Raţă la cuptor cu pară în bot şi măr în fund

În minutele ce urmează eu voi scrie o reţetă foarte simplă şi uşoară, la cererea cuiva care mi-a ros urechile, zic pas cu pas!

Notă: Eu NU am gustat reţeta aceasta de-o prezint - că nu pot gusta din oale, NU am mîncat nici după aia, cine-a mîncat a zis că a fost bun. N-am poză, că era întuneric în casă.

Pentru această reţetă aveţi nevoie de: o chiuvetă (din care să puneţi apă şi în care să turnaţi lichide care nu vă mai trebuie), doo oale medii ( în care să fierbeţi cele două părţi ale mîncării), un aragaz (pe care să puneţi la făcut mîncarea, de preferabil cel puţin două ochiuri), un coş de gunoi (în care să aruncaţi mîncarea cînd o terminaţi, o gustaţi şi vedeţi că a ieşit super aiurea, ceea ce foarte posibil).
Ingrediente ce-mi vine acuma, că s-ar putea să mai apară în descriere: două-trei filete de cod, o cană de lapte, nişte conopidă tăiată bucaţelită - două mîini să zic aşa ca cantitate, jumate de chil de cartofi mici şi o legătură de pătrunjel proaspăt verde nu la cutie de-ăla uscat. Altceva nu mai îmi vine.

Într-una din oale, se ia se pune cartofii cu coajă cu tot, se toarnă apă şi se pun la fiert, la viteza care doriţi. În oala doi se ia se toarnă cana de lapte şi o jumate de cană de apă, să fie laptele degresat deci, se pune la foc şi se bagă şi cele trei filete cod acolo. Se lasă pînă începe să clocotească si după aia se opreşte focul şi se pune capacul şi se lasă aşa! Că pute.

După 10 minute, scoatem peştele ăla din lapte şi-l punem pe-o farfurie. Laptele acuma, eu am aruncat o parte, că pusesem prea mult şi n-am nevoie de-atîta zeamă. Tre să rămînă cam o cană de lichid în oală, dăm drumul la foc mic, turnăm o linguriţă făină, eu am pus şi o lingură de smîntînă, iaca uitasem de-asta, dar se poate şi fără, se mestecăăă, se pune un pic de saaare şi piper alb tot un pic, are gust acuma de un sos alb fără nici un rost. Se ia o linguriţă de zeamă de lămîie şi se toarnă acolo să-l mai învioreze că e greţos şi mestecăm, luăm pătrunjelul îl tăiem binebinebine şi îl trîntiiim peste sos, mestecăm un pic, la revedere, închidem focul punem capacul.

Nu ştiu cît aşteptăm pînă se fierb cartofii ăia, cînd au fiert se scot din apă şi se lasă să se răcească, că nu e bine să fie cojiţi cît sînt super fierbinţi pentru că ne putem arde şi facem buba.
Luăm conopida o punem în oala din care am scos apa cu cartofii am pus-o la uscat, acuma o punem înapoi pe aragaz, focu mic, o linguriţă de unt, conopida acolo o lăsăm cu capacul să se înmoaaaie să zic 7-8 minute, curăţăm cartofii, îi tăiem jumate sau deloc, depinde cît sînt de mici, turnăm peste conopidă, punem sare dacă simţim nevoia, dacă nu nu, 5 minute gata.

Pentru prezentaj, peştele, sosul peste, legumele lîngă gata pa. Ies două porţii normale, nu zic, un om poate mînca toată asta singur, depinde de gusturi şi de cît de foame îi e.

Am obosit.

Mi-a venit gentuţa pentru computer, aia de pe fundul băiatului, e roşie, e enormă vai de mine, dar probabil că o să-mi pun şi o boarfă două să am acasă, în cazul în care nu reuşesc să-mi recuperez bagajele între avioane, în Bucureşti. Asta mi-a venit sîmbătă înainte să plecăm de acasă, ne-a dat-o vecina că o interceptase cînd nu ne găsise poştaşul şi a fost de treabă. După care ne-a întrebat dacă nu închiriem o cameră şi noi ne-am uitat cam perplecşi, sincer, asta ne-ar mai lipsi.

Apoi am plecat la un magazin de jucării, să cumpărăm nişte prostii pentru copiii de-acasă, voiam să-i iau l-o nepoată o trusă de machiaj şi DD mi-a făcut o teorie cu machiajul care nu ar trebui aprobat de părinţi, care m-a lăsat uimită de o asemenea înverşunare, o fi văzut vreun documentar şi nu-mi spune, cu machiajul preşcolar nociv?, i-am propus o pereche de pantofiori de balerină roz cu pufuleţ şi a spus că sînt oribiiili, că se murdăresc foarte repede şi nu au talpă rezistentă (care n-o aveau deloc de fapt talpa aia şi orcum nu o să joace ruibi cu ei!).

Ne-am învîrtit şi am găsit o maşinuţă teleghidată cu un fel de ceas care-l pui la mînă şi o butonezi chiar de la mînăă DD a zis asta asta i-o luăm lu Andreea, măimăăăiii cum să-i iei fetei aşa ceva! Şi costă o grămadă de bani! Hai mai bine să ne-o luăm nouă, că eu n-am avut niciodată maşinuţe teleghidate. Ce-i luăm copilei? Uite o costumaţie de zînă! Da uite o costumaţie de OmuPăianjen! Cum poate un om să nu priceapă că unei fetiţe de 5 ani nu poate să-i placă o păpuşă cu BartSimpson mai mult decît una cu Barbi, mă depăşeşte. Pînă la urmă ne-am dus la o vînzătoare şi i-am zis să ne consilieze, ea ne-a recomandat o casetuţă mică de bijuterii, cu o balerinuţă care o învîrţi cu cheia şi cîntă şi balerina aia se bîţîie în cerc. Nu ne-a plăcut la niciunul, dar este un produs foarte popular în lumea viitoarelor femei de nădejde ale universului, deci sigur îi va plăcea cadouatei, aşa că ne-am hotărît pe loc s-o luăm!

Pentru că urma duminică să mergem la ziua lui Edi, ne-am dus la jocuri jocuri de copii mari şi eu am zis că sînt avidă de-o fantezie şi DD atîta aştepta să-mi roadă capul cu un joooc. Eu mă feresc să mai joc jocuri de-astea pe nivele şi pe strategii, pentru că nu sînt în stare să stau de bun simţ şi ajung să joc zile săptămîni întregi fără să las calculatorul din mînă şi fără să mai gîndesc altceva. Dar acuma m-a prins vulnerabilă şi mi-a zis hai să-ţi arăt că tocmai ce-au lansat ăştia un nou epizod şi cred că ţi s-ar potrivi (dada!), din GuildWars! M-a ucis, m-a terminat de cap cît de frumos e şi ce chestii are, chiar are!, voiam să-l iau să mă duc acasă să mă joc dar am fost oprită, că probabil nu mai plecăm în concediu dacă îl luam acuma, rămîne în studiu, am scobit toate manualele posibile de pe net şi sînt pregătită să mă bat!

Rămîne pentru după ce mă întorc, dacă se constată că eu nu mai respir pe aici, să ştiţi despre mine că sînt în bătălie. Şi dacă scap la el, pe cuvîntu meu că fac tutorial în română să ajute toţi gheimerii de jocul ăsta, să facă treabă, să ne asociem, că putem să ne asociem, da, să facem ghilde! Întîi să pricep mişcarea.

Am speranţa nemărturisită că voi mai primi un cadou retrospectiv de ziua mea… Se anunţă vremuri suspansioase…

Îmi plac muuult! posturile lui Cristian Sîrb de pe Masa pustie, asta am de spus şi mai multe nu mă hazardez, că am capul în nori şi mi-e că dau cu bîta-n baltă.
Acuma eu.

Sînt într-o stare de spart farfurii care nu-mi dă pace şi cred că n-o să mă liniştesc pînă cînd n-o să iau hotărîrea curajoasă de-a înşfăca un braţ de porţelane să le fac bucăţele-bucăţele-bucăţele. Am început să-mi inventez boli, am tot feeelu de junghiuri şi cîrcei, mă sperii singură că o să fac lepră, o să chelesc, o să mă obezesc, o să-mi cadă o mînă, am mementomoriuri aşa de-aiurea, şii am căpătat o obsesie pentru horoscopul din ziar, dimineaţa nu pot să respir pînă nu citesc porcăria aia în care se aberează un isteţ băgîndu-mi fitile în cap cum că azi mă cert azi mă împac azi sînt nu-ştiu-cum şi nu-ştiu-ce, şi eu cred! Ieri mi-a zis că o să fie o zi ciudată cu o telepatie ceva, toată ziua am stat şi-am aşteptat să se întîmple telepatia m-am uitat insistent, m-am concentrat pe transmis sugestii, nimica nimica! Nu mai citesc nici un horoscop, să fie clar.

M-am uitat timpită la un potpuriiiu cu poze cu vedetele astea de tot le păzesc eu, din 10 poze, 8 erau cu pruncii lor, în afară de că procreează de parcă i-a lovit aşa fertilitatea, nu mai există cărucioare mai nou! Chinuie nou născuţii ăia într-o cîrpă legată pe după gît, chirciti la piept, copiii mai mărişori nu pot merge singuri, trebuie musai să fie purtaţi foarte aproape de faţa vedetei care i-a făcut, să dea bine în poză! Eu una nu ştiu cum poate să care cineva doi copii la 5-6 ani, care au totuşi nişte chile, unu într-o mînă, altul în alta, cîîît s-au antrenat şi nu-i dor mîinile?! Că eu dacă am o sacoşă cu cartofi, pînă ajung acasă mă ucide, femeile alea care sînt super scoabe, cum or fi reuşind?!

Săptămîna asta am avut treabă girlă, ma indispune cînd trebuie să muncesc. Luni se întoarce Geisăn din concediu, ceea ce mă bucură, că toată lumea care de obicei vorbea cu el s-a adunat acuma pe capul nostru, şi M s-a trezit că se duce la o nuntă şi a lipsit şi el, foarte importantă am fost.

Printre lucrurile notabile care mi s-au întîmplat, aş remarca un blocaj ce l-am avut cînd am vorbit cu un tip, din Polonia este el de locul lui, lucrează la nişte proiecte pentru noi, dar numai cu Geisăn vorbeşte de obicei. Şi el a sunat pe mobilul şefului meu, care era redirecţionat şi a sunat în birou. Că doreşte să vorbească cu Geison că el nu ştie dacă a sunat pe mobil sau fix, că nu ştie ce-i aia “text message” (sms?), că unde e Geison, vai m-a terminat de nervi, în fine, zic, dă-mi numărul tău, las că te sun io înapoi. Şi începe să-mi dicteze numărul lui de telefon şi nu se mai oprea… Un număr normal are: prefixul ţării, adesea 4 cifre, prefixul 2 cifre, numărul în sine 6 cifre. Asta ne dă un total de 12 cifre. La mine avea 16. Am eliminat zeroul dinaintea prefixului de oraş, au rămas 15. Zic, cam multe cifre. Da… Ia explică-mi ti rog cee semnifică număru tau. Păi prefixul ţării… prefixul oraşului… prefixul de mobil… şi numărul!
Alo? Da de ce-mi dai prefixu oraşului dacă ai mobil? Păi pentru că sînt în oraşul X! Şiii? Şi dacă sînt în oraşul X nu tre să formezi prefixul orasului X? Ooonooo!!! Pînă şi eu! Care mă uit la monitor şi nu înţeleg cum de eu tastez aici şi-mi apare scrisu acolo ştiu că celularu e cu celule şi fixu cu oraşu!
Aşaa ceva n-am auzit nevernevernever.

Mă car de-acasă, că începe marea şezătoare şi n-am chef să-i văd in faţa ochilor.

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic, Search Everything.