide”!
Parcă îmi şi imaginez nişte fete cum stau ele de vorbă hai fată să rămînem şi noi gravide, hai facem copii să ne iubiască să ne zică mama că-s foarte scumpei bebeluşii am văzut la Amanda care a născut anu trecut ai văzut ce fetiţă frumoasă are şi-o îmbracă în roz o plimbă în cărucior, hai fată ni-i creştem noi, luăm ajutor de la stat, cînd am io de dus undeva ţi-l las ţie sau ţie uite-aşa iaca cresc avem şi noi o bucurie, ce are mare chestie?! Şi cînd ieşeau de la cabinet se întrebau una pe alta ai rămas fată? Ai rămas? Nu? Fraierăăă! Io îs în doo luni sîc sîc sî-îc!
Oare chiar o fi modă Juno? Sper sincer că nu.
Cînd am citit faza m-am gîndit la Vicky Pollard cînd îşi trăsese prieten.
În minutele următoare o să mă ridic de la masă, o să închid computerul, o să-mi iau traista pe umăr şi o să plec bălăbănindu-mă spre casă.
M-a cuprins o stare de încetineală şi de înfundat în mine, ca la demolările alea meserie cînd clădirile pică pe ele, aşa mă simt eu acum, ca şi cum ar trebui să mă detoneze ceva să mă esplodez cu praf şi să rămîn numai o grămăjoară de suzii stinghere.
Ieri? De banii ăia mi-am luat îngheţată, ca să se ştie, am mîncat de am crăpat, am înfulecat una atît de lacom, că m-a trosnit o durere în frunte drept deasupra ochiului stîng am zis că paralizez acolo ah e super tîmpită durerea de îngheţată, chiar dacă-ţi înfigi un deget în cap şi te împingi să plece, tot degeaba, pînă nu trece răceala aia n-ai ce face.
Din păcate m-a prins o ploaie bulburucată şi n-am avut umbreluţă, c-o mînă pe geantă şi cu cealaltă pe îngheţata doi pe care o lingeam artistic ua dă hel, am înfruntat intemperia şi ea pe mine, acuma mă duc să mor de plictisul mucilor flegmelor transpiraţiilor herpesurilor bîhîîîhîîî scîrbă mi-e, dar a meritat, am fost o leidi ce mamadracului, nu mai era nimeni pe stradă, m-am simţit poetă şi foarte secsi.
Azi dimineaţă m-am trezit bine dispusă. Am visat în felul următor şi este foarte important, am visat că eram într-o vizită la nişte cunoştinţe care daunloadau meciul de aseară de pe un torent şi aveau un copilaş cam de cinci ani, l-am mîngîiat pe creştet i-am întins o bancnotă de cinci ioro şi i-am spus exact aşa Mihăiţă ia dute tu cu bănuţii ăştia şi iai lu tanti un pachet de Camel laiţ scumpete mică. Na.
Deşi credeam că voi simţi monstruos la trezie, nu a fost deloc aşa, sînt vioaie şi optimistă!
Dar. Cînd am ajuns la servici nu am lăsat să mi se vadă pofta de viaţă, am trîntit uşa să răsune, îmi şi place să trîntesc şi am vrut să şi creez un mic moment artistic să fac pe victima situaţiei să îmi alin suferinţa nefăcînd nimica. Pentru asta am avut nevoie să-l impresionez pe M., aşa că am izbit uşa. M. s-a ridicat de la birou a venit spre mine a zis mhhh au mîncat oamenii tăi bătaie… Oamenii mei!
M-am aruncat imediat asupra unui cuţit de pe chiuveta de la bucătărie l-am prins în pumn apoi sus pe birou l-am apucat pe M pe la spate de gît i-am lipiiit lama de beregată şi i-am suflat în ureche ce-ai zis bă nimicule, ce-ai zis? hai repetă ce-ai zis dacă ai tupeu…
Nu. De fapt a fost aşa.
Eu am făcut o săritură de cungfu cu picioruşele în aer l-am izbit pe M. la pămînt din prima, mi-am pus vîrful ciocatelor mele roze cu diamante artificiale pe faţa lui am ridicat degetul arătătator şi i-am şoptit dispreţuitor să nu te mai prind că mai deschizi gura despre oamenii mei… (vj vj vj schemă adică îl fac terci)
Sau mă uitam la el cu ochi de oaie mahmură şi beam un pahar cu apă în timp ce mă gîndeam la variantele de mai sus şi n-avea nici un rost să-mi consum energia buricîndu-mă la el. Deci am făcut-o pe suferinda am dat din mîini a pagubă, nou coment valea la birou.
La prînz cînd m-am dus să-mi iau hrana zilnică, la casa mea aia independenta, am luat ce aveam de luat fără să fur ceva deocamdată, aşteptam să-mi aprobe cardul, mă uitam de-aiurea prin jurul meu, cînd ce să văd! În casă, în tăviţa pentru rest, bine mersi o bancnotă de 5 ioro nou nouţă neatinsă părăsită, în dreptul burţii mele. Mi-am păstrat sîngele foarte rece, mi-am băgat burta în golul ala, să astup tăviţa, m-am uitat stînga dreapta sus jos să văd să nu mă filmeze cu camera ascunsă. Am ajuns la concluzia că locul e “curat” şi oricum nu puteam să stau la nesfîrşit cu burta-n casă, că e şi penibil şi se făcea coadă. Am dus mîna la lingurică absolut degajat am luat-o-n jos la vale să mă mîngîi pe stomacu-mi finuţ pîîînă am atins banii i-am palmat i-am băgat sub bluzică, în pantaloni dar foarte foarte repede şi ţuşti afarăă!
Sînt jalnică, dar ce să mă mai consoleze pe mine după seara de aseară decît mici găinării cu norocul? Ăştia sînt de la “băieţii noştri”, simt.
