Să zic că gata, mă duc, tac de-acu nainte tot înainte.

As noapte am visat că-mi scăpasem paşaportul într-o budă de-aia cu tălpi, m-am trezit şi am căutat paşaportul, l-am găsit şi am găsit şi unghiera pe care-o pierdusem, aşa fericită am fost, că mi-a sărit somnul şi m-am apucat să fac ordine prin casă, la două noaptea şi să mai reformulez bagajele. Deci sînt cam chioară de somn dar ma îndoiesc că voi reuşi să dorm ceva, mai ales că DD se gîndeşte să nu doarmă în noaptea asta, de spaimă că nu se mai trezeşte să prindă avionul.

Maică-mea a zis că să fac bine sa dorm pe drum, pentru că ea are chef de bairam mîine noapte, a luat bere şi a pregătit tablele, înseamnă că e în fierberi, mi-e groază de ce-o să urmeze, mai ales că şi taică-miu şi-a luat concediu cît o să stau eu pe-acasă. Dacă nu mă înşel, DD va avea parte cam de acelaşi tratament, pentru că-i vine toată familia să-l aştepte cu steguleţe şi baloane, după care se cară direct la munte. Am stat noi şi ne-am gîndit dacă la anul să nu plecăm în concediu undeva unde să ne putem odihni.

Am fost azi la masă la prînz la un pub de lîngă firmă, foarte drăguţ mai fusesem şi alte dăţi, unde e foarte întuneric şi au o mîncare bună, nu cu fente, ne-am hrănit bine şi, dacă tot era ocazia aşa specială, am comandat băutura la o bucată, de ne-a lovit o lene şi-un chef de palavre, că era să nu ne mai întoarcem. Ne-am întors totuşi, dar n-am făcut nimic, cred că am aţipit, că nu-mi aduc aminte ce-am făcut, sînt goală de memorie cam între 3 şi 4, habar n-am ce-am mişcat, dar ştiu c-am stat pe scaun, că m-am trezit unde mă lăsasem şi era linişte în birou, toată lumea se uita la monitoare cu privirea pierdută.

Mark mi-a adus azi o cutie cu bomboane şi nişte flori, cu foarte mare întîrziere pentru sfînta Suzi, eu i-am dat la schimb o cariocă fosforescentă pe care şi-o tot dorea de ceva vreme, să-mi scrie cît oi fi plecată, după care ne-am despărţit în suspine.

Contrar aşteptărilor mele, nu mi s-a dat voie să plec decît cu cinci minute înaintea terminării programului şi l-am lăsat pe Geisăn bombănind ceva cu oamenii care cred că pot să-şi ia vacanţă cînd şi CÎT poftesc, dar eram prea fericită să-mi bat capul, aşa că m-am uitat la el şi l-am aprobat după care mi-am luat geanta şi-am ieşit agale pe uşă.

Pe drum am intrat în trei magazine şi mi-am tras nişte lucruri pe care le-am considerat absolut obligatorii de cumpărat înainte de concediu, un ruj, o pereche de mănuşi, o geacă de iarnă şi două cărţi cu mîncare.

În autobuz am deschis una din cărţi şi mă uitam cu drag în ea, lîngă un domn (român) care vorbea cu prietenul lui de-alături ceva cu uite-o şi pe asta ce citeşte în autobuz, cînd ajungem acasă facem omletă cu ceapă şi salam, că mi-a făcut fata asta o poftă de mîncare… Am închis cartea şi m-am uitat pe geam tot drumul, că azi am chef să rămîn în pace cu toată lumea.

Am ajuns acasă şi m-am apucat să scriu în blog că plec în concediu, aşa că am scris şi plecată sînt.

Vai ce mă sperie blogurile în ultimele două zile, am avut parte de nişte porcării, altfel nu pot să le spun, prin mesajul nul, agresivitate şi lipsa de pudoare! Nu le zic numele, că mi-i ruşine. Sînt zile cînd mă simt foarte fraieră nu ştiu cum, păi eu nu pot să mă cert aşa cum se ceartă oamenii pe bloguri, eu încep să plîng dacă mă face cineva proastă sau mă repede! Şi cînd văd cîte-o fată undeva la un doujde de ani că scrie cît de sictirită e de viaţă şi de bărbaţi, că ea ştie totot nu mai e nici o taină pentru ea,  toţi vor acelaşi lucru şi ea la toţi le spune între ochi că ştie foarte clar ce vor ei şi stim şi noi ce vor ei dar noi nu avem curajul ei să spunem lucrurilor pe nume, îmi vine să-mi iau cîmpii. Alo, tanti? Şi femeile vor acelaşi lucru, doar că gîndesc mai complicat, nu te minţi, că nu eşti mai de doamne-ajută. Mă întristează femeile fatale care n-au parte decît de refulaţi, asta nu le face fatale, ci doar la îndemînă pentru masele populare.

Două lucruri m-au indispus azi, unul ar fi că-n sat la mine pute-a balegă, e o arooomă în aer de cîteva zile cînd cobor din autobuz mă izbeşte un iz de-o treabă mare, la început m-am nedumerit, am mai mers o vreme, mirosul nu pleca am zis clar am călcat într-o ceva şi e pe mine, am luat-o la fugă să simt vîntul proaspăt în nas, nimica, am ajuns acasă indignată foc, am închis uşa repede m-am descălţat m-am uitat pe tălpi, nici firimitură de balegă, m-am mirosit pe haine, nimic, am zis clar eu put! m-am mirosit, nu era nimic neomenesc, mă concentrez, nu mai mirosea, ies înapoi, o iau spre staţie, la o bucată iar m-a lovit, ah deci nu sînt eu, măcar atîta consolare.

Al doilea ar fi că mă aşteaptă maică-mea şi pretenă-sa aia de mi-e dragă mie, una din ele, care stă să mă îngraş şi să-mi apară bube pe tot corpul ca să poa să rîdă de mine. Pentru că are o fată juvenilă şi mi-a venit şi mie timpul s-o fac de baftă, eu n-am avut coşuri monstruoase la pubertate, dar, cum îmi apărea unul, dama făcea mişto de mine “cu chestii”, vai şi cînd am văzut-o pe aia mica plină i-am zis o a scăpat fiică-ta la hormoni şi să mă omoare acolo. Maică-mea m-a scos, că cred că praf mă făcea. De anul trecut cică sîntem pe bune, fiică-sa nu mai are cosuri, eu am riduri, s-a consolat, m-am liniştit, sîntem doamne amindouă.

Mîine iau prinzul la resto cu firma, am fost invitată cu onoruri pentru că plec, am o vagă banuială că ăştia sărbătoresc că scapă de mine o vreme, ceea ce e rezonabil, avînd în vedere că şi eu mă bucur că nu-i mai văd şi mai mănînc şi pe gratis, de ce nu? Mă duc!

Am observat la comentariile cu pantalonii o oarece deviaţie spre Mika, am de făcut o paranteză, apropo de verde, Mika este no!no!no!
Pentru ilustrarea ideii ce-o aveam în cap respectiv pantalonii, şi pentru a se observa cît de departe s-au dus comentatorii înspre o imagine greşită a imaginii mele din cap, am căutat şi am găsit ce voiam!

Dacă cineva are costumaţia şi hm talentul de harpist al tînărului din videoclipul de mai sus, vă rog, lăsaţi mesaj, voi răspunde neîntîrziat şi fără rezerve!
Mulţumesc anticipat, rog seriozitate.

De la Smilla am aflat că blogarii sînt invitaţi de www.bloggeri.ro să participe la un frumos concurs de scris! Se vor alcătui compuneri (pe o temă dată şi pe o temă libero cugetătoare) cu premii cu domenii, în perioada foarte următoare, este o idee elentă şi punem aici poza roză cu respectivul concurs! Hai compunerea!

Dramă mare stimaţi telespectatori, sînt în făcături de bagaje, începutul! şi nu-mi încape taaavaaa! în valiză, sînt disperată şi totuşi mă gîndesc ce-a fost în capul meu cînd am luat-o să nu văd vizual că este enorma! Dacă nu încape într-o porcărie de geantă, cum avea să-mi încapă mie în aragaz, de-am luat-o acum mai bine de 9 luni de zile, că acum nici nu am cum s-o returnez la magazinul cu pricina! Vreau să spun că eu fără tavă nu mă urc în avion, am o sacoşă super mişto şi mare, luată de la un magazin de valoare, în aia o pun bagaj de mînă, oh ce ruşine o să-mi fie cu sacoşa de fente şi înăuntru o tavă, mi se face rău numai cînd mă gîndesc, dar i-am zis femeii că-i aduc tava, i-o duc, pot să ştiu că rîde tot aeroportul de mine!

Mi s-a întîmplat acum cîţiva ani o fază de m-am înroşit toată m-au apucat transpiraţiile, eram în aeroport în Bucureşti să vin încoace şi cînd am dat bagajul la scanat erau doi plozi încruntaţi care m-au oprit şi mi-au zis acuma mata desfaci valiza fără multe introduceri ia şi desfă-o. Da de ce, vai nu voiam să-mi vadă desuurile ce cu drag le aruncasem şi m-am opus cît am putut. Că ai un ceva ambiguu la monitor şi nu ştim dacă e ciocan de lipit, pistol sau aparat de paralizat. Dar n-aaam eu aşa ceva, vă rog lăsaţi-mi bagajul în pace! Nu că aveţi aparat electronic cu ceva, ce aveti electronic! Aaaa am ceva da mi-e ruşine vă rog nu băgaţi mîna în valiză, că vă spun la ureche. Aveam un biet aparat de epilat, şi pînă nu l-am scos şi l-am arătat, nu m-au lăsat în pace. Iaca, na-vă! Hehe, da, asta era, da unde vă duceţi, ce faceţi acolo şi pentru cît timp staţi, se făcuse coadă la banda mea, şi eu cu tîmpenia aia în mînă şi într-o ruşine ce-mi era, îmi venea să l-il fac cadou şi ei se rînjeau la mine de-aiurea, iaca mare captură ce facuseră.

A doua oară, ne întorceam din Franţa, deci aveam numai boarfe murdare, un deştept iar se ia de bagajul meu ce-ai acolo desfă tot înşiră aici, praf alb peste tooot, aparate scule. Ce să am, n-am nimica, boarfe, nu, că ai o ceva! Măi voi sînteti nebuni? M-au pus şi-am desfăcut, periuţa de dinţi de-aia de se bagă în priză care e drept că era în bagajul de mînă şi avea vîrful ascuţit! Şi că droguri pudră, pudra e de talc voi chiar nu stiţi să mirosiţi, plus, nu vă e jena!? Aduceţi cîinii, dar nu mai puneţi mîna!

Anul trecut m-a scanat o femeie desculţă, eu eram desculţă, fără curea la pantaloni, fără nimica foarte vulnerabila mă simţeam, mă ia şi începe să piuie, m-a pipăit de mi-a venit să vărs, marea mea bucurie, care la magazin nici banii în mînă la vînzătoare nu-i dau, de frica unei atingeri, să fiu mîngîiata sub portiţă şi bip şi bip, ce ai? Ce să am? poate ceasul îl am?! ia vezi, piuie la ceas? Piuie! ce-ai în ceas? Titan am, asta am, lasă-mă! Lasă ceasu jos! L-am lăsat, nu mai bipăia, ei bun, ia mîna de pe mine.

Mă seacă aropoartele, sînt violarea intimităţii noastre de zburători!
Dar dacă familia cere tava, o va avea, pe-onoarea mea!

Mergeţi înscrieţi-vă la concursul cu scrisul, este o ocazie bună pentru cine ştie să scrie, să se facă citit, iar cine nu scrie, măcar să citeasca, zise Suzi şi zbură să facă pace cu bagajele!

Depun un efort supraomenesc să mai stau pe scaun şapte ore jumate cît îmi cere regulamentul, mă uit tîmpă în jurul meu şi cînd sînt întrebată ce mai fac sar şi spun plec plec în concediu! Mai nou nu mă mai întreabă nimeni, dar le spun eu, am devenit jenantă şi nu-mi pasă.

Pantera Roz s-a întors din concediu de maternitate şi are depresii de-alea de vrea să ştie ce face fiică-sa.

Zilele trecute în ziar era un articol, hm interesant apropou de o carte apărută în Franţa, a lu doamna Corrine Maier - Patruzeeeci de motive ca să nu faci copii.

Ce m-a intrigat şi m-a făcut să rîd a fost noutatea - pentru mine cel puţin - a atitudinii ei, normal că este discutabilă, dar e un punct de vedere altfel.

Mie nu mi-a trebuit mult totuşi să mă montez pe baricade şi cînd mi s-a ivit Pantera melancolică şi preocupată de dacă aia mică o fi adormit cu suzetă sau fără, am început urgent să perorez cum că să vezi că ce răi sînt şi cînd cresc au viaţa lor şi îi doare undeva de tine, că te chinuie de fapt, uită-te şi tu la tine, n-ai putut să ieşi, te-a stors de bani, de energie de toate alea, şi ţie ţi-e dor de ea?! N-ai pic de personalitate în tine, nu înţelegi ce poate să-ţi facă acest copil, ce să mai spun… am enervat-o rău pe biata femeie, a stat ea a răbdat pînă la urmă s-a întors şi-a plecat! Alo, unde te duci stai că mai am! Şi dă-i şi dă-i, mi-am mai făcut o prietenă în birou.

Ieri m-am dus să-i schimb pantalonii lu DD, m-am pierdut într-un magazin, am lipsit o oră de la servici, nici n-am simţit-o cînd a trecut, m-am nimerit tamaaan la raionul de halate de casă, apropo de zestrea Tuviei, am cumpărat pentru maică-mea unul. Eu pentru maică-mea, cînd sînt eu o fiică de treabă, cumpăr lucruri care-o aranjează - foarte rar!, cînd nu sînt de treabă, îi cumpăr lucruri mici, roze şi fără rost şi ea zice ooo fata mea, ce frumos (halat de casă de eplu) mi-ai cumpărat tu, dar lu mama nu-i vine, ia incearcă-l tu! Vaai îţi vine ca turnat! Dar e cadou pentru tine! Ah mînca-o-ar mama, dar dar din dar se face raiu, ia-l înapoi şi poartă-l! Vai nu, vai da, uite-aşa. Am cumpărat deci halatul pentru mama, este număr mic, este roz şi este scurt, sper să nu-mi tragă ţeapă, să spună că i-l dă vreunei prietene, că mă întristez.

Am început lista culinară pentru acasă ce să mi se facă, impresionantă, nu ştiu unde-o să încapă în mine, azi m-a lovit o nouă poftă, dar cred că ai mei s-au plictisit deja, că mi-au spus că de la seceta asta nu s-a făcut nu există a dispărut, n-au de unde să-mi dea, dar îmi propun în schimb altceva, eu nu şi nu, ei au început să zbiere nu auzi că n-avem??, mai aveau un pic şi spuneau da’ mai lasă-ne să respirăm…
…Are cineva porumb de vînzare?!

Io o dorinţă am în viaţă acuma, adică am mai multe, dar în primul rînd adică vreau să-mi iau o pereche de blugi strîîîmţi număru opt şi nişte şlapi argintii, să moară neamurile de inimă rea ce bine-mi merge “în afară”. Şi mai am una, să nu ajung să mi se urce la cap blogul ăsta niciodată, dar dacă o să-mi plece orgoliul la deal în sus, am rugămintea să fiu trasă de mînecă scurt şi brutal, că nu mă supăr.

Duminică am fost să cumpărăm cadouri pentru acasă şi o valiză. Dintr-o întîmplare inexplicabilă, că m-am intrebat de ce, dar n-am găsit nici o explicaţie plauzibilă, DD a deturnat scopul plimbării, şi am ajuns să umblăm să-i cumpărăm lui haine, pentru garderoba toamna iarna 2007-2008. Ce-mi place mie la el este că nu pierde timpul să probeze! Ce nu-mi place este că pierde timpul pînă se hotărăşte din ochi ce-şi doreşte!

Nu ştiu de ce a simţit nevoia să se înnoiască fix înainte de-a pleca la mamă-sa, sînt într-o suspiciune şi l-am luat la întrebări de ce vrei tu să-ţi iei boarfe şi a zis că nu şi-a mai luat de cîţiva ani, ceea ce aşa e, dar sînt o grămadă de oameni care poartă haine zeci de ani! Totuşi, fetele sînt altfel! Băieţii nu-şi schimbă hainele, nu? Plus că n-are gusturi! văzusem o bluză de trening şic vişinie cu dungi galbene şi s-a uitat cu super scîrbă la mine, dar şi-a luat pantaloni verzui. (Ceea ce eu n-aş lua niciodată reiaţi verzi, îngraşă de mori!) Nevrînd să-i probeze, i-a luat după ochiul lui ager şi normaaal îi sînt scurţi, aşa că tre să mă duc eu să-i schimb. Şi-a mai luat şi altele, norocul nostru a fost că am luat valiza înainte şi am testat-o să vedem cît poate duce şi duce, este foarte frumoasă şi încăpătoare, aşa că ne-am plimbat ca turiştii evacuaţi de la hotel, cu valiza prin oraş. Dar nu eram singurii.

Partea proastă este că n-am cumpărat cadouri, în afară de o mănuşă de scos tava din cuptor, cu nişte oi desenate haios care am luat-o că mi-a plăcut şi cînd am ajuns acasă şi am făcut inventarul cadourilor necumpărate, eu am zis că pot să-i dau lu soacră-mea mănuşa aia “că uite ce mişto e şi ce feţe tîmpite au oile astea hahaha, vaaai ce proaste sînt”, dar mi s-a oprit în gît şi am înţeles din priviri că nu pot, că daaacă o crede că am vrut s-o fac oaie…

Aşa că  într-o oră plec iar la magazine, să văd ce se poate face, mă deprimă gîndul că DD şi-a luat atîtea şi eu nimica, apoi că tre să cumpăr pentru alţii, toată lumea are ceva nou, numai eu nu?! Este clar, sper, că o să mă consolez…

Urmează un uichend foarte aglomerat, căci! Tre să fac inventar de bagaje, tre să spăl boarfe, ah, tre să luam valize, tre să spăl în baie, tre să fac foarte multe şi sînt fibrilată deja.

Dar tot uit să spun despre Regina Spektor, căreia eu îi spun Regina Knooor pentru că atîta mă duce capul şi evident că n-o găsesc pe net să pot lua albumul ei şi nici nu ştiu să cînt cum cîntă ea, că poate DD ar ghici ce vreau eu. De fapt pînă la urmă a auzit-o, mi-a spus şi mi s-a dres lapsusul. După care am ajuns la o discuţie fermecătoare, destul de sinistră ale cărei origini datează de cam un an.

Acum un an, noi ne-am făcut asigurări de viaţă. Înainte de-a ne trimite la analize şi paraanalize care m-au paranoiat mai mult decît eram, brokeriţa noastră ne-a propus o gamă variată de variante de asigurări: cu boală, fără boală, cu moarte, fără moarte, cu spital, cu pensiune, cu moştenire, cu capitalizare, cu tot felul de chestii. Noi am zis no, no, no, no! Vrem pachetu minim, sîntem sănătoşi întregi, nu ne aburiţi! Brokeriţa a pus amîndouă mînuţele pe masă, a luat o faţă serioasă şi a zis eu ştiu că poate suna crud, dar tu, Suzi, te-ai gîndit ce te faci dacă DD decedează? Da, m-am gîndit foarte bine, mă duc în croaziera şi-mi iau amant! Tu DD te-ai gîndit cum ar fi ca mîine Suzi să facă cancer? Da, o să-i fac teorie de trei ori pe zi că eu i-am spus să nu mai fumeze şi bea, că nu-i face bine, nu m-a ascultat, şi uite în ce hal o ajuns.
Femeia a oftat şi ne-a dat pachetul minim, cu comisionul minim, ce ghinion…

După discuţia asta, eu totuşi am luat o hotărîre şi anume de-a-mi dona leşul medicinei, pentru transplant, studiu, ce-or vrea ei, nu ştiu, adică dacă poate folosi la ceva, eu nu mă opun, asta-i ideea. Nu numai că m-a lovit altruismul ăsta cu propriu-mi corp, dar încerc să-l conving pe DD să facă acelaşi lucru, cînd îmi mai aduc aminte, tot mai fac o campanie mică. Ceea ce e de prost gust, ştiu.

In mijlocul unei astfel de aberaţii eu am zis daca ţi-ar desface creierul, ţie ţi-ar găsi o mică consolă de jocuri, halo 1, 2 şi acu iaca şi 3. Şi ţie şi-ar găsi o oglindă şi-o revistă cu bîrfe. Buuu!
Nu ştiu ce mi-ar găsi, dar nume nu mi-ar găsi, nu am darul ţinerii de minte de nume! Nu pot să memorez nume! Mor, nu-mi aduc aminte cum cheamă pe lumea care mi-e cunoscută! În loc de un nume spun altul, sau le aproximez, mi-e şi jenă cîteodată, fac o grămadă de gafe aiurea.

Pe Regina am auzit-o acum vreun an cu Better, eram într-un magazin şi am staat cu gura căscată şi concentrată să aud ce zice după if I kiss you că pierdeam firu! (zice where it’s sore, dar Regina are multe prune în gură), am aflat că o cheamă cum o cheamă, am uitat de ea, acuma am auzit-o la radio şi am început eu să caut să văd ce şi cum şi numa şi numa cu knor o ţineam. Pînă m-a eliberat DD din angoasa în care mă încleştasem cu numele ei cu tot.
Acuma eu o sa testez daca merge lilulilu şi baaag să fie!

Better e aia de demult care e mişto.

Şi Summer in the City îmi mai place mie.

Dar cum nu-mi merge geava aici, o să le pun cu ochii închişi, să vedem.

Revin luni.

Ieri Angela era o mare de lacrimi, mă gîndeam ce-o fi păţit cu soră-sa care e foarte bolnavă (de m-a înspăimîntat pe mine cum arată), tot plîngea şi-i zicea lu bărbat-su şi se strofocea acolo. Hmmm. O întreb dacă e în regulă cu ea însăşi, uitîndu-ma fix în monitor, ca să nu se simtă femeia vulnerabilă din cauza aspectului ei. A zis că n-are nimica, după aia a întins-o direct la budă unde a răsturnat tot ce-a văzut în cale, săpun, prosop hîrtie igienică, s-a enervat şi a început să înjure şi să-şi sufle nasul zgomotos, a revenit, m-am uitat la ea sus jos jos sus şi-am zis Angela dragă, eşti sigură că eşti bine?

Sînt bine… aaa Suzi nu sînt bine cumnată-mea e o javră ordinară să-i trag eu ei două capace că-i sparg faţa că o omor fi-r-ar ea de nesimţită că numa strîmbe îmi bagă în casă!
(Geisăn a întins-o urgent pe uşă cu telefonu-n falcă)

Mica mahalagioaică din mine imediat a comutat, a luat mutra interesată şi-a zis vai de mine, da cum e posibil aşa ceva!? Uite aşa, numai prostii spune, că eu nu mă ocup de copii de casă de eel însuşi şi uite-aşa vrea să ne despartă! Eeei nu mai spuneee….!!! Dacă-ţi spun… Şi mi-a spus, tot mi-a spus.
Din discreţie, eu n-o să spun.
A plîns juma de oră, mă luaseră toate nevoile, ea nu se mai termina. A venit şi Elaine (cică să bea apă, dar s-a oprit), şi Pantera roz (care a revenit la muncă, şi pe aia o rodea un pipi dar a facut o haltă).

Doamne, eu nu ştiu cum s-au învîrtit lucrurile şi s-au nuanţat, că de la cumnată-sa am ajuns la toată familia lu bărbată-su şi de acolo era un pas foarte mic pe care l-am făcut în grup şi am ajuns chiar la soţu care a ieşit vinovat de absolut orice. Vreau să spun că în juma de oră am rezolvat problema, Geisăn e de vină că sor-sa e nebună şi-o persecută pe Angela, e vinovat de încălzirea globală, ne-mărirea salariilor şi lipsa becurilor de pe hol, lipsa cafelei din bucătărie şi-a faptului că fetele lui sînt obeze şi rîd copiii de ele la grădiniţă!

Cînd inocentul a reapărut în birou sperînd să-şi găsească soaţa calmată, a găsit patru femei privindu-l critic cu mîinile în şolduri, aşteptîndu-l să scoată un sunet ca să îşi confirme că e un ticălos fără inimă care-şi bate joc de nevastă-sa.

M. din umbră urmărise evoluţia discuţiei, fiind singurul neimplicat din birou la acea oră, şi din solidaritate masculină, a sărit şi s-a repezit la Geisăn, ieşi afară ieşi nefericitule să-ţi spun ceva, pleacă din faţa lor că te mănîncă de nu te vezi.
Angela a sărit de pe scaun, noi am sărit în laterală , M cu Geisăn au rămas blocaţi, Angela a tunat “aveeem de vorbiiit”, ah clipă de neuitat, mai rar aşa moment epocal, două tabere duşmane, găinile şi măgarii, conducătorii noştri s-au dus iar şi s-au închis în cameră pentru negocieri, M a venit la noi cu degetul arătător ameninţător că numai voi sînteţi de vină! Ceee? Ceee? Ia mai zi o dată! Hai cu curaj!
Ce ne-am mai certat… şi ne-am mai spus…, cînd eram mai în spume, au ieşit soţii aburiţi şi afumaţi, ia gata, toată lumea la muncă! Noi plecăm că avem treabă, tu - fă aia, tu- fă aia, tu- fă aia, hai hai că timpul trece, nu staaaţi!
Şi duşi au fost,  ne-am uitat unul la altul, ia uite pentru ce ne-am certat!, pentru şefi, pentru patroni! Noi ne scoatem ochii şi ei se împacă! Şi ne exploatează! Să ne canalizăm energia să-i distrugem, să-i terminăm, stai că facem sindicat! … Şi tot aşa, am mai pierdut o oră să ne restabilim contra puterii, am rămas extenuaţi, ne-am dus osteniţi la birouri, am muncit cu drag, şefii nu s-au mai deranjat să ne deranjeze, probabil se luptau cu familiile sau poate erau in parc se împăcau…

Cum era să ne pierdem şi totul din vina cui?! Din a lui Geisăn, normal!

Ochelarii de soare sînt o mare invenţie! Eu îi port în autobuz, că sînt fentoasă şi vip-ă, mă aşez frumos pe scaun, scot ziarul… Ziarul meu sînt două, le citesc dimineaţa ştirile trăznet din care mai spicuiesc şi aici, la întors fac sudocu, şase la număr, le ameţesc acolo, mă mai uit pe geam, la călători, merge.

Zilele trecute era o fată în faţa mea, s-a tot foit ea, a scos telefonul şi a început să tolocănească, mi-a sunat româneşte, am închis muzica, eu, mă făceam că bag numere în sudoci dar mă uitam la gura ei, că vorbea foarte încet, şi-am aflat că Gelu e bărbată-su rămas acasă, a înşălat-o o dată şi ea i-a zis asta e ultima ta şansă dacă o dată mai faci prostii, gata s-a terminat adio. Prietena ei cu care vorbea avea sarcina precisă de-a-l ţine pe Gelu în ochean să nu calce strîmb, dama din autobuz rămînîndu-i datoare “c-o cafea”!

Nu ştiu, se mai poartă acuma datoria în cafele? Că eu m-am uitat cam strîmb, a venit Dani la mine zilele trecute, ah, deci Dani şi-a adus foarte multe cunoştinţe aici să lucreze la un azil de batrîni, în total sînt douăzeeeci! Şi sînt femei cam 15, care au de făcut un fel de grafic, adică tre să completeze niste foi. Dani s-a gîndit să mă roage pe mine să-i trag la ox formularele alea, multe cît mai multe, şi la sfîrşit mi-a zis că mi-e dator c-o cafea! La care eu m-am întrebat de pe ce planetă o fi să-mi deie o cafea (borcan de nes ori pachet de vidată), că nu ştiu dacă în ziua de azi mai merge aşa uşor cu cafeaua, avînd în vedere că nu mă mişcă nicicum şpaga asta, dar se pare că sînt depăşită, cafeaua încă se mai zice ca semn de recunoştinţă.

Cum spuneam, fata din faţa mea era datoare c-o cafea. După care a trecut la Ramona, bătuuută moartă de Alin, chiar sub ochii noştri, căci în Irlandia o bate de-o znopeşte înainte să plece la servici. La care era să-mi zboare ochelarii de pe nas! Nu zic că bătaia n-o fi ruptă din rai în anumite regiuni ale ţării noastre neatinse de educaţie şi vreo urmă de respect, dar chiar în patria femeilor luptătoare?

Eram acum vreo doi ani în centru. Pe stradă bine mersi erau trei tipe bine făcute, îmbracate sumar, un nefericit s-a gîndit să le comenteze. În secunda următoare, una mai solidă l-a înhăţat şi i-a băgat capul bine bine sub umăr şi celelelalte două au început să-i care pumni în faţă, pînă i-a dat sîngele. L-au lăsat uşurel jos şi au plecat mai departe. Poate că Ramona trebuia să fie acolo, să vadă şi să ia aminte. Poate Alin ar trebui să se gîndească mai bine că nu se ştie niciodată cum în somn poate fi legat şi pocnit de să nu se vadă, poate că a trecut vremea spaimei fizice şi a intimidării sau poate el trebuie să înveţe de la popoarele civilizate cum e să te bată o femeie de să-ţi sune apa-n cap.

Nu mi-a mai ars de nici un sudocu, mă gîndeam să-i spun fetei ăleia ce să facă s-o înveţe pe Ramona metode de autoapărare, dar nu oricum! să-l sperie, că altfel, omul nostru se pare că nu pricepe. E trist că în zilele noastre mai există asemenea apucături, că nu are cine să-i liniştească pe iubitorii de refulări fizice pecineemaislab, nu ştiu ce-aş face dacă aş fi agresată fizic, dar cred că n-aş sta liniştită pînă n-as învăţa o bătaie ca artă, şi atunci Gechicean ar rămîne mut de admiraţie ce carate i-aş aplica inamicului. Că altfel se pare că nu-i intră-n cap, decît cu o mamă de bătaie din dragoste.

Mai demult aveam webcam, cu care mă uitam eu la mine pînă tîmpeam şi mai făceam un mic broadcasting la cine se mai nimerea, ah ce-mi plăcea webcamu ăla! Pînă într-o zi cînd am hotărît că vreau poze multe la secundă şi să-i fac click pe butonul de poze şi ies eu cum întorc capul, cînd, la al douăzecişişaptelea clic, a decedat şi a început să încurce culorile.
Aveam pereţi verzi (care defapt erau roz, a da chiar!) şi eu eram neagră, aveam ochii albaştri şi părul portocaliu. Asta a fost moartea camerei.

Vai ce roz frumos am avut pe pereţi, n-am văzut şi n-o să mai văd (sper!) o asemenea culoare de var! Era un apartament într-o casă victoriană, sufrageria era imeeensă şi înaltă ca la teatru, aveam fereastra ieşită un pic în afară prin care iarna şuiera vîntul şi era friiig şi frumos. Pentru că aveam nişte perdele mari şi groase - bleumarin, le trăgeam peste geamuri şi le lipeam cu scoci şi cu agrafe, se făcea întuneric, dar măcar nu ieşea aerul cald pe lîngă geamuri, aşa că stăteam cu noaptea-n casă dar cu căldura în suflete.

Al doilea apartament, am zis clar clar mergem pe moderne, cu tavanul jos, camera mică, cu soare! Cu soare am avut, am nimerit o vară irespirabilă, se făcea cald şi stăteam la parter, toată lumea care trecea se uita la noi în casă, n-aveam perdele deloc, dar aveam nişte jaluzele vag stricate.

Altceva voiam să spun. Nu mai am webcam. Am primit cîteva critici, mi-e foarte lene să cumpăr una, ştiu că nu e mare lucru, dar mi-e frică de zilele cînd mă apucă narcisismul şi încep iar să-mi fac poze de una singură (că asta fac cu telefonul… e super secret)! Maică-mea e cea mai revoltată, ea ARE! Duminică vorbeam cu ea şi a ţinut neapărat să-mi arate noua ei freză, care mie mi se pare tot timpul aceeaşi, dar ea zice că nu-i adevăraat! Şi o văd că începe să se uite la ea însăşi şi să se aranjeze! În direct! Da’ n-ai oglindă, mama!? Nu, că nu e la fel, că altfel te vezi pe net! Tu cum mai arăţi? Uite nişte poze.

Şi începe circul! Îl cheamă pe taică-miu şi încep să se uite, orice om normal ar spune ah frumos bravo aşa, nu, ei nu pot! Ei încep să se uite la toot felul de amănunte! Dar tu parcă te-ai mai îngrăşat, parcă eşti cam trasă la faţă! De ce ai şlapi dacă ai zis că e frig? Uite cum stai gheboasăă! Foarte frumoasă geanta aia, aşa mi-aş dori şi eu! (mmm) De ce te uiţi aşa urît la aparat? Te-ai certat cu DD?  Esti supărată? De ce n-ai uebcaaam!? Că n-am bani să-mi iau una. Hai să-ţi trimită mama bani. O iau pe-a ta cînd vin acasă… Vai nu pot să ţi-o dau, hai să-ţi trimită mama bani! Dar îţi dau voie, cînd vii, să te dai cu ea, este foarte faină, are un butonel sus cică poţi să-ţi faci şi poze (pampaaaam!!). Ah da? Daaa, nu ştiu cum funcţionează, dar poate te pricepi tu… Hm să vedem, mi-e indiferent…

OMG OMG îmi fac poze cu webcamul, dacă nu merge la secundă să-mi fac cînd pozez o poză de merlinmonrou, ce panaramă le fac oamenilor ălora care i-au vîndut-o! Abia aştept!

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic.