Aseara DD s-a uitat cu drag in ochii mei si mi-a zis: Vreau pirjoale. Eu m-am uitat cu la fel de mult drag si am suspinat: Ce te face pe tine sa crezi ca eu stiu sa fac pirjoale?
Cind eram in Ro si munceam “mult” la servici, acolo la servici la mine veneau delegatii cum am spus, si delegatii trebuiau primiti cum se poarta la casele care se respecta, sa nu ne facem de rusine, deci ii serveam cu cafelute ceiuturi, prajiturele, citeodata chiar si senviciurele! De toate astea se ocupa doamna S., o doamna la vreo 50 de ani, care avea si ea un birouas linga biroul nostru, pliiin ochi cu bunatati, cu o masuta si scaunele si o canapeluta, birouas care era un adevarat loc de pelerinaj si intilnire al tinerilor de prin birouri, cu drag de munca. Dintre preferatii ei eram eu cu prietena mea Alina, ea pentru ca era singura si inconsolabila, avind mereu probleme cu diversi indivizi care-i rupeau inima, eu pentru ca eram proaspat maritata si aterizata in bratele ei, bocind dupa mama.
Si cind simteam ca mi se face “dor de mama”, navaleam in birouasul ei: Doaamna S., asa mi-e un dor de-acaaasa si n-am chef de nimica, dati-mi va rog o cafea, o ciocolatica si spuneti-i lu Mareian sa se duca sa-mi ia un pachet de tigari de la chiosc, ca simt ca-mi explodeaza capul! Ei, fiindu-i mila de biata de mine, care se putea observa cu ochiul liber ca profitam de bunatatea ei cu nesimtire, numai ea nu vedea asta, imi facea mofturile.
Mai venea si Alina si ne faceam programul pentru dupa-amiaza, noi terminind la 3 jumate, mult mai devreme decit alti oameni din alte institutii, deci aveam niste ore bune de frecat menta in particular. De obicei stabileam: azi mergem la Claudia (ghicitoarea noastra in numere), sau azi mergem la Sineta (ghicitoarea noastra in carti si cafea) sau azi Bibi si-a deschis restou … si eu ma apucam de oftat ca am de facut mincare! Boceam cu lacrimi amare ca sint privata de asemenea bucurii mondene din cauza ca tre sa stau la cratita si ca cine m-a pus pe mine sa ma marit si ce grea e viata de femeie!
Doamna S., tot auzind si rupindu-i-se inima de cit de neajutorata eram, ea neavind copii, s-a gindit ea si-a intrebat: dac-ar fi mama ta aici ti-ar face ea mincare, no? Da normal, ahhhghhahahaaa nu ma mai faceti sa pling va rog eu, ce doohoor mi-e de mama mea. Intr-o zi ea zice, Suzi, eu m-am gindit sa te ajut, uite, uite eu o sa-ti fac mincare! Ce suflet nobil sinteti doamna S., mama mea v-ar fi rescunoscatoare, dar eu o sa va dau bani, ca si mamei i-as da! Nu ca nu! Ba da! Atunci ba da.
Doamna S. s-a apucat de bagat oale cu mincare la mine, le aducea la servici si eu cu Alina le luam, le duceam acasa, le puneam pe aragaz si o intindeam in treaba noastra. Si mi-a facut mincare mult si bine, ma mai intreba ce prefer si eu ziceam din cind in cind pirjoale cu sutele. Pirjoale am mincat pina ni s-a aplecat si DD zicea vaaai ce bune pirjoaleee! Este? Este! Super pirjoale stie Suzi sa faca! Aham!
Citeodata cred ca nu e bine sa minti.
Am 18 pliculete cu sare, 7 cu piper alb si 12 cu piper negru in geanta, din uichend, am uitat complet de ele! Am azi ce minca.
***
Vio: Bai noi doua stem pruaste?
Suzi: Da navem dreptu?!
***
Simbata in gara ne-am dus sa ne luam reviste si eu cascam gura de-aiurea si am ajuns la reviste hm delicate si pe linga ce-am vazut si nu era nimic interesant, pe o coperta era o dama si linga dama era un barbat am zis eu, cu barba si mustata si cu parul negru asa frumos si barbatul ala era cu costum (dama era nuda) si se uitau gales la mine. Si ma holbez mai apasat, ah barbatul ala era super finut, deci eraaa ca o femeie! Si ma intorc la DD si zic ia vino tu un pic mai aproape si ia uite ce barbat zici ca-i femeie! E femeie si intinde-o de-acolo! E femeie?! De ce-ar fi o femeie costumata ca un barbat??… Haţ revista din raft ma uit mai bine, vreau sa zic c-am deschis-o cu tupeu si cu naivitate, da, era femeie.
***
- Uăi io ti bat uăi, nu mă inerva taci uăi din gurîîî uăi!
- Vorbeştii mai încet cî ti audi lumia
…
- Io-ti uăi, s-o urcat ş Maricela…
- Maricela! Maricela! Ci mai faci tu Maricela. Tot frumuşcî…
- Un ti duci Maricela aşa gătitî ai?
- Pa Maricela
…
- Uăi, Maricela ari di tăti uăi. Io-ti…
- Da… ari tăt ci-i trebî…
- O ştii pi Uana?
- O ştiu cum s nu uăi ş Uana are tăti tăti … la locu lor
- Îhîîî…
Zilele trecute am vazut The Departed, nu-mi pare rau, desi tine o gramada, este foarte fain! Mie personal nu prea imi place asa tare Leo Dicaprio la modul ca nu ma uit cu limba de-un cot la el pe micul ecran, dar m-a incintat cind i-am vazut evolutia la Aviatorul, mult! (da chiar mare pacat ca s-a despartit de Jizel, interminabila fata, dar cine stie, or fi avut probleme, el s-o fi uitat dupa altele, mare drama creca traiesc si fotomodelele astea, apai eu ce sa mai zic, daca si Jude a inselat-o pe Siena, care iar e draguta foc, dar creca multa minte n-are! sa se cupleze ea cu Pididi! am incheiat paranteza foarte lunga de altfel critic de film ma fac cind o sa fiu mare.
Ei, in filmul la care m-am uitat eu adica Plecatii aia (tradus la noi Cirtita? foarte frumos), sint doi politisti si unul e andărcavăr la un interlop si altul e pe mina cu respectivul interlop si il ajuta, o intreaga poveste foarte alambicata dar te tine in tensiune. Nu pot sa povestesc pentru ca nu-mi iese nicicum, ca eu m-am prins ca unul din politai (altul decit ala bun si ala rau, care e bun, dar nu-ti dai seama la inceput ca e bun) o sa apara la un moment dat sa faca dreptate si am sarit in sus si-am zis asa:
pai normal ca erau pe mina pentru ca ala care vorbea urit era cu tata lu Charlie Sheen cind s-o intilnit atunci cu Jack Nicholson si rideau ei minzeste ca i-o zis ti-aduci aminte cum te striga tata tau si gagica lu Jack era in spatele copiilor alora care mergeau acolo imbracati ingeri si clar si ala tinarul stia tot ce stia tata lu Charlie Sheen!
Va sa zica e complicat ca actiune si cu singe girla, dar e facut interesant ca scenariu si am zis, Leo (ala bun), Matt Damon (ala rau, e super antipatic acolo), Jack Nicholson (vai ce rau e!) se joaca foarte frumos si are mult suspans si ce e bine e ca se impusca pe capete am zis ca eram in Pulp Fiction la o bucata, dar nu, e film politist.
E un pic cam exagerat la unele chestii, adica se omoara prea mult, nu ca nu da bine la camera, dar asa ca faza, e artistic la o adica, nu documentar si mai e si-o doctorita care culmea, se iubeste si cu ala raul si cu ala bunul, care iar nu-mi da la socoteala cum taman asa o lovit-o, desi viata bate filmul.
Ca sa inchei mareata mea prezentare, eu zic ca filmul e frumos pentru un film de actiune si la sfirsit, dupa ce stai doua ore cu nasu-n ecran in super suspans, in cinci minute ii rezolva si pe aia bunii si pe aia raii, ca sa nu te lase cumva pe ginduri, mor si gata.
A doua zi dimineata ma uit pe geam, ploua linistit ca toamna, numai bine pentru agricultura, hai sa ne luam dejuneul, mergem la sala de mese si ne ia in primire pensionara hmmm doamna care tinea pensiunea adica, ah vorbareata femeie. Eu aveam nervi de la lectura matinala plus lipsa de cafea i-am zis doamna, baga-mi te rog o canita sub nas si poti susura linistita, ca te ascult. DD a comandat scurt ochiuri sunca ciuperci brinza piine prajita unt marmelada lapte cereale cafea si-o briosa, asa ca doamna a disparut si m-a lasat sa ma trezesc si sa ma apuc sa ma panichez ca o ajungem la spital daca DD mai consuma de parca nu mai apuca ziua de miine.
S-a intors madama cu farfuriile si a inceput sa-mi trancaneasca vai cit a putut sa vorbeasca, mi-a facut istoricul agroturismului irlandez la oras, mi-a aratat harta ei cu Corkul, care era intr-adevar cu mai multe strazi decit a mea, mi-a aratat albumul de familie, mi-a prezentat-o pe mama ei (care calca), pe fie-sa (ah ce copil slab, n-am mai vazut asa ceva), a mai aparut o domnisoara care se imbatase peste masura simbata si acum era mahmura si doamna pensionara o imbarbata si-i punea sub nas niste cirnaciori, eu i-am donat niste cafea.
*** Ma intrerup, ciiite vaci am putut sa vad pe drum! Si eu totusi nu cred ca vacile dorm in aer liber, dar am impresia ca ele nu trebuie neaparat bagate in grajd, nefiind interesate in mod special de conditiile meteorologice. Cu ocazia asta am avut o discutie foarte filozofica despre cum gindesc vacile si care sint sansele ca ele sa se plictiseasca tot rumegind in cimp.
Se facuse doispe deja, doamna era neobosita, DD nu mai termina de mincat, l-am luat de-o aripa hai macar sa vad porcaria aia de cladire, ca ne-am umplut de turism. N-avem umbrela! Dar conteaza?, esti amortit deja de atita alimentatie, nici n-o sa simti!
L-am lasat sub un brad si mi-am vazut cladirea, era sa urlu cind m-am trezit nas in nas cu o statuie ingrozitoaaree. Mai sint citeodata prin centru artisti din astia care-o fac pe statuile si stau nemiscati pina prind pe cite unul si se reped la el, asa am crezut eu, dar era teapan omul ala, adica chiar era statuie.
Cladirea de care zic eu este o galerie de arta, data in functiune in 2005, Lewis Glucksman se cheama ea si e facuta foarte interesant, cu niste piloni, cu lemn, cu ferestre cu nebunii, nu ma dau eu un vint dupa futuristice, dar asta chiar e aiuristica.
O alta cladire care mi-a placut, tot galerie de arta e si in centru, Crawford, ei zic ca au niste bronzuri de Rodin, dar eu nu le-am vazut or fi fost in deplasare, dar au citeva tablouri si sculpturi nnnteresante de artisti locali vechi si noi.
M-am mai invirtit vag prin parc, hai inapoi in centru. Cum sa spun, se desteptase in mine o dorinta nebuna de-a vedea preturile la haine, asa ca am intrat in magazine ca vintul si ca gindul pina am obosit, dar nu am vazut nimic de atractie, asa ca nu m-am agitat.
Dupa o vreme, unde sa mergem acuma? Hai sa mergem… sa mai bem un ceai si-un capucino, ca bine-a mai fost ieri! Ceea ce am si facut, pina m-a apucat pe mine foamea si-am mai mincat o tura, apoi am stabilit ca e timpul sa ne intoarcem la gara, ca am vazut tot ce se putea vedea.
Mai exista la citiva chilometri de oras un castel foarte frumos, Blarney, si acolo exista o piatra pe care cica daca o pupi, capeti elocinta cu carul, vorbesti asa mult si bine ca poti sa ajungi chiar in Parlament, convingi pe toata lumea, oratorezi pur si simplu, minune. Piatra aia e undeva pe la temelie, ca sa ajungi s-o pupi trebuie sa te intinzi pe spate, sa apleci capul in jos intr-un sant asa, cineva sa te tina bine, o pupi si ala esti, nu te mai opresti din vorbit. Data viitoare ma duc direct acolo!
Sunt suferinda, deci stau acasa, deci am timp sa scriu de Cork ce-am facut care n-am facut defapt nimic, dar eu o sa scriu.
Diferenta intre Dublin si Cork este ca intre Bucuresti si restul oraselor din tara, care sint maricele, dar nu foarte maricele, dar totusi destul de maricele cit sa nu fie ultra-plictisitoare, sa aiba turisti, dar sa-si pastreze aerul provincial atit cit sa prinzi o idee cam cum e in patria respectiva. Oamenii sint mai putini, mai lejeri, emigranti si mai putini, autobuze aproape inexistente, strazi neatinse de mina Salubritatii, baruri in care intri si localnicii se uita la tine crucis, un bulevard mare si un centru in centru, unde s-a concentrat toata atentia Primariei si unde se intimpla lucrurile, restul liniste si pace.
Sint destule “atractii turistice”, ca peste tot, cum Irlanda a cunoscut un bum economic in ultimii ani, s-au bagat si la turism; in afara de asta, Corkul a fost capitala culturala europeana acum doi-trei ani, asa ca au muncit au largit strazile, au facut hoteluri, au incurajat afacerile, au scos pliante si suveniruri, au bagat autobuze cu hai-sa-facem-turul-orasului, din astea.
Eu m-am dus sa ma uit la vapoare si sa vad o cladire a Universitatii pe care o zarisem la teveu si mi-a placut.
Hah ca am avut ghinion, a plouat groaznic si din centru pina la portul lor cu vapoare nu exista autobuz, era unul dar nu circula in uichend asa ca ar fi trebuit sa mergem pe jos o gramada si am zis hai alta data, acum sa stam in centru unde infloreste comertul cu textile, ne asezam la o terasa si sa ne holbam la trecatori.
Varianta asta am ales-o dupa ce am umblat de nebuni sa cautam pensiunea pe care o rezervasem, cu o harta printata de capul meu, care dupa aia m-am prins eu ca am ales o harta din aia rutiera de traversat Irlanda, deci strazile erau mult mai rare decit in realitate. Si ne-a mai dezorientat o chestie, la carte zice ca orasul e traversat de un riu, noi am mers pe malul sting al riului, am luat-o la stinga la dreapta ne-am invirtit si ne-am trezit pe malul drept al riului!
Dupa un blocaj si-un atac de panica, ne-am dat seama ca sint doua brate ale riului, care pe harta eu l-am confundat cu o strada, hai inapoi hai inainte hai sa intrebam unde este Universitatea va rugam? Incolo! Dupa alte o suta de stradute, unde e Universitatea? Unde vedeti copacul ala mare! Am gasit si pensiunea spre usurarea mea a fost foarte draguta, ne-am lasat bagajul hai inapoi sa mincam o pizza.
Ne-am intors in centru si am umblat dupa o pizzerie cit de cit normala, dupa multe eforturi am gasit-o si eram super lihniti, eu zic doresc pizza lu Gino (care avea orice poti visa, numai carnea de elefant lipsea de pe ea) super extra large si domnu la fel! Si mincati cite-o pizza din aia fiecare? Dada, cea mai mare, doua! Nu credem ca doriti chiar specialitatea cea mai mare a casei in dublu exemplar, priviti o mostra, mostra avind un diametru de 40 cm, hmmm atunci aia mai putin mare, tot doua, mare sa fie! Mare a fost si DD a facut un bine si-a comandat si bere, asa ca la terminare, eu mincasem cam o jumate de pizza, DD una jumate, era timpit deja de cap de atita pizza si bere, unde sa mai mergi? Ne-am asezat cu burtile in sus pe niste scaune pina ne-am mai revenit, numai bine s-a pus pe plouat.
Eu zic hai sa ne mutam mai la dos sa beau un ceai ca m-a luat reumatizmul, DD poftea la un capucino, intram comandam, si ne da domnisoara: mie in brate un ibric plin cu ceai, o cana si-o butelcuta cu lapte, lu DD o cana imensa cit o halba de bere, cu capucino. Hm toate-s mari in Cork, hai iar afara sa consumam lichidele si sa ne povestim vietile, ca avem timp, la dracu cu vapoarele lor, mie mi-e bine asa. Si noi nu vedem nimica din Cork? Vedem acuma, ne obisnuim cu strada intii. Am luat lista cu obiective turistice la puricat, pe aia o vedem? Nu. Dar pe aia? Mmmnu. Dar aia? Aia da. Nu, ca e plictisitoare. Bine, atunci nu. Ce ne mai ramine? Sa ne odihnim.
Cea mai chicioasa chestie zarita a fost o mica statueta in vitrina unui magazin de “antichitati”, o sirena stind obosita si enigmatica pe un craniu disproportionat, data cu lac maroniu spre invechire, daca ar fi fost mai colorata, as fi cumparat-o fara sa stau pe ginduri.
Niste baieti se dadeau cu rolele pe scarile Tribunalului bind cu drag din cutii de Bulmers, peste strada, doi batrini alcolizati vindeau ziare locale intinse pe-o bucata de celofan albastru printre picioarele trecatorilor, intr-un gang doi portughezi rideau si vorbeau la telefon cu iubitele lor si o familie de francezi cu o harta in mina cauta muzeul untului si nimeni nu stia unde e.
Pe un pod trecea o nunta, in spate erau patru camioane, mirele s-a dat jos din masina, s-a dus la camionagii sa-i roage sa-i claxoneze mireasa, emotionata si alba care venea din dreapta, zgomote infernale vreme de citeva minute, publicul mirat, cu urechile astupate, nu stia daca sa traverseze sau sa mai astepte.
Cladiri colorate, in paragina unele, cu placuta la poarta B(ed) & B(reakfast), strazi inguste pe care e imposibil sa nu te ratacesti, si flori mov incapatinate, pe zidul tunelului de cale ferata, trei tigani cu palarii enorme iesind de la demisolul unei case victoriene, pe malul riului, doi copii cu pelerine galbene pescuiau, injurind vremea, un american nu stia daca poate sa traverseze pe rosu, sa nu primeasca amenda de la politaiul invizibil, bodega Stejarul batrin plina de tineri spanioli inghititi de-a valma de atmosfera locala.
Pe docuri, pustiu, cladirea veche a portului seamana cu o inchisoare, stive de cherestea plictisite in ploaie, mirosea a mil, a alge, a mare, a restaurant chinezesc, dintr-un atelier auto auzeau voci repezite, o engleza pe care mi-e imposibil s-o inteleg, accent corkez.
Am facut stinga-mprejur spre centru, partea cosmetizata europenizata a orasului.
Pina developez pozele de la Cork si pina invat cum se pun poze in ordpres, ca inca este o enigma pentru mine, am sa ma pling de-o carte.
Pentru ca m-am trezit si duminica dimineata la ora 5 si nu puteam sa umblu de nebuna pe coridoare in cautarea cafelei, am stat si am citit la prima ora, facindu-mi un bine si terminind cartea mea politista cu Freud.
Dupa parerea mea, o timpenie de carte, pentru care s-a facut prea mult tamtam, nu merita sa aiba 530 de pagini, asta vine citeva ore bune de citit, in care avem un Niu Iorc la inceputul secolului 20, un Freud si un Jung care nu se inteleg pe motive de gelozia lu Jung si teoria Oedipiana a lui Freud, alti citiva invatacei neimportanti, doua femei cam ciudate, un detectiv cit de cit istet, un psihanalist care se inamoreaza de o pacienta (una din cele doua femei ciudate) si citeva personaje care apar, dispar, sint pe-acolo ca sa dea culoare… si criminalul/ii.
M-a dus in atitea locuri, ca la un moment dat mi-am si pierdut rabdarea, n-am inteles de ce trebuia sa aflu ca Jung umbla dupa prostituate, ca un nebun nu era nebun, ca un chinez se poza cu fete americance, ca unul a facut niste pasaje secrete cind a proiectat doua case pentru ca era in limba dupa o fata suuuperba inca minora, ca Hamlet gindea foarte complicat si cladirea morgii avea pete pe tavan.
Plus niste chestii bizare cum ar fi: pacienta Nora si doctorul Younger se pishanalizau, ea cica era amnezica dupa ce o strinsese unul cu o cravata de git si o biciuise. Bun si ea ii zice lui sa-i puna mina pe git unde fusese traumatizata, sa-i destepte amintirea, el nu, ea ii da cu un ibric in cap, el o stringe de git, ca-l enervase si era calm pina se trezea masculul din el si ea moare de placere aproaaape ca-i vine memoria. Am spus oare ce tensiune erotica e intre ei si ce frumosi erau amindoi si ca el nu indraznea sa se dea in viltoarea sentimentului pentru ca el stia ca ea o sa transfere niste sentimente asupra lui care erau false! Ca el mai avusese o pacienta, care la fiecare sedinta se dezbraca! Si apare si a doua femeie care era nevasta aluia care-o iubea pe prima, dar cumva ailalta se indragostise de asta! Doctorul este confuzat taretare (ca si mine!) ca nu stia daca pacienta lui e lezbiana sau doar fusese sedusa in naivitatea tineretii ei de caprioara debusolata! Dar se rezolva, dupa multe intorsaturi. Creca autorul are fantezii inexprimate si le da drumul prin pagini, spre delectarea publicului amator de femei gituite.
Criticii ne spune vai ce interesant stimati cititori aflam despre Freud lucruri inedite, o crima de-acolo chiar s-a intimplat pe bune, descrierea orasului si-a locuitorilor (culoarea taxiurilor, va dati seama!) sint acurate si bine documentate, asa o fi, pe mine m-a lasat rece.
Nu cititi Interpretarea crimei - Jed Rubenfeld decit daca vreti sa va chinuiti sau chiar sinteti pe-o insula pustie si vine un elicopter si arunca, pe linga patura, chibrituri si conserve, cartea asta si va zice ca va ia inapoi dupa ce-o terminati.
Vai a venit Pantera Roz cu fie-sa in biuro sa ne-o arate, doua luni are deci, e frumusica foc. Si era Angela acolo, mama matroana care s-a apucat sa exclame e superba e superba si i-a cules suzeta de pe jos, i-a montat-o inapoi si a tinut-o in brate. Hm eu eram in mari dubii, daca s-o ignor sau sa ma duc la ea, “dragostea” mea pentru copii se batea cu politetea, Pantera mi-a zimbit si m-a linistit ca nu e cazul sa ma strofoc, piiina ii amortesc miinile mamei Angelei si vine la mine pe nepusa masa si mi-o pune in brate pe aia mica! Alooo doaaamnaaa ce sa fac eu cu ea?! Nu stiu! Vine Pantera la mine zice da sa ti-o iau, ah s-a trezit orgoliul in mine, adica nu-s in stare sa suport un copiil?! Aia mica se uita strimb la mine, scuipa suzeta si astepta. Si eu asteptam sa vad ce miscare face, s-o expulzez. Si incepe sa se screama si sa se inroseasca, ma uit disperata in toate partile, ia-o pe maica-sa de unde nu e! Ea statea la birfe de-aiurea despre lapte, auleu doamne sa vezi ca se apuca de urlat si dau vina pe mine ca i-am isterizat copila, eu cu minte putina si experienta girla incep sa-i arat ce fac si foile ce le am pe masa, uiteee ce maldar am aici nerezolvat bai Maeve bai, minune, ploada s-a linistit, cred ca ma compatimea respectuos, n-a vazut in viata ei asa un teanc si nici n-o sa mai vada. Si s-a pus pe tras pirturi si pe ris. Maica-sa se uita la mine si zice aaa te placeeee, nu trage pirturi decit daca e confortabila! Nu zau! Si eu la fel! Deci sintem compatibile.
Aia mica se conforta in voie si se zimbarea la mine, eu ma gindeam ce bine, ah asta-mi lipsea, las ca am eu leac pentru tine, si ma apuc s-o legan pe romanes zicindu-i incetisor tu acuma o sa adormi si-o sa ma lasi in pace maica-ta e nebuna si Angela la fel, fa bine si adormi, tralalal lililululilui, dormi te rog eu ca nu stiu ce sa-ti fac si … si a adormiiiit spre surpriza noastra, i-am predat-o lu maica-sa cu multe regrete in privire ia-ti-o e deosebita dar a adormit! Cum a adormit? Uite-asa bine. Nu mai vreau sa ma joc cu ea, ca doarme! Lasa ca o mai aduc si altadata. Abia astept.
M-am dus in bucatarie sa-mi fac un ceai de ceai si stateam sa fiarba apa, priveam in gol la un calendar cu ruibi si ma gindeam ce porcarie de calendar si ce frumos e-afara, nu se mai strica nimic sa ma duc si eu de-a invirtitelea… Ah m-a apucat o tristete si-o depresie, ca m-am navalit si-am cautat si tot am facut rost de-o mica escapada, nu e la Barselona intr-un bar, dar merge de-un uichend! Asadar sint plecata din localitate, la Cork, sa ma uit la vapoare!
Asnoapte am dormit ceva mai bine, cred ca mi-au priit plimbarile mi s-a mai aranjat golul de prin cap si sint serena asa. Am avut niste vise mai odihnitoare si dimineata m-am trezit fredonind un cintec cu Barcelona pe care il cintam cind eram copila, care nu era chiar pentru copii, dar, nu-i asa, folclorul nu tine cont de virsta, pur si simplu se transmite. Noroc ca l-am gasit, ce bine cu internetul asta, ca nu mai tineam minte toata capodopera. Dar am tinut minte o mare parte, fiind eu din pruncie cu aplecare spre cintece culte.
Si vine, tango da? cu ardoare:
La Barcelona într-un bar
intră un tânăr marinar
şi el văzu la masă
o blondă prea frumoasă
femeia vaporoasă
ce cântă-n cabaret…
şi marinarul indiscret
îi şi trimise un bilet
şi în bilet scrisese
să nu stai pe la mese
de nimeni să nu-ţi pese
să ieşi din cabaret
iubita lui l-a ascultat
şi marinarul i-a jurat:
Carmen…
tu de astăzi înainte
eşti fetiţa mea cuminte
Nimeni nu te va avea!
Am venit eu acasa plina de patos intr-o zi si m-am apucat de behait cintecul asta, care nu a avut succesul scontat de mine, defapt l-a avut, dar nu mi-au zis nimic, ca daca mi-ar fi spus sa nu-l cint, sigur ramineam fixata pe el, ceea ce s-a intimplat, dar nu din vina lor.
Pe masura ce mai pricepeam ce cint, ca voiam sa prind sensul, nu sa cint ca fraiera, am zis, mama, ce-i aia cabaret? De unde stii de cabaret? Din cintec! O preaaa frumoasaaa fata Carmeen, iesi din cabaret!
Cabaret e un fel de … unde cinta si danseaza fete! Aaa, bun asa.
Pe vara-mea o cheama Carmen, si eu atita am asteptat, sa invat un cintec cu Carmen, ca s-o enervez. Ea, cu minte la fel de multa ca si mine, se puse pe suspinat ca nu e ea, ca mai sint si alte fete “care” le cheama Carmen, eu nimic, vezi bai Carmen, si tu dansezi si cinti, sigur esti tu! Te spun lu mamaaa. Asta ma dispera, una – doua ma spunea maica-si, care ma trimitea acasa tot timpul si o suna pe maica-mea sa se plinga de mine, eu facind acelasi lucru cu ea. Si s-a dus la maica-sa si i-a zis: Suzi a cintat cintec cu minee! Ce cintec? Si vara-mea, care-l ascultase cu atentie de citeva ori, si nefiind proasta, deci cu tinere de minte, incepu:
La barselona intr-un bar, un prea frumos un marinar, priveste la fereastra o blonda prea frumoasa, femeia CONSUMATA ce cinta-n CAVALER!
De unde-a scos-o, n-am idee, dar a fost groaznic, nici eu nu prindeam sensurile cine stie ce, dar am simtit ca e eronat, matusa-mea a sarit in sus cinci metri aaadica cum consumata?! Si adica cum cinta-n cavaler!?
Si eu, cu multa buna-vointa, s-o scot pe vara-mea din incurcatura: nu cavaleeer, cabareeet, Carmen cinta-n cabareeet! …
N-am avut eu voie s-o vad o vreme, pina mi-a trecut febra cu Carmen - dansatoate la cabaret, dar eu tot cred ca vara-mea e Carmen aia!
Da, m-am dus innebunita de bucurie la servici, m-am intilnit cu A. in autobuz (A. unul din cei doi frati, deci ala marele, de nu reusea sa aibe acces la dame) care mi-a dezvaluit ca si-a sters ym-ul pe motivul ca s-a namorat de-o fataaa ce-o avea in lista si ea s-a dovedit a fi de-o moralitate usurica (avea webcam si facea bani cu webcamul daca ma-ntelegeti), nu ca lui i-ar fi desplacut, dar i-a facut inima zdrente, crezindu-se el cu ea in direct si exclusiv, dar s-a dovedit ca nunu, mai erau si altii la fel de exclusivi si este in mari dureri.
Mi-a comunicat ca s-a dat o colega de-a lui la el, dar era beata si el nu i-a facut nimica, si mi-a povestit cu lux de amanunte niste amanunte pe care nu voiam sa le aud dar avind eu ochelari de soare foarte impenetrabili puteam sa inchid ochii si sa dorm in timp ce el monologa fericit pina m-am trezit cu un card intre ochi ia uite ce poza am… esti fermecator, mai slabeste.
Am ajuns la servici, unde un tembel de instalator mi-a zis ca vine vine vine! Acuma desfunda tot, cu furtunul, o sa avem niste bude super lejere! M-am dus in bude, o priveliste de cosmar, dar daca a zis omu, sa-l credem pe omu! Au trecut doua ceasuri si-a venit o vidanja care s-a chinuit ce s-a chinuit si in aer s-a produs un miros cum n-am intilnit in viata mea, dupa o vreme a disparut masina. M-am dus afara cu neliniste in suflet si l-am gasit pe Dani! Dani, da’ ce faci? Iaca astept alta vidanja! Pai de ce? Pai uite, vezi tu teava asta? E plina cu **** si **** si *****, infundata pina-n git! Aaaa, si vidanja ailalalta n-a dovedit? Nu.
Mna, asteptam vidanjorul visurilor noastre sa ne scoata din noroi ca sa zic asa.
Mai trece o ora, il vad pe instalator cu pletele-n vint, alo domnu ce ma fac? Aaa pai vine acuma! Acuma insemnind? Sa ziiic macsim o ora. A, daaa? Si m-am dus.
De data asta am fost cuminte si intelectuala, m-am dus in librarii si-am frunzarit o mie de carti si reviste si albumite si carnetele pina mi-au amortit picioarele si cind am iesit, parca sint urmarita de fatalitate doaaamne. Ies si numai ce vad un puhoi de oameni si ziaristi si nebunie mare venind spre mine, fix in acelasi loc in care era s-o iau pe coaja anul trecut, normal ca sint cu traume si devin isterica daca vad multi oameni fugind, am deschis gura maare sa scot un sunet ascutit si lung, cit pe-aci sa-i dau drumul, cind ma dumiresc ca erau pasnici, e campanie electorala si iesise unul de frunte in mijlocul poporului. Am intins-o urgent spre casa, nu de alta dar poate se trezea si opozitia sa creeze diversiune si nu faceam fata.
Speranta mea era sa fie toata saptamina tot intr-o vidanjare, dar nu, azi chiar functioneaza, vai mie, trebuie sa recuperez, dar cred ca o sa ma apuce durerea de cap de burta de urechi si-o sa ma cer acasa.
