Ieri am vorbit despre surf şi despre valuri şi asnoapte am visat că mă dădeam cu surfu în Piaţa Unirii, cum coboram scările de pe Independenţei, am văzut aşa valuri venind dinspre Aledru – Mircea, care nu existau, erau sub apă, maică-mea mi-a explicat că aşa-i iarna, înaintează marea! Şi eu dac-am văzut aşa o mare, am scos scîndura de surf şi am băgat, a fost interesant, nu ştiam că ştiu să surfez, dar e bun acuma că ştiu!

Zilele trecute citeam pe Suplimentul de cultură n-am chef să pun linc, despre jurnalul lui Carol I, că l-a ţinut din 1856 pînă în 1914 (58 de ani, da? zi de zi de zi), şi m-am gîndit omaigad cîtă voinţă şi disciplină!

Am avut primul meu jurnal cînd aveam 14 ani, prietena maică-mi, la care am găsit fragmentul din Pînza de păianjen (după cum a zis Irina), mă vedea că, în dezorientarea tinereţii mele, aştept să vină marţienii şi mi-a zis Suzi, de ce nu scrii tu un jurnal, uite carneţelul ăsta, ştiu că arată oribil, dar sîntem în plin comunism, peste un  an o să vină Revoluţia şi or să apară carneţele minunate roze cu cheiţe chiar, pînă atunci, ia tu Carnetul cooperatorului (parcă aşa se chema, era un caiet cu pătrăţele minuscule) şi scrie-ţi gîndurile (puţine şi ae pe băieţi, ştim). Eu am zis hm frumos, dar nu ştiu ce să scriu! Ah, uite jurnalele mele (două avea!), eu am scris despre X şi X, am copiat fragmente din cărţile care-mi plăceau, chestii de-astea.

Am început să scriu, caligrraafic! Ceva cu azi e frumos afară, am copiat un poem romantic, am recitit de zeci de ori prima pagină. A doua zi la fel, pînă cînd am început să nu mai scriu chiar caligrafic şi paginile erau pline de: azi l-am văzut, era cu bicicleta, a claxonat de 3 ori, am aflat că o iubeşte pe Marinela, azi s-a uitat la mine am crezut că leşin de ce ce ce de ce mă iubeşte nu mă iubeşte?! am luat 5 la teză mama a aflat de la dirigă şi mi-a aruncat cu caietul în cap, nu mai am voie să ies afară.
Tot aşa, două carneţele de cooperator au fost nevoite să-mi suporte mie oftaturile. La liceu am scăpat la o agendă, am spus că am boala carneţelelor şi agendelor, ei, agenda aia era chiar jurnal adevărat cum trebuie, ghinion a avut şi aia, s-a nimerit fix cînd trăiam o iubire neîmplinită, eu credeam că el mă iubeşte, dar avea gagică, dar eu intuiam! că mă place doar pentru că se nimerea să avem sportul împreună şi la sport ai impresia că toată lumea se agită ca s-o vezi tu, mai ales că eu stăteam pe margine. Un an de zile m-a ţinut, un an de zile am descris orele alea de sport în cel mai mic amănunt.

Cînd am avut primul meu prieten de-adevăratelea, am luat hotărîrea eroică să distrug toate cele trei jurnale de dinainte şi să încep unul nou, jurnal de fericire! Altă minte n-am avut, decît să le dau foc pe aragaz, noroc că ai mei erau la servici şi după marele foc a rămas o aromă aşa de hîrtie arsă, dar pentru că nu părea nimic atins, am scăpat de interogări serioase.
În total am avut şi am omorît cu mînuţa mea şapte jurnale, cred că, dacă le-ar fi găsit şi citit cineva, aş fi murit de ruşine, iar cele de mai tîrziu erau groaznic de plictisitoare, numai spleenuri ce-am avut şi chinuri ce-am tot chinuit, pe de altă parte îmi pare rău, mai ales de primele, cred că azi aş rîde cu gura pînă la urechi dacă le-aş reciti, ah ce vremuri…

Oare ar putea fi posibil să scrii 60 de ani la un blog?

Auau se marita printul Harry? Eu sper sa nu, desi pretena lui este foarte frumusica dar nuuu inca, dupa aia o sa-mi fie jena sa ma uit la poze cu el…!

Ieri si azi am stat numaa si numaa pe situri aiurea, nimica treaba n-am facut si nici n-o sa fac, ca sint stresata. Nu stiu cu ce as putea fi stresata, dar toata lumea e stresata in secolul nostru, asa ca!

Altceva voiam sa spun, am terminat cartea aia cu crima, sapte suuute de pagini din care ca sa zic asa, doua sute sint mai cu actiune, restul vai ce m-a plictisit!
Este cu unul care moare, nu se stie cine a facut treaba, dau vina pe-o fata, care se stie clar ca e nevinovata, o porcarie a fost asta, in fine si patru oameni povestesc, fiecare din punctul lui de vedere, ce s-a intimplat in jurul crimei.
Dar o mama ce complicat.

Eu nu stiu, ce e in capu lui Gwen Stefani de-si face parul ala asaa blond si cocuri in diverse modele, e ca naiba, ii statea mult mai bine cu freza normala, mie-mi placea mult de ea inainte sa se platineze.

Revenind la carte, s-a incilcit in propriile sfori, atitea personaje si atitea intrigi (politice mai ales), incit cititorul isi pierde orice interes pentru Cromwell, spionaj si chiar ii piere cheful sa se mai gindeasca de la ce s-au luat oamenii aia care l-au omorit pe bietul mort. Daca o scria Stephen King, eu eram multumita, dar autorul de-a autorizat-o nu a putut s-o tina in friu si m-a pierdut, citeva ore bune sa-i dau de cap si o gramada de copaci taiati sa faca hirtia, pacat mare pacat.

Ma mai enerveaza si Nicole Kidman ca e super schija, dar cred ca asa-i soiul ei, oooricum, arata de zici ca se sparge in miiii si miii de bucatele, si parca e pe zi ce trece mai transparenta. Si este pept-less, asta-i adevarul.

Nu recomand cartea, daca m-ar intreba cineva; mai bine as fi facut rebus, sa spun drept, mi-e dor de Marcel, ca tot a fost ironia sortii sa las In cautarea timpului pierdut, ca sa pierd timpul citind o carte… care nu e nici politista, nici de groaza, nici istorica nici nimica, s-a vrut de toate, s-a lacomit si-a iesit o varza mare. Sa dau Cezarului, are, sa zic asa, anumite lucruri simpatice, ne arata o Londra a secolului 17 vag pe undeva, un inceputul teatrului englezesc, o oarecare atmosfera a Ordului, epoca de dupa caderea in dizgratie a lui Cromwell, conspirationismul (asa se zice?) vremurilor, m-a aburit cu niste coduri prea putin dezvoltate - care zau ca ar fi meritat, demne de-o cauza mai nobila, dar prea inghesuite din pacate.

Poza:

Ma declar somniaca, ori cartea asta, ori ca astrele s-au asezat cum imi prieste, nu stiu, sigur e ca nu ma mai incurc, ieri am ajuns la servici la unspe, ca am dormiiit, rusine mie, stresul e de vina!

Uichendul asta am fost o fata fina si vag intelectuala. M-am gindit la misoginism, dar nu am atacat problema cu DD - pentru ca probabil mi-ar fi zis nu-ti bate tu capsorul tau cu asemenea probleme complicaate, ia telecomanda si joaca-te… Hihih asta a fost o presupunere mincinoasa cu aluzie vag misogina, de dragul eplificarii, in cazul in care am fost prea voalata. (Scriu ca am zis minciuna, ca sa nu ma trezesc fara blog intr-o zi si sa fiu intrebata: cind ti-am zis eu tie sa te joci cu telecomanda? Ha? Haaa?! Doar stii ca o scapi tot timpul pe jos si nu-i mai sta capacelul de la baterii!) Hm.
Ziceam ca m-am gindit la misoginism, dupa ce-am vazut intimplator My Fair Lady. De care mie-mi este foarte drag, sa spun drept, sint multe lucruri care-mi plac in film, doua insa ma fac sa sar de pe scaun! Unul este uimirea lui Higgins la un moment dat, care suna cam asa:

Why can’t a woman be more like a man  
                  
Now and then there’s one with slight defects 
                  
One perhaps whose truthfulness you doubt a bit  
                  
But by and large we are a marvelous sex
                    
Why can’t a woman take after a man?
                  
Cause men are so friendly good-natured and kind  
                  
A better companion you never will find                   
                   
Well, why can’t a woman be like us?

Dupa ce se mira Higgins ca exista femei pe lume si ca sint atit de… sarace cu duhul, Eliza plecase, el are o vaga revelatie cum ca ar iubi-o, se duce dupa ea, ea ii trinteste cintecelul cu mai coboara bre pe pamint, care, apropo, nu se invirte pentru tine si hai pa, el plinge si ofteaza, Eliza, minune mare, se intoaaarce! Si in fericirea care-l cuprinde, are o reactie super faina, se aseaza comod pe fotoliu, isi trage palaria pe ochi si intreaba

Where the devil are my slippers?

Cortina!

Este ca este minunaat? Este!

My Fair Lady este un film depasit si rauvoitor, totusi. Propun revizuirea textului, adaptarea la noile conceptii si interzicerea difuzarii versiunii vechi pina la noua varianta. As prefera ca Eliza sa fie in ton cu tendinta si anume managera de marketing de PR de supervising de office de branch de corporatie si el… curier pe un scuter obosit?

Sa nu uitam ca George Bernard Shaw NU a vazut asa finalul piesei, chiar a precizat ca nu-si doreste ca Eliza sa se intoarca la Higgins (care nu e chiar visul oricarei femei! si bine a facut ca i-a dat cu papucii in cap!), ba chiar a maritat-o cu un baiat de treaba si in limba dupa ea.

Dar unii scenaristi/regizori au impresia ca daca personajul si personaja ramin impreuna se cheama happy ending! Iar ca sa termini un film cu “unde mi-s papucii?”, iti trebuie tupeu de misogin…

Alaltaieri m-am aplecat sa iau ceva de pe jos (o bucata de staniol care-am crezut ca e aur! hihih) si cind m-am ridicat am dat cu capul intr-o teava sau coloana ceva din birou, am vazut stele verzi si am  zis au. Ieri ma scarpinam prin cap sa-mi fac masaj sau chiar ma minca, nu ma dau de gol, am simtit o durereee de mi-a stat mintea-n loc si am constatat ca aveam ditamai cucuiul. Dar, surpriza, aveam si o buba, deeeci iar mi-am spart capul.
Eu nu stiu cum se face ca am la fel de multe vinatai si rani ca atunci cind eram copil, desi nu mai traiesc la fel de palpitant si am fost asigurata ca atunci cind o sa “cresc”, nu va mai fi totul in jurul meu la fel de periculos.

Aseara am fost la un barbechiu la o gradina de vara (care vara?), asta cu barbechiuul este capcana, erau doi vietnamezi bagati intr-o ghereta fumeginda si torida, care te intrebau mniamniamniamimi? Da! Si-ti intindeau foarte repede trei cartofiori, o bucata de carne bagau cu bulion, ceapa? Nu. Sos? E picant? Nu prea (minciuna gogonata). Atunci da. Valea. Asa o mincare proasta n-am mincat vreodata la nici o crisma aici, nici acasa in culmea calamitatilor mele culinare. Noroc c-a fost oarece piine si-am umplut ghiozdanul cit de cit. Era o gagica linga mine a mincat cu o viteza inspaimintatoare, a rass farfuria aia, ca am fost convinsa ca ei i-au pus altceva, desi arata la fel, am invidiat-o. Cred ca multi au picat la datorie pe motivul de nu destula hrana inainte de bautura.

Am plecat la o bucata cind am stabilit ca vrem sa facem o plimbare prin oras, super este Dablinul noaptea, de mult nu mai fusesem pe strada in focul cluburilor, pe la ora zece noaptea este perfect, lumea inca nu e foarte lovita si sint o groaza de plimbareti.
Plimbaretii dintr-un bar in altul, ca se poarta pelerinajul, unii chiar fac o mica pauza intre puburi si se veselesc pe strada, aseara era un grup care mergea cu o litiera, nu stiu de unde o colectionasera, dar le placea la nebunie!, apoi turistii care fac cunostinta cu varianta nocturna, toti treji, numara alcolizatii si se uimesc zimbind cite baruri pot fi, cita lume poate intra si cita lume inca mai vine! Pe linga asta, mai exista prestatorii de servicii in aer liber, care cinta la varii instrumente, erau doi, beti morti, cu doua tromboane, intr-o piata, unul se chinuia sa sufle si celalalt ii cinta lalala si laaalalala ce-ar trebui sa scoata ala pe instrument. Lumea era adunata in jurul lor, le dadea bani, stateau si se rideau, cei doi erau in culmea fericirii si mai cu drag incercau sa cinte.

Am venit acasa si mergind noi pe strada, unde era pustiu, in fata noastra am vazut pe femeia in alb, beataaa n-am mai vazut o femeie atit de luata, singura, sa mearga atit de in cerc fara sa pice. A poposit in fata casei ei, unde a ajuns la concluzia ca nu mai poate sa mai inconjoare garduletul de piatra si a vrut sa-l ia de-a dreptul si sa ajunga la usa, dar s-a trezit ca a incalecat zidul si acolo a ramas, ca i-au picat pantofii si poseta pe jos si ea incerca metoda Jedi sa le ridice cu puterea mintii. Dupa mult efort si sub ochii nostri vigilenti care ne certam daca s-o ajutam sau nu, s-a recuperat si a intrat in casa.

Viata de noapte este palpitanta.

Citeodata, oamenii dragi mie ma pun pe ginduri. Ori eu ma pun pe ginduri dar dau vina pe ei…

DD nu-mi mai ia cadouri de cind m-a umplut de niste cd-uri cu muzica cu Selindion, la care am ramas perplexa si l-am intrebat ce-l face pe el sa creada ca mie imi place asa tare Selindion si el mi-a spus foarte mirat ca la toate fetele place Selindion! Nu povestesc discutiile si teoriile mele savanteeee, rezultatul a fost ca imi lasa libertatea sa bag cite apropouri doresc inainte si dupa zilele mele de selebrat (care sint destule), deci eu tot anul sint ocupata sa-mi gasesc cadouri.

Anul asta a fost conventie ca eu o sa-mi iau carti intr-o cantitate rezonabila, din banii lui si anume eu indic cartea, cartea vine, plus prostii minore plimbari prajituri care cum vin la indemina. De aceea, am fost cam palida si, imediat dupa ce-a trecut 7 august, a expirat conventia, scurt am decretat ca nu mai vreau eu nici o carte sa nu le mai vad, vreau obiecte!

Prima tentatie a fost la un scaun de leganat, vai ce mult mi-a placut, l-am vrut tare tare dar m-am razgindit dupa o ora nu-l mai vreau, mai lasa-ma sa ma gindesc.

Ma tot scobeam eu daca sa iau computerul cu mine si initial am zis ca nu, asa am zis si anul trecut si m-am trezit cu el in avion invelit intr-un hanorac si-un prosop, furat substras de DD pentru placerile personale. Va sa zica anul asta il iau oficial si, pentru ca merge cu mine si nu cu dusmanul, va merge ca un lord, ii luam gentuta! Ce gentuta? Nuuu stiu, unde sint gentute pentru computere de fete?! Sa cautam una sa mi-o faci cadou, sa fie rosie sa se asorteze cu aipodu! La ce-ti trebuie aipod acasa? Sa ma dau mare!

Am cautat un pic si-am dat de situl lui Crumpleeer, o nebunie! Crumpler meics iu secsieee. Pe saitul lor (care e haios foc), este la unele produse poze cu vederea din avion, din fata din lateral din interior sii vederea nud!  Vederea nud este un gagiu in fundu gol cu geanta asezata strategic, in diverse pozitii gratioase. Eu am ales pe asta, geanta zic.

Cum stateam eu si ma rinjeam angelic la mmm geanta, apare maica-mea pe net ce faci ma uit la genti nude, ia uita-te aici, pe asta mi-am ales-o. Vai da ce-i cu fata asta!? Mama, asta nu-i fata, e baiat! N-are cum… Maica-mea creca nu mai vede ca lumea ori, ce poze nude vede ea, nu vreau sa ma gindesc, dar m-a speriat si i-am si zis, ne-am ciondanit jumate de ora cum ar trebui sa arate o poza masculina nuda, nu ne potrivim la gusturi, asta-i clar.

Dupa ce am stabilit da gata asta io cadou asta vreau batem palma, m-a lovit un fulger, ca imi suna in urechi ceva pianissimo si pfuuui am sarit inspirata, nu mai vreau nici o geanta, vreau pian acuma. Lu’ DD i s-a oprit mincarea in git si mi-a zis nununu, n-avem unde sa punem pianul parca ziceai masa de biliard, aia buna, pianul nu bun, pian nu. Ba daaa, ia gindeste-te tu cum stai asa linistit si eu ma asez frumos la pian si iti ciiint o baladaaa (sonata?) pampampimpim, relacsant colo… Nu si nu ochei fie, da’ cinti incet. Promit. Si cum a dat el drumul la imaginatia lui a zis daaa, luam pian si tu cinti si cint si io la chitara aia ca tot o bate praful, cint asaaa…

Auleu m-a luat cu ameteala, dintr-odata m-am gindit cum ar fi stam eu la pian si el la chitara sa ne scremem cu ceva linistitor, vai de mine ca doi mormoloci am fi sa chemam lumea sa ne asculte mi-a scrisnit in cap! numai la imaginea aia, de nu pot sa mi-o scot din minte, nu-mi mai trebuie nici un pian nuuu!

Maica-mea vede femei in loc de barbati, DD face duete, ori eu ori ei, cineva e defect, sint speriata cu cadourile astea.

Este in centru et linga statia mea de autobuz o capra, o capra cum se poarta la noi de Anul Nou, un om cu o invelitoare, cu un bot de lemn si clempane. Citeodata capra se cam plictiseste si daca treci neatent pe linga ea, sare in fata ta si incepe sa clempane, cum ziceam, lucru care mi s-a intimplat de doua ori, de era sa-i bag o geanta-n cap sa nu se vada, ma termina capra aia, este enervanta si nimeni nu-i spune nimic, mai nou s-au inmultit cersetorii in centru, cu capra, cu acordeonul, cu trompeta, cu paharul, cu copii mici, parc-as fi cumvaa in Bucuresti, doar ca e mai racoare si mai curat.

Mai nou, in ziarul meu meserie sint intimplari hazlii cu romani in Romania, adica probabil e vreun romanas care aduna stiri de prin ziare romanesti la fel de inteligente ca si al meu, asa incit cel putin o “istorioara nostima” gasesti in fiecare numar, dar pfff…

Una a fost acum ceva timp cind a zis ca pe nu stiu care l-a oprit politia ca se intorcea de la mare la volanul masinii lui gol pusca, dar cu actele in regula banuiesc, tocmaaai ce fusese la nudisti in uichend si la ce sa se mai complice cu hainele! E posibil, pe caldurile alea sa fi fost asa si nu vad nimica hazliu in a umbla in fundu gol prin tara si nici macar asa ciudat nu gasesc!

A doua e ca in nu stiu care comunasat un domn s-a dus sa-si viziteze sotia la munca, unde servea ca chelnerita, dar spre stupoarea lui, sotia sa facea striptis de faaapt si barul era bar club cu bar-aaa. Omul a inlemnit, a batut pe toti porcii care se rinjeau la nevasta-sa, a batut-o bine bine si pe ea insasi, a venit politia, l-a luat, il baga la puscarie si cind iese a promis c-o mai bate o data si dupa aia divorteaza! Este posibil, da si e si hazliu! Doar ca iar nu e mare chestie nici la noi, nici macar la irlandezi, care se bat ca chiorii, dar nu din motive asa triviale hihih.

Azi a zis ca doamna ics a facut prajitura cu aroma de pipiu in loc de aroma de vanilie caci a incurcat borcanele si sticlutele cu mostra de analiza a lu sotul ei si a dus bine mersi borcanelul cu vanilie la analize, dupa ce-au servit prajitura care avea un gust cam dubios si nici urma de aroma de ce-i trebuia ca sa fie cum trebuie. Ori eu pe asta n-o mai cred, pentru ca sticlutele cu vanilie nu sint potrivite urinatului, decit daca ai foarte multa vointa si chiar esti disperat sa te pipii undeva si alta sticluta mai mare n-ai gasit,  sau or fi acuma sticle de vanilie care sa permita accesul liber al lichidelor si nu stiu eu. Si ce cauta pipiul in zona aromelor oare, nici nu as vrea sa-mi imaginez posibile scenarii. Ce bucatarie cocheta!

** Lipsesc pina vineri.

Lunea dimineata tot timpul am asa o stare de lehamite si incerc mult sa ma protejez sa ma sprijin pe mine insami sa pot pasi fara teama in noua saptamina.
Mai am o luna si doua zile pina la vacanta si tocmai ce m-am mai uitat un pic la pozele Claudiei. Doamne, Claudia a fost la munte, la munte sus zic eu! Mi-am adus aminte cind m-a lovit pe mine sa ma duc pe Everest, ei bun, m-a relovit, Claudia, tine-te bine, ca te ajung din urma! Acum sint momentan fara forma, sint adica in afara formei potrivite, daar eu cred ca de-un Sunetul Muzicii tot sint buna s-alerg pe dealurile alea, care tot munti paarca sint.
Am citeva ore de cind am ajuns la servici, numai asta am facut, m-am pus in dispozitie de muunte, m-am holbat la poze cu peisaje alpine, sa vad care mi-ar placea, dupa care m-am gindit sa vad in care m-as integra, am luat pozele si m-am pus pe mine…

Am facut si-o poza in care i-am scos capul lu Claudia, dar pe aia nu o s-o public, ca nu sint chiar asa… Dar ce e clar e ca paarca mi s-a mai luminat mintea, mai am o speranta! A doua imi place mie cel mai mult, cred ca mi-o pun pe desktop…

Ieri am discutat cu cineva despre doua lucruri oarecum legate si oarecum dezlegate unul de altul, acuma urmeaza eu sa fac o brambureala din fundul intelepciunii mele duminicale.
Unu a fost daca sintem influentati de oamenii din jurul nostru, fie ei reali sau virtuali, discutia se referea mult la partea virtuala.
Al doilea a fost ca ne indragostim des si prost pe net.

Eu cred ca in virtual este foarte usor sa te atasezi de cineva, multi dintre noi sintem virtuali pentru ca realul este insuficient, fie sintem departe de cei dragi, fie nu avem destula realitate pentru noi insine, sa ne simtim intregi - asta e fie singuratate de moment sau de viata, fie plictis (la serviciu haha), fie nevoia de o evadare aparent lipsita de consecinte etcetera. Practic, se intimpla ca virtualul sa se prelungeasca si in real, e foarte putina lume care se poate detasa in momentul in care a inchis calculatorul.

Mai problematic este atunci cind ne indragostim in virtual, iar in cazul blogurilor este o nebunie, avind in vedere ca doza de sinceritate este minimaaa, textele sint pre-scrise multe dintre ele si poate ca nu reflecta decit putin din fiinta autorului, am observat ca blogurile personale sint fie lipsite de griji, fie cu multe angoase, ceea ce denota o poza / o dispozitie / un stil, in nici un caz o persoana, poate sa ma contrazica cine doreste. Cind se trece pe mesengere, iarasi e o problema, ai o comunicare artificiala, poti baga un care in realitate nu e, poti parea intelegator fata de cineva doar pentru ca citesti ziarul intre timp si esti complet absent, sau dimpotriva poti spune o timpenie ofensatoare ca sa te aperi de ceva, poti face o gramada de gesturi pe care de fapt nu le simti si nu le gindesti, eplele pot continua. Pe internet poti fi cum ai chef, dupa puteri.

Cit de vulnerabili si dependenti sintem? Citi stam in fata monitorului asteptind… habar n-am ce, sa vezi ca X is now online, X is writing …, you have 1 new message, dind refresh la o pagina, asezat cuminte si rontaind seminte, cu o rabdare de invidiat, la autobuz injuri pe toata lumea daca ai de stat 10 minute, pe net stai cu orele. Citi dintre noi ne-am bine dispus sau ne-am dat cu capul de masa in urma unui text, a unei discutii, a unui raspuns anapoda, a unei taceri? Citi ne-am refuzat o plimbare o carte un film o relatie, ca sa stam online? Citi ne-am repezit la calculator imediat ce-am intrat pe usa, sa vedem ce s-a mai intimplat? Citi ne-am intrebat daca celorlalti le pasa atit cit ne pasa noua? Noi facem virtualul sau ne face virtualul pe noi? Iaca nu stiu.

Eu cred ca atunci cind esti intr-o tara si trebuie sa vorbesti o limba straina, este neaparat obligatoriu sa lasi orice complex si sa vorbesti cum poti, altfel n-ai cum sa te obisnuiesti sa vorbesti fluent. Cu cit mai putine complexe, cu atit mai mare cistigul vorbitorului si admiratia ascultatorului.

Sint inca muta, adica am inceput sa vorbesc, dar e asa de zgirietor, ca mai bine dau pas la birou si nu deschid gura decit daca sint nevoita.
Avem un tip aici in bloc pe care-l cheama Aidan, e irlandez si are prietena poloneza, pe care eu n-am cunoscut-o pina ieri. Ei urmeaza sa-si amenajeze apartamentul si dinsa este insarcinata cu dizaaainu, ca si-asa n-are ce face, ca nu lucreaza nicaieri, e prea fina sa se complice si el oricum are bani pentru amindoi. Ieri stateam de vorba, impropriu spus, cu G., adica el mi-l birfea pe unul, cind au aparut astia doi, ca sa vorbeasca sa stabileasca ce sa schimbe pe-acolo si asa mai departe. Cum ne-au gasit pe noi stind la masa, s-au asezat; eu cu Geisan ne uitam subtil la femeie si barbat-su se umfla in pene, ca vedea efectele uitaturii noastre asupra noastra. Femeia era normala asa la fata, vai dar la organism era foarte bine! Si cind spun foarte bine, e foarte bine, eu eram cu ochii la ea, nu ma mai terminam de uitat si de invidiat, G. mi-a dat un ghiont sa ma trezesc si sa facem prezentarile:
- Geisan, iaca Olga mea!
Olga zice Hau iu duing!
- Hau du iu duuu maiferleidi!
- Ha?!
- Olga, ti-o prezint pe Suzi, Suzi ea e Olga! Olga, Suzi este chiar din Romania!
- Eu niciodata eram in Romania. Romania frumos? Irlanda frumoasa!

- Olga mea se va ocupa de amenajamentul apartamentului, s-o ascultam pe ea insasi, vorbeste placintutica mea dulce!

A tras aer in piept, noi ne-am tinut respiratia si-a inceput sa zica:
- Traditional fivtifivti, bun modern, bun vechi, irlandez polonez fivtifivti! Start! bucataria metal!

- Aluminiu…

- Aluminiu mult nou pe moda azi! soba mare! eu imi place gatitul zi tu dovleacule mic, apoi lemn tavan bun, pietre daining perete apoi bufet farfurii traditional brad eu masa brad polonez de mincat pe ea bun!
Living lemn sus rustic, semineu irlandez bun, nu covor, podea lemn, incalzire sub picioare si cafea masa sticla canapea apoi tirziu, nu vorbim asta cu tine acuma.
Dormitor unu minim! Pat oglinda pe dulap pe zid atita sus zece becuri in acoperis!
- Tavan…
- Tavan da. Nu covor, podea lemn incalzire si blana. Poti tu foto face prieten?
- Poftim?
- Ce vrea ea sa spuna este ca asta vrea ea sa faca si daca putem sa vorbim cu (unu) sa faca de-aia trei de sa vada ea cum ar veni?!

- Dada, eu nu vorbesc mult prea bine engleza. Vorbesc dar destul bine!
- A, Olga, vorbesti foarte bine! Uite Suzi, aici de fata, nu vorbeste deloc!
- Da? Eu veneam la Irlanda acum un an, tot atunci continuu Aidan vorbit la mine mereumereu invatat et acuma nu probleme eu tot vorbesc azi! Tu nu invatat Engleza acuma nu?! Aici tu esti mult timp?! Nu probleme! Tu inveti repede, nu e greu!
Acuma mergem! Chem cind ai tu poze, Gesan?! Aidan, tu adu aminte fara profesor engleza da lu Suzi, eu acuma nu am nevoie deloc niciodata! Pa!

Motomoto

Sooo pleeease,
baby pleeease come on,
catch my disease, catch it!

Este o piesa foaarte tembela asta, care mi-a ramas pe creier si o servesc in orice imprejurare care mi se pare mie potrivita, desi sufletu meu imi zice sa n-o cint cu voce tare, ca sigur imi fac dusmani.

Aseara numaram linistita bulinele maro lasate de muste de pe un calorifer, cind a aparut DD foarte agitat si nervos, nu arata bine deloc, mai precis avea privirea nebunatica si nasul rosu, iar cind a vorbit, m-am luminat complet.
Mi-ai dat-o mi-ai dat-o ti-am spus pune-ti băăă mina la gura cind tusesti, cind stranuti nu-ti mai lasa servetelele peste tot c-ai sa ne imbolnavesti pe-amindoi, da’ tie nici ca-ti pasa!
Vaai da’ cum iti permiti sa ma acuzi pe mine de-asa ceva, ca raceala mea este productie proprie pentru propria-mi delectare, nu este virus!
Tu n-auzi ca am luat-o?! De unde aveam s-o iau?!
Nu stiu nu ma intereseaza, eu n-am avut virus, saaau tu zici ca am creiat un virus suzi00082007 ceea ce nu cred!
Pfai ti-as zice vreo doua, da-s prea slabit…

Cind eram mai in tandreturi, suna la usa, eu am zis nu da drumul, ca nu-s prezentabila, dar bineinteles ca mai bine taceam, pentru ca s-a si repezit la usa!
Era vecinu o vecinu, cu care ne-am intilnit in uichend si a zis vai dar neaparat tre sa ne vedem intr-un cadru intim, nu mai bine veniti la o cina undeva curind va anunt eu? El era.
Am picat intr-un moment inoportun?! ce voce cristalina aveti doamna, ce ochi limpezi aveti domnu!
Ba chiar ati picat ca cum v-am fi asteptat, ce poftiti?
Poftesc sa va poftesc vineri seara la cina la noi acasa, va asteptam cu mare drag.
Vom veni cu mare placere!
Sinteti siguri, nu doriti o aminare?
Ba da!
Ba chiar vom veni!
Perfect, ne vedem vineri seara, daaca totusi va razginditi va rog! sa ne sunati!

Bai Suzi, tu vrei sa le ucizi familia?
Tu nu intelegi ca eu nuuu am viruuuus!

Eu nu cred ca am boala transmisibila si daca nu se ofilesc vecinii, o sa pot sa-i dau peste nas lu DD, nu sint cu virus! Daca se imbolnavesc, nu stiu et care-o sa fie evolutia relatiilor interfamiliale, ah si asa se prefigura “inceputul unei frumoase prietenii”…

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic, Search Everything.