Am fost si sint o doamna cu probleme, ca de obicei.

Sint sub o medicatie foarte complicata, pornita din disperare in ziua de vineri, trei zile am de luat un medicament care nu stiu cum se cheama, dar este de-un mare efect, e o folie cu pastile, de sa le iei dimineata, la prinz si seara, scrie in dreptul lor pentru ce moment al zilei se potrivesc. Exista chiar diferente intre ele, adica alea de cu ziua au cofeina sau alte substante, aia de noaptea are probabil un ceva sa te adoarma frumos sa poti sa ai o noapte linistita. Ei, eu ieri dimineata am luat o pastila de noapte, dupa care m-am linistit cum ar veni, pozindu-mi pe chip un zimbet aerian si foarte enigmatic. Nu ca m-ar fi deranjat cu ceva sa plutesc prin casa, dar cind am plecat la vot, in statia de autobuz mi-am dat seama ca-mi lasasem pasaportul acasa.

Angela matroana a venit marti la biuro cu tot cu fete. Care au darul apei, ca mai toti copii care descopera fenomenul natural numit apa, acum in forma de butoi cu gura in jos si paharele de plastic, maica-sa statea si-si citea mailurile lingurind dintr-un tort cu care ne-a servit de chichi, doar pentru ca-si luase ei de pofta si n-avea un motiv sa manince juma din el fara sa se simta stingherita. Deci le-a lasat pe fete la izvorul minunat dupa ce le-a pus in minute cite doua paharele si si-a vazut de treaba ei.

Ele au descoperit butoanele si au golit din butoi cit au putut ele. Avind eu drum in bucatarie am simtit udeala la picioare, ma uit in jos ditamai baltaaa, ele se uitau la mine, eu la balta, le-am lasat asa dupa ce am constatat ca behaiau si aveau nasurile curginde care imi displace.

Angela behaia si ea si a venit la mine sa-mi spuna nu stiu ce, arata ea cam ofilita, zice ah Suzi doar ma stii ca nu-s bolnava niciodata hapciu behehe, vraja, e bolnava tot timpul si umbla foarte dezabiee pentru anotimpurile care sint, dar e treaba ei.
Zic da ce-ai patit? am patit c-am luat virus de gripa de la astea micile, ei nu mai spune, daaa. Biata de tine. Vezi ca fii-tele au facut baltoaca ia si sterge. O, haideti acasa ca numai prostii faceti.

Vineri ma trezesc bine mersi ma imbrac corespunzator, vad ca cam trag de haine asa si o iau vag intr-o parte, n-oi fi dormit cit imi trebuie, alerg dupa un autobuz, incep sa transpir abundent, ma minunez ajung la servici si vad eu negru in fata ochilor sa nu ma mai pot dezlipi de pe un scaun. Si apele curgeau de pe mine, nu simteam prea prea clar asa,ma ia cu stranut ei hopa sa vezi minune ca am luat eu gripa minunata.

Apare individa la un moment dat si ma vede zacinda pe birou, pravalita peste maculatura da’ ce-ai patiit? Iaca ti-am luat virusul….
Hahaha, ce chestie! sa stii ca azi te simti ca naiba, dar miiineee n-o sa mai ai nimica! E gripa de-aia de-o zi! Vai ce bucurie! Ai rabdare nu lua prostii, stai asa cu capu rezemat in mina, fa-te ca lucrezi si o sa fii ca noua!

Am stat si-am asteptat sa treaca orele de program cum am putut eu mai calma, de aftfel nici nu puteam fi altfel decit calma, imi trasesem un pachet de servetele si ceaiuri cu duiumul, am injurat-o pe Angela foarte pasnic, dupa care am fost la farmacie si-am achizitionat medicamentul sa ma amelioreze cit de cit.

Azi m-am trezit si chiar mi-a trecut, dupa doua zile, e drept. Sa-i multumesc desteptei cind oi mai prinde-o si, cum fac rost de-un virus, i-l transfer fara regrete.

Tocmai ce ne-am intors de la actiunea foarte chinuitoare pentru mine de-a vota.

A fost o coada imensa, din cauza afluentei de populatie cu dorinte democratice si a lipsei de stampile, caci biansiur din bunavointa mae…, au fost trimise aici 4500 de buletine de vot si 3 stampile chinuite pe care le-au tot intins bietii oameni cum au putut ei mai bine.

Constant, coada se mentinea la un 300 de oameni, mergea viteza melcului, copiii se urlau si oamenii veneau se uitau si plecau in dezamagirea lor ca, la ce e acolo, nu mai apuca sa voteze.
A iesit un prost la un moment dat si s-a apucat de vorbit cu pretenii lui zicind in gura mare degeaba stati ca nu mai apucati sa votati, eu in locul vostru as lasa-o balta. S-a creat si un mic moment de panica si mahalagism cind un domn de la organizare, bine intentionat de altfel, i-a invitat pe oamenii cu copii sa intre totusi in fata si au inceput altii sa faca gura ca sa nu se bage peste ei ca ei si-au lasat odoarele acasa si ca n-au decit sa-i tina acolo la coada, lucru de foarte mult prost gust care a fost depasit prin introducerea mixta a celor cu copii si fara copii.

In total am stat doua ore in strada ca sa votam, am vorbit cu vecinii de coada si-am mai aflat care mai e viata lor, i-am injurat pe parlamentari, pe guvern, pe ceausescu, in genere cam cu cit stateai mai mult, cu atit injuraturile erau mai dese si lehamitea mai mare, dar n-am cedat.

Am sunat acasa si-am luat pulsul pietei, la care am ramas vag perplecsi ca numai 30% s-au dus, in fine, bine ca s-a terminat cu bine.

Si au vorbit la capitala sa le mai prelungeasca termenul de ora 8 cu o ora doua, ca sa poata tot omul sa se exprime, asa ca au ramas romanasii sa tot dea cu stampila.

Ia, ca am mobil de mirlanca si-am tras poze, ca toata lumea poza coada, macar atita.

Maica-mea trebuie sa suporte o interventie foarte chirurgicala interesanta si datatoare de ingrijorari mie, care urma sa se desfasoare vineri. Din pacate, spitale private in Iasi nu sint, iar ca sa se deplaseze la capitala e mult prea anevoios la intors.

Cu ceva timp in urma discutam noi despre spaga si prostii, eu am zis draga, nu dai, ca n-ai de ce, ea a zis aha si s-a dus.

Joi s-a infiintat la spital spre internare, cu buzunarele-i fluturinde, ca era montata de geniul familiei si ideile ei liberale, care-s eu adica, tocmai ce ma declarasem eu optimista pamintului, si maica-mea, cu zimbetul pe buze, se duce sa se cazeze, inocenta de ea, fara sa treaca in prealabil pe la pile sa-si marcheze teritoriul provizoriu.

La o ora dupa ce poposise la poarta spitalului, cocheta, buna de internat, o sun s-o intreb ce si cum, era intr-o mare de lacrimi, ca ce se intimplase.

Cazatoarea, cind a vazut-o sarantoaca a zis oo pai sa vedem, e aglomerat in spital la noi, e numa cite doi pe pat ca purceii doamna, ia sa va gasim o companioana! si a dus-o intr-un salon ticsit, unde a prezentat-o unei alte doamne, care s-a uitat la a mea mama din cap pina-n picioare si a zis nu vreau sa dorm cu nimeni in pat caci nu suport anturaj! Bleaga de maica-mea nu s-a gindit sa-i raspunda la modul peizan, caci e doamna, si s-a dus pe hol in asteptarea eliberarii unui pat, a mai stat s-a mai foit si a constatat ca a fost jignita, drept care s-a pus pe suspinat. Intre timp, femeia insarcinata cu luarea de singe pentru analize a gasit-o pe maica-mea umflata de plins pe scaun in hol cu gentuta dupa ea si-a luat-o la dojenit pe un ton ridicat, dupa ce i-a facut morala, asteptind ca maica-mea sa-i strecoare bancnota si vazind ca intirzie, i-a zis madam sufleca-ti mineca, si repede ca am treaba! Aici imi luati singe??Aici! Bineinteles ca a durut-o si a chinuit-o, maica-mea plingindu-si soarta de fraiera.

A sunat telefonul si a vorbit cu fiica-sa care i-a zis mama, evadeaza din spital scurt si in tromba, sparge banca scoate banu’ si prezinta-te cum trebuie, uita de ce-am vorbit pina acum, da spaga, mama, da spaga, ca altfel te omoara aia de nervi pina ajungi la taiere!
Ceea ce a si facut si ca prin minune i s-a oferit o rezerva cu doua paturi, ea si c-o alta spagarita.

Ghinionul a fost ca se facusera deja listele de taiere si n-a prins s-o opereze vineri, dar i s-a permis sa paraseasca incinta pina duminica seara cind se va repozitiona (in penuria de paturi, i se va pastra locul in salonas neatins), luni o taie, ca dat cu banul, deci e pe banda!

Cine zicea ceva cu nu spaga si alte chestiuni idealiste, ca daca n-avea de unde da, ma gindesc eu ca probabil faceam infarct amindoua, iar ca sa-i dai in git, ar insemna sa golesti spitalul de personal si sa faci cantina saracilor. Iar de spitale avem nevoie.

Asadar, sa mergem la vot!

Mai demult eram eu cu gura cascata printr-un magazin de electronice si culmea, nu era meci, deci era un film bagat la devedeu.

Aaa, deci n-am zis  ca vineri am mai intilnit cu romanas ager foc! Era un baiat cu trening alb imaculaaat si adidasi cu flăcări si vorbea cu doua fete. Ele se dadeau destepte si rideau de el, dar erau ideme de inteligente. In fine dupa ce-au stabilit cit ani au, ele au zis ah esti mare (el avind 23) si el a zis da’cum, ma si insor la vara. Ele au ramas cu gura cascata ooo daaa? Te duci in tara? Dada! Si una intreaba si unde te duci in luna de miere, la care el a raspuns ca: se duce la munte sau…. La PREDEAL! Unde-i mai frumos, sa vada!
Si dupa aia au mai vorbit un pic si el le-a zis ca e gospodar acuma, ca si-a luat dvd player cu dvd si a vezut TOT Titanicu’! Si ele iarasi au fost trasnite de inteligenta lui.
Revenind la dvdul meu, in teveul la care m-am uitat eu la magazin era un fiiilm cu Cheit Bechinseil si cu un monstru cu niste aripi asa de liliac si ii bagase virful de la aripi in umarul ei si era foarte fain si sperietor asa si eu am zis o-o-o ce film! doresc sa-l vad!
Si am vazut, el se cheama Underworld, vai de mine ce porcarie de film! Noroc ca n-am vazut episodul unu, ca am inteles ca ce-am vazut eu era continuarea, nu ca ar avea vreo importanta. Dar un chin a fost, in afara de citeva 2-3 faze sa zic asa mai de sa simt ca ma uit la film, la modul ca daca tot e cu monstri macar sa-mi arate monstruozitati, vag i-a rupt capul unuia si le-a mai dat singele citorva, in rest, noroc cu fata, ca e in costum de piele si o ajuta fizicul, se mai da in dragoste cu un “hibrid” alta porcarie, ala mai era si uritel foc si numa la peptu gol statea, ii era super de cald. A avut o geaca la un moment dat, dar a lasat-o, ca se transforma des in vircolac si trebuia sa aibe grija sa se dezbrace inainte de-a se preface, asa ca a ramas golut cam tot filmul. Si faze prostesti cu carul, nu ma mai uit de-acuma la din astea. Nici nu vreau sa ma mai gindesc.

Dupa cum stiti, de vreo ceva zile sint ierbivora de cind cu ficatii porcului pe care l-am bocit, ierbivocitatea mea cred ca se va termina mai precis in seara asta. Azi la prinz ducindu-ma la magazan sa-mi iau nutretul, am zarit carnuri si probabil lumina si unghiul din care le-am privit le facea sa para foarte apetisante, asa ca daca azi ma prada cineva, eu cred ca se bucura de ce gaseste in posetica mea, si anume 6 fleici babane de porcovete. Daca scap nepraduita, le maninc pe toate diseara, asa un chef nebun ce am.

Gesica Simpson s-a implinit rau!

Daca o intrebati cumva pe Suzi ce mai citeste, n-o sa va faca apologia domnului de Unamuno care cu Tragicul sens al vietii lui ii pune mintea pe ginduri, nici a domnului Tolstoi care cu a sa Inviere o profunzeaza de numa, o sa va spuna ce-a citit azi dimineata in autobuz…

Azi dimineata aveam de gind sa rup cartea-n doua, ca eram la un capitol foarte foarte fain (Invierea deci), asa ca m-am dus in spate unde nu-mi vine zumzetul intregului autobuz, bineinteles, cu riscul ca tot in spate sa se aseze si grupuri de studenti spaniolo/italiano/latino care ma termina cit de guralivi pot fi.

M-am dat linga o tinara care citea super de concentrata, mi-am scos cartea si-am inceput, numai ce-o simt pe fiinta din dreapta ca incepe sa ofteze, la putin timp o apuca chicoteala si niste framintari pe ea, de m-a disturbat. Ridic ochiul din cartea mea si-l bag in cartea ei, era in franceza, si oohohooo zilele trecute tocmai ce rideam despre niste carti inteligente, acuma a venit la rind doamna mea, doamna care-mi este foarte aproape de suflet, deoarece mi-a aratat ca limba franceza nu este buna numai pentru scoala si Anatole France ultra plicticos, ci chiar te poti bucura de ea lumeste zic.
Si anumea, fiind eu in Franta si fiind, culmea ghinionului, foarte malada fix cind ar fi trebuit sa ma bucur de natura frantuzeasca, mi s-au pus in brate niste carti cu mentiunea nici n-o sa simti ca tre sa stai la pat. Desi eu mi-as fi dorit sa lecturez ceva mai savant ca sa trec la ceve ca pe cind eram bolnava in asa o tara straina si rafinata am citit … George Sand, sa zicem, a fost o doamna englezoaica, tradusa in frantuzeste, dar tradusa foarte frumos, chiar n-am simtit cum treceau orele!

Acum in autobuz, fata cu pricina citea si ea din autoarea pe care-am savurat-o si eu si, cum mintea mea se indreapta des si cu mare bucurie spre frivolitati, normal ca m-am apucat sa citesc linga ea din cartea ei, asa cam oftat impreuna vai ce bine a fost!, jumate de ora am intors foile cu super impacientare, era sa nu mai cobor din autobuz, am citit pina la ultimul metru!

Nu gasesc citate, dar pot oferi o mostra de prezentare ce et se intimpla in carte! Sper sa se termine cu bine, eu am citit putin de la jumate cind tocmai avea loc o disputa care s-a lasat cu bezeuri. Vine asa:

” Non je ne veux pas me marier. Surtout pas avec vous, Majesté ! Vous êtes un terrible don Juan, tout le monde est au courant de vos frasques ! ” Avec son franc-parler habituel, la princesse Vera, du haut de ses dix-sept ans, a osé dire son fait au roi de Salamos. Abasourdi, celui-ci en demeure sans voix : doit-il en rire ou se fâcher ? Mais Vera est si charmante, si spontanée qu’on ne saurait lui en vouloir. Aussi, lorsqu’elle se trouve mêlée à un sombre complot politique, le roi, sans rancune, n’hésite pas à voler à son secours. Et, peu à peu, Vera se prend à regretter d’avoir proclamé haut et fort qu’elle ne l’épouserait jamais. Car elle doit bien le reconnaître : elle l’a mal jugé. En fait, elle ne cesse de penser à lui… Hélas ! comment le lui avouer sans perdre la face ?

Œuf! Œuf! Œuf! Barbara Cartland ma nebuneste!

Vai deci vecinul n-a mai suportat lipsa gardului, saracu’! si mie imi vine sa-l string de git pe DD pentru ca l-a scos si l-a apucat lenea, dar pina il omor i-am zis cu foc citeva, deci in fine, omul a chemat mesteri sa faca gardul, nu l-a mai asteptat pe DD, si mesterii au venit si mi-au scos doi (doi) trandafiri, smulsi asa sanatos si izbiti in mijlocul gradinii, cine-i de vina oare?! DD bineinteles.

Bun si asta gard vine-ntr-o parte si eu am zis ieri sa faca si in partea ailalta, spre casa din stinga, unde e vecina romanca. DD nu si nu ca sa lase gard de lemn, sa nu faca zid, ori, la vinturile si ploile de aici gardul de lemn a putrezit si s-a rupt, dar el nu doreste ca la puscarie. Cine e de vina ca ploua si bate vintul?! DD evident.

Si a vorbit domnul meu cu mesterul sa faca gardul si in partea cealalta si mesterul, deosebit de inteligent si diplomat, cind DD a zis ca o sa discute cu vecina sa imparta banii, irlandezul i-a raspuns foarte confidential ca el nu s-ar baza pe impartitul banilor neaparat, ca vecina e romanca si “stiti cum sint romanii, au impresia ca totul tre sa fie gratis!” Cine e de vina ca irlandezii au o atare impresie despre romani?! DD desigur.

El a facut ochii mari la mester si i-a zis alo domnu da’ nu-i adevarat ce spui mata, ca si eu sint tot roman si nu cred ca totul tre sa fie gratis! Si mesterul a intrat in pamint de rusine si i-a dat telefonul lui mobil, de pe care l-au sunat pe un prieten(adica al mesterului), pe care-l cheama Robert si e roman, sa-i dovedeasca ca nu chiar fix a vrut sa spuna ce-a iesit, ca doar el are prieteni romani, ce naiba?! Vrajala. DD e de vina si pentru asta, fara doar si poate.

Tincuta gata de turbarea fericirii

Dragul meu nespus de nemaipomenit de drag Georgelus,

inelul care mi l-ai daruit din generozitatea neincapatoare a camerelor inimii dumitale mi-a asternut un minunat platfus pe ochi care straluceste radiind din colturile diamantine ale cristalelor microstalice care nu l-am mai putut scoate dupa deget caci mi s-a umflat nitel minutile de la saramura care am servit-o la Han unde ne-a dus dom Mitica (cu tanti Nuti!!) ca sa cinstim cum se cuvine dezumflul sperantei barcii lui naufragiante in oceanul planetar al lacrimelor glandei lui si pastravul care inota asa mort si delicios cum era el.
Si care dom Mitica mi-a spus intre sase ochi (am iubit eu pe lume) cind te-ai dus sa-ti arenjezi cravata ca nu-ti poarta respectimente si ca ne doreste o fericire cit mai profunda, eterna si de durata pe parcursul vietii noastre, care l-am asigurat de idemul nostru reciproc, confirmindu-i ca-i voi da telegrama cind pleci in delegatie.
a dumitale care te respecta cum bea caprioara apa dulce de piriu,
T.S. viit. O.

George turbat:

Tincuta ce mi-ai facut tu mie Tincuta!
Am primit o scrisoare anonima, Tincuta te omor, citeste cu atentie cum am citit si eu inainte sa fac precum Eodip cind a aflat ca Aida era sora lui!

Stimate domnule,

Poate veti dori sa fiti in cunostinta de cauza cu cele ce petrec in timp ce dumneata alergi cu limba scoasa si picaturi de transpiratie vi se scurg inestetic de pe frunte pe nas si de acolo pe haina de la costum care n-ar trebui sa va imbracati ca un cioclu pe asemenea torente calduroase. Ei bine domnisoara Tincuta s-o numim asa pe dumneai sa stiti ca se intilneste in taina cu domnul Mitica Ce, chiar in casa matusii sale Nuti, femeie cu moravuri cel putin usoare care invirte afaceri necurate si la care vin tot felul de domni cu stare la care ea se ride si ii petrece pina la poarta sagalnic, Tincuta la cunoscut pe Mitica in timpul unei plimbari la sosea de i s-a prins dresul intr-un felinar si Mitica a zis mai bine s-ar rupe felinarul decit un asemenea dres care imbraca un asemenea picior, la care ea s-a ris si apoi au facut schimb de impresii despre lume si viata, fiind aproape nedespartiti o vreme pina v-a cunoscut.
Dar legatura celor doi este departe de a se fi terminat asa ca fiti atent, domnule, ca pestele nu merge de multe ori la apa si sinteti luat drept paravan de mamaliga!
Anonim.

Astept explicatii Tincuto, inainte sa trec la fapte improbabile!

George care te-a iubit.

Tincuta revenind 

 Dragul meu Georgelus care inca te iubesc ca tintarii care-si cauta cuibul vara cind ti-i lumea mai scumpa si caldura mai nadusitoare,

am recunoscut din postavion scrisul anonim al intringantei de Catinca care dintotdeauna m-a urit mereu cu invidie grasa, fiind foarte oropsitoare cu destinul sortii mele care pin-acuma am scapat ca prin
urechile carului cu fin, care ea schiopateaza din piciorul sting caci Dumnezeu mereu face dreptate caci mi-a pus piedica la bal la Sf. Ion cind conasu Dionisie Papistasu ma curtoaza pe mine, ea iubindu-l in nemurirea spiritului ei imbibat in ura si sfrijindu-i-se suferinta vazind cum conasu D.P. nu i-a raspuns confort espectantelor ei din ziua cu pricina, cauzindu-i o criza de euforie contaminanta cu punctul si virgula culminante in a-si pune in miscare toate mijloacele pamintesti si subpamintesti pentru a ma subjuga intrigilor ei necurate (care oricum ea nu se spala, fiind de la tara si neam de sluga),

si vorbindu-se cu Saftica care imi coase mie rochiile care ai vazut ce frumoasa sint ca sa mi le faca mai strimbte si sa ma-mpunge cu acul vrajitoricesc, dar Saftica care e o femeie descusuta si neagera la disperarea pungii mi-a repovestit aceste shcenarii de groaza in stare a inspaiminta chiar si pe o fiinta mai putin nevricoasa cum ma aflu aici pe patul de suferinta unde m-a impins scrisoarea dumitale cumulinda cu anonima dizgratioasa care n-am cuvinte s-o calific (calica de Catinca!),

tanti Nuti m-a sfatuit caci din intelepciunea ei strafulgerata de dublura experientei ei de viata si destin sa-ti reinapoiez inelul si sa te lingi pe bot de nunta cu pirostrii si ciorba de potroace, care
nu ma meriti, ingratitudule, dar eu oricit as respecta-o cu limba de moarte pe tanti Nuti inelul e fi caci degetelele mele e inca smochinite ca niste stafide contrar timpului trecut si viitor de la
consumarea saramurii, caci tensiunea de la inima-mi trudnica in care m-ai impins cu scrisoarea care vreau sa uit ca mi-ai trimis-o,

iti ofer o sansa unica si incalculabila ca sa stergem cu buretele tot ce-a fost pagin intre noi si sa redevenim la presentimentele noastre de cinste si simtire respectabile care le-am avut mereu intotdeauna intre noi

si astept cu inima tresaltatoare si ascutita ca sa-mi parvie raspunsul cu baiatul care ti-aduce acest bilet care l-am parfumat cu lacrimile mele intrinxsece,

a ta Tincuta care te iubeste ca la fel de inainte de acest accident intrigabil cu miros de compot de Catinca

George nevrednicul 

Tincuto,

Iarta-ma ca nu ti-am scris pina in aceste clipe de maro disperare, deoarece a fost neagra pina acuma, dar de la o vreme se zareste o lumina prin maroul disperarii mele, am fost bolnav de gelozie si am crezut zvonurile mincinoase dar am prins-o pe neofita si-am provocat-o sa-mi spuna daca spune adevarul sau spune minciuni si ea a spus ca a spus adevarul dar n-a spus care adevar!
Dupa calitatea ei de femeie care este mult mai inferioara decit a ta cum te stiu ca arati atit de amfitrioana ea arata ca un soricar pe linga un cocker daca imi permiti aceasta comparatie zoologica, cu toate ca imi dau seama ca nici nu sufera comparatie, inchei paranteza, am dedus ca scrisoarea era izvorita din invidia care ne maninca pe toti la un moment dat si ea este de cea mai joasa speta.
Asa ca Tincuto, sint nevrednic de minuta ta smochinita, dar cu inelul karatist stralucind inca sper, ma asez cuminte la picioarele tale in pozitie drepti caci astept ordine de la tine, sint al tau admirator mai platonic ardent ca pina acum, astept semn de la tine sa te zbor pe culmile cele mai inalte ale dragostei mele navalnice!

George nevrednic de numele tau pe buzele lui.

Tincuta

Dragul meu Georgelusule,
care te iubesc cum iubeste capra neagra pe vinatori si floarea de colt,
ma bucur ca pot sa te cunosc in prealabilul prestabilit prin forma epistototelica si ma trezesc noptile din visele in care mi te-nfatosezi maro si in deplinatatea plenitudinii tuturor culorilor de baza ale curcubeului (caci cum bine spunea proverbul din intelepciunea milenara a poporului daco-roman Cu o floare sufli si-n iaurt, iar rindunele se duc pe bolta curcubitacee)
si freamat de frenezia intimitatii gindului indubitativ de a ma trezii diminetile (se duc, se scutur frunzele de nuc) alaturi de migrenele dumitale adorate care doar clipind din gene si suflind in luminare sa le iau cu mina pentru-ntotdeauna si perpetuu si mai ales mereu.
Tanti Nuti a inceput sa croseteze un gomblen care sa ni-l punem pe perete ca sa ne uitam cu drag la el si sa ne amintim de aceste momente incipitoare care orice doua persoane si in fapt orice doua cupluri de forte le parcurge penetrind zgomotos si huiduind cu mare placere vertijul turbional al destinului in forma lui incognoscibila de soarta (caci grecii aveau vorba nemuritoare din 1001 de nopti Carpe diem!).
Inchei aici micuta mea misila presarata cu apa de trandafiri (care mi i-a adus mai demult dom Mitica, ingropata-i fie amintirea prezenta) si te sarut foarte apologetic.
Te astept dupa-masa sa iesim la sosea care diamantul cristalin va orbiculiza stralucirea soarelui in care se regaseste irisii dumitale, plus trompele lui Eustache.
Pentru intotdeauna si impura,
T.S. viit. O.

George:

Tincuta,
Ma doare capul si gitul si inima pentru ca ieri seara dupa intilnire am gustat din plin niste tuiculita si vin de fericire cu dom Mitica. Capul ma doare pentru ca asa am zis ca am migrene mai ales dupa drojdia de pe care era tras si era tras prost, o sa am o vorba grea cu Gheorghe, gitul ma doare ca am dormit strimb cu capul pe masa
si inima de dorul tau, ca iar mi-e dor de tine Tincuto, pot sa-ti spun Titincuto? Sint tulbure si treburile nu-mi dau pace, dar tot cu gindul la tine am sa stau si-am sa ma uit asa in gol ca vitelul la poarta frumoasa ca tine in rama!
Sa-i spui lu tanti-ta Nuti sa croseteze globenul cu maci care-mi place mie ca i l-am admirat intr-o zi cind tu nu erai acasa ca te dusesei la croitoreasa sa-ti faci rochia aia cu decolteu care m-a lasat pe mine fara o vorba de mi se golise capul, si am zis de-atunci ca imi plac simpli asa si populari, sint flori populare macii, adesea ma duc in cimp si culeg maci, mai ales cind se scutura florile si ramin semintele.
Cind o sa fii sotia mea, o sa mergem impreuna la mincat seminte de mac, sa vezi Titincuto ce bine o sa fie, de cind imi doresc sa maninc cu cineva mac!
Te las cu bine, numai gindul la tine si patru aspirine imi mai da putere.
Al tau devotat,
Ge

Tincuta: 

Draga Georgelutule,
nu dorm noptile cu luna care tu le petreci in destrabalarea companiei lui dom Mitica care doar am prestabilit de comun acord si nesiliti de nimeni ce fel de influienta hidoasa ca mitologia poate sa aive asupra unui spirit atit de primordial ca al matale!
Noroc ca ma recuperez in timpul zilei si mai ales al dupamiezi, caci fara dar si poate (cum spunea dramaturgul popular Calul de dar nu se cauta la subtiori!) obrazul suptire cu cheltuiala se tine si in plus somnul de frumusete nu ingrasa portofelul.
Te rog expre sa-ti modifici stilul alambicisnic de viata si nu mai citi atita din Eminescu (da, e un apropou fin la poema ta atit de draga La Tescovina) care o sa-ti cauzeze la migrene basca citeva dureri de cap in plus care poti sa-i zici lu dom Mitica ca te repauzezi la pat cu o dieta spartana cu biftec si salata de sezon asezonata cu ceapa din soiul cel bun de borangic si niste gogonele, dupa puteri.
Ma gindesc oftator la tine care esti lumina inchisorii mele de la tanti Nuti care a notat cu macii si mai pune de la ea si niste flori de mucigai, sa iasa pastelul mai espresionistic, cum se poarta acuma, in anotimpul floral al primaverii sortii noastre ce ne-a dat-o ursita.
Mie imi plac mult si semintele de bostan, caci cauzeaza la intelect si ajuta pe ogor.
A ta puritana ca o maslina,
te imbratiseaza cu mare dor,
T.S. viit. O.

George: 

Tincuto,
Durerile au trecut ca carile alea mari luate de vinturi de aveau grecii cind se luptau cu romanii de raminea praful in urma lor si amintirea luptelor eroice ca asa durere de cap am avut!
Despre semintele de bostan, avem Tincuto noi, ca crestem si bostani ca am citit intr-un almanah ca sint bune pentru prostata si consum cu regularitate asa ca matele tale si prostata mea or sa fie linistite
cind o sa ne uitam la focul din soba mincind tot seminte de ei, ca restul dam la porci ca nu sintem ca englezii aia animale ca altfel nu pot spune de fac placinte din bostani auzi si tu isprava.
Imi sare sufletul din mine cind ma gindesc la tine, dar cu ploile astea e numai glod ca am mers ieri si m-am umplut de el de ziceai ca-s uns cu rusine pina-n ochi si nu-mi permite sa vin sa te vad la inchisoare dar cind o fi de s-o invara vin neaparat sa-ti mai privesc karatele din deget si ochii tai mari si blinzi ca oile alea care vad numa trifoi pe islaz si se hipnotizeaza, asa ma tulburi tu pe mine!
Citatele care mi le dai ma umplu de cultura si de onoare ca esti citita ca te-am vazut eu cum tineai Dama cu camelii la piept si-am gasit eu unul care mult mi-a placut latinesc intii traim apoi filozofam ma duc sa traiesc si apoi vin intr-un suflet la tine al tau,
Georgel mincator de seminte

Tincuta dixit:

La cum il stiu pe George de educat si inrudit, din discutiile purtate pe aleile de care ne-am bucurat ale parcurilor in cele citeva intilniri platonice pe care le-am avut, am putut observa ca cunoaste clasici cu care ma abordeaza la fiecare colt dupa bunu-i plac dar si al meu, caci nu sint indiferenta cind un tinar imi spune este sau nu este, eu zicind este! Liht mer liht este o vorba secreta de indragostiti, ca asa au indragostitii parole, pentru diverse imprejurari, inseamna fie “mai lumineaza-ma”, fie “vino mai la lumina”, dar nu pot sa marturisesc asa public ce inseamna fiecare pentru noi insine in momentul respectiv, din motive de la sine intelese ca sint intime intre mine si susnumitul chiar si numai platonic vorbind, citeodata chiar si facind.

George:
Tincuto,  mai exista varianta a treia de-ai uitat-o, “lumina! lumina!”, dar aia e chiar chiar chiar secreta.
Al tau!

Tincuta:
Da, Lumina, lumina! Aprindeti lumina!
Ca me-a povestit George de cin s-a dus el la o petrecere unde s-au dedat la ghidusii si un ins care George a zis ca nu era el a cerut comanda electrica pentru ca i se intimplau lucruri nu tocmai platonice, daca intelegeti, ca eu n-am inteles.

Tincuta pentru angelul ei radioz.

Angelul ei radioz:
Tincuto, Tincuto, lumina lumina ochilor ochilor mei!
Eu nu ti-am zis asa ceva, oare ce prestanta as mai avea in ochii tai steclitori ca stelele in fundul oceanelor marilor riurilor baltilor si altor ape curgatoare si statatoare, daca as zice de asemenea fapte care nu-mi stau in constiinta si personalitate, tu nu erai acolo sa ne platonizam reciproc, nu-ti cunosteam fermecatoru-ti corp si suflet care mi-au inrobit inima cu lanturi grele odgoane chiar.
Vino sa ne aprindem luminile, sa se vada stralucirea becurilor ce lumineaza noaptea lumii ignoranta habar n-are ea ce e amorul. Eu stiu, l-am privit in fata.

Tincuta (aparte):
Georgicutul meu drag,
Nici cu gindul sa nu te gindesti la asemenea ginduri reprobabilistice care nu se poate intimpla in adincurile padurilor, lacurilor, ochilor etc. scl.
!!!
Georgicutulesule!
Care mi-ai aprins inima cum aprinde seara luna pe cer si cum mi-a dat foc in dosu felinarului domnu Mitica in timp ce mi se agatase dresul,
Doresc sa-ti comunic pe aceasta cale sa incetezi o data pur tujur cu aceste dragalasenii platonistice si ca sa treci la fapte (caci cum spunea imemoriabilul nostru bard Conu’ Mihaita Faptele rezida in atmosfera, nu pe dealuri), adica sa prezinti diamantu si karate-le, caci pentru ca sint o domnita respectabilistica cu dorinte reprobabile pentru starea civila unde te astept sa ma ceri de la matusa mea Nuti care mi-a dat untimantum or ma marit or ma duce inapoi la Burdujani, caci pentru ca conditiile de viata in tirgul acesta modest care ne este capitala ii impugna!
Nu mai pierde momentul, caci traieste clipa si revino pe-nseratul care te astept,
pentru totdeaunu si-mpura,
a dumitale,
Tincuta
(care daca mai stai mult pe ginduri ca baba pe scinduri s-ar putea sa ma duc cu dom Mitica, ca si el este oameni!)
Sintem intelesi, da?
Inca o data, complimentele mele si numaru la deget este 11, caci sint o domnita fina.

Georgicutzelu:

Draga mea madona invenereala,

Ce-mi aud urechile ce-mi vad ochii de mi se intuneca mintile, ca dom Mitica ti-a dat foc la dresuri in dosul felinarului, care eu stiu ca dumnealui e foarte atent cu focul si numai cind este in fata unei fapturi minunate ca tine putea sa-i tremure mina in asemenea hal.

Trecind la fapte concrete de-o urgenta vitala, caci cum spunea Cant trebuie deci pot, pot sa spun ca voi veni indata sa vorbesc cu matusa ta care o respect la fel de mult ca si pe tine, doar ca mai platonic si pe ea, care arata foarte bine pentru virsta ei ati zice ca sinteti surori dar stiu ca nu sinteti ca mi-a marturisit, sa-mi ingaduie cum numai ea stie sa vind porcii de-i am sa-i cresc pentru cineva si tescovina de-o tin special pentru momente din astea de sa vorbesc cu bijutierul sa vada unde gasim karate pentru minuta ta fina cu numaru unsprezece!

Devotat si nerabdator
al tau admirator
beat de amor,
Georgel

Tincuta beata de beatitudinea fericirii:

Scumpul meu amor drag si adorat Georgelus,
Cum imi faci tu sufletelul meu mic si plapind sa palpite de tresarirea nespusa a fericirii care in aceste clipe care nu le voi uita in vecii vecilor amin si in plus de care imi voi aminti cu mare destrabalare sufleteasca de bucurie necuprinsa in cuprinsul cuvintelor care orcum mai mult gindim decit vorbim (cum spunea marele nostru poet neincoronat Maricel Tudosa).
Tanti Nuti a transmis ca de zestre nici nu poate fi vorba, cind ai traista plina de iubire neincompensurabila cind si mai ales fara doar si poate dragostea trece prin stomac ajungind si pe la intestine  pina in maruntaiele cele mai intime ale unei fapturi care nu poti a traii fara dinsa, caci dupa cum bine a spus marele filozof greco-latin Ptolomah Ochii care nu se vad se uita, astept cu nerabdare frenezinda ca sa vii sa te privesc in ochii tai strabiloscopici, lumina noptilor mele care sa fim fericiti ca asa sta scris la sfinta scriptura, caci daca voi nu ma vreti, eu va vreu!
Inchei aici brusc si neavenit micuta mea misila de amor tandru care sint in nedeplinatatea deplinelor mele reactiuni involuntare neurotice caci fericirea care mi-ai daruit-o in prealabilul anuntat in caratele de unshpe basca un butoi de tescovina caci noi nu sintem urmasii Romei, sa ne stafidim in sampanii si alte nazbadai occidentale, care tot de la Rim ne tragem!
Te sarut inca nespus de planctonic si sper sa-mi raspunzi la fel de idem,
a ta pentru intotdeauna si impura,
Tincuta care te iubeste cum nici pe dom Mitica nu l-a iubit in penumbrele felinarului
(si dac-ai s-auzi alte cele, sa nu crezi, caci gurile mincinuase si rele-voitoare multe aa maninca)
Dar deci eu aici inchei si semnez,
Iscalindu-ma mai jos,
Adica aici: Tincuta

PeSe: (cum zice poporul filictean german) astept turbionanta ca sa ma predenumesc dupa numele dumitale atit de sarabandic,
in prealabil Tincuta Soimesti,
stabilita de bun inteles de acord Tincuta Opinteanu

Opinteanu:
Tincuta, nu te ambala sa nu te ia palpitatiile de atita bucurie impacientata care doresc sa fii intreaga, ca ne asteapta o viata de bucurii si necazuri si mai ales nu uita, vacile pamintul prunii si stupii vor fi ale tale cum sint si ale mele, ca asa mi-a zis sarmanul meu tata ia o nevasta frumoasa buna de munca si n-o sa te doara capul, ca sufar de migrene din pruncie, dar tu mi-ai luat durerea ca cu mina.
Draga mea, o sa-ti placa acolo la noi e aerul curat si vara se mai incinge balega in grajd dar tu sa nu te sperii, de astea o sa discutam dupa noaptea nuntii, fug Tincuto sa pregatesc inelul, si sa te intilnesc, ca ma ia cu lesin de la burta.
Poza ce mi-ai trimes-o o tin la inima o scot cind nu esti linga mine si o pup cu ardoarea ce m-a fript de cind ne-am intilnit, ai putea sa-mi dai un portret mai mare?, dar ce tot vorbesc! Curind o sa te am in fata ochilor mei toata ziua, ca carpeta de-o am acuma cu giste si taran cintind la fluier de nu ma mai satur tot privind-o si oftind cu gindul la tine, Tincuta, o sa dau jos carpeta si-o sa te pun pe dumneata! In sufletul meu bate un vint naprasnic, numai tu poti sa-l faci zefir.
Al tau pe vecie
ca asa a fost sa fie!
G.O.

Da, am fost la miting unde a fost interesant, erau vreo suta de oameni ca sa zic asa la momentul cind am aterizat noi, organizatorii spun ca au fost cam 350 in total, mai veneau mai  plecau, a fost si un grup cu un steag fluturind asa frumos si entuziasmatic, sub cupola caruia am stat cu o vaga teama ca o sa ma trezesc cu drapelul in freza, dar nu a fost sa fie, a, deci mi-au tras niste copii simbata o minge de tenis in cap de-am vazut cu buline multicolore citeva secunde, mare noroc ca nu m-au nimerit fix frontal!

Revenind, aveau muzica la boxe, romaneasca evident, tricouri cu diverse lozinci, era si un ciine cu tricou de ciine revoltat ori ceva de genul, pe care il tinea in brate o frumoasa reprezentanta a tarii noastre, care eu cred ca era vag minora, dar sa speram ca nu, pentru ca aproape toata populatia mitingista, in proportie covirsitoare masculina, s-a pozat cu celularul cu fata si cu ciinele respectiv.
Erau doua sau trei fete asa, cu costumatie mitingoasa, m-am simtit ca la mare cind veneau fetele de la Polmol, doar ca acuma era frig si ele erau mult mai imbracate si mai putin puse pe marketing.
Initial, cind ne-am apropiat de locul de adunare, am vazut o scena alba cu niste material roz pe ea ca cum ar fi fost norisori de matase, un roz fosforescent si niste oameni imbracati in galben stateau nemiscati pe scena aia si eu nevazind prea clar am zis eu acolo nu ma duc nici moarta, ca e balamuc acolo, teatru de papusi ori ce-or mai fi, hai acasa! Inaintind, am vazut si o pancarta pe care era scris cu litere chinezesti si m-am debusolat completamente, dar am inaintat ca sa vad macar de ce s-au apucat compatriotii nostri sa faca o asemenea reprezentatie originala de suport. M-am dovedit eronata, pentru ca era un şou ceva cu tacere si comuniune si transhumanta a unor levitati, paralel cu mitingul nostru.
Care era la citiva pasi, dar in cu totul alte culori, lumea venea, pleca, mai stateau si peste strada si se uitau ca si cum ei ar fi fost super straini, ca parca nu se vedea de la o posta, dar in fine. Si ne-am postat si noi pe-acolo si am stat cam vreo ora, m-a indispus un domn cu figura impunatoare si tinuta de afacerist care a zis ceva la microfon dar nu l-am ascultat ca observasem ca are bijuuri aurite si mi-am astupat urechile si care la plecare a si claxonat ritmat ca la galeria stelista, multimea de pe trotuar raspunzind corespunzator adica cu ooo eee.
Au mai aparut si citiva tineri cu ochelari de soare, cu toate ca afara era aproape intuneric de cit de innorat era, citeva domnisoare platinate, in rest era lume normala vag necajita dar optimista asa, au semnat declaratia adeziune la care eu am zis pas, ca nu eram in dispozitie semnatoare.

Dupa asta am mers si-am sarbatorit cum sa cuvine aceasta prezenta a noastra la un miting patriotic si am fost sa mincam la Mec, unde era plin de romani, va sa zica am incheiat traditional in mare consens.

Sint cam vijiita, trebi multe multe, acuma ma duc la miting pro, in centru, sper sa fie civilizat si sa nu fie prea multi manelisti!

Ca sa nu va fie urit fara mine cit scandez pe-acolo, ah am gasit pe net mai devreme scrisoarea asta, nu pot sa n-o colectionez, mi-e sa nu dispara si as fi inconsolabila daca n-o pastrez la pept, ca e de la mon amur tujur, dl T. Musatescu.

Draga Tincuto,

In discutia ce-am inceput aseara despre iubire, dragoste si amor, nu am putut sa-mi exprim punctul meu de vedere, din cauza timpului nefavorabil de ploaie, ceea ce intr-un gang cu atata lume nu se poate vorbi.
Nu! N-ai dreptate.
Iubirea sufleteasca pe care o sustii tu, desi ai un corp frumos, cu plimbari in gradini botanice, expresii, o bere, un fisic de alune etc., iubirea cu priviri optice in ochi si mangaieri usoare pe organism, nu poate fi iubire adevarata. Acest sentiment de platonism pe care-l sustii tu, nu poate fi un ce veridic decat in frageda copilarie, ceea ce si ” Educatia Seor” pe care cred c-ai citit-o, zice ca are urmari de turburari mai tarziu si prin urmare e mai bine sa uitam trecutul.
Caci unde am ajunge ramanand platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe romaneste, la o deposedare a lumii de copiii sai. Caci copilul din ce se naste, ca instinct de conservare? Din bere? Din fisicuri cu alune? Din plimbari prin gradini? O! Nu! Copilul se naste in baza legii gravitatiunii universale, adica din impreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.
Ori aici este punctul nevralgic jurist al neintelegerii noastre.
Ne-am cunoscut singuri, fara a ne prezenta cineva, atragandu-ne in baza principiului lui Arhimede, cand m-ai intrebat cat e ceasul, desi am vazut bine ca aveai gurmanda la mana. Am raspuns ca e “cinci” desi al meu era la reparat, c-am intrat cu el, la mana, la baia de aburi si s-a oxigenat.
Si dupa asta, trecand dupa micile amanunte de detaliu ne-am revazut 4 zile in acelasi loc si la aceeasi ora. Ori, de ce ne-am revazut? In ce scop ma vei intreba? O! Draga mea copila! Dar cu ce scop, fluturii fecundez florile?
De ce sa nu intelegem oare ca si noi am fost sortiti spre a ne contopi de urgenta intr-un tot.
“A fi sa a nu fi” cum zicea Eminescu, marele bard de la Mircesti in “Moartea lui Fulger”.
A FI SAU A NU FI, asta e deviza oricarei lozinci…ESTE SAU NU ESTE, aceasta e incheierea in concluzie.
Si daca - reportandu-ne la noi - este, sa dea Dumnezeu sa fie. Ramane sa stabilim cand si unde ca eu n-am casa in ors locuind cu familia. Sau, poate, la o sora a mea care pleaca la barbat-so fiind concentrat si-mi lasa cheile spre a avea grija de casa.
Nu! Este pacat! Dar atunci de ce sa ne mai enervam prin gradini publice pierzand timpul ce altii il valorifica intr-un mod atat de placut?
Nu te pune contra destinului. Fiecare om pe lume are o fatalitate si un destin. Restul e numai soarta. Decide-te cat mai urgent. Ne asteapta ceasurile cele mai frumoase din viata unei existente.
Vino! Fara platonism si fara prejuditii. Nu suntem noi nici primii nici ultimii precursori ai acestui sentiment, numit atat de frumos: iubire.
Acestea sunt cele ce aveam de spus si te rog a reflecta cat mai acut inainte de a te decide sa te hotarasti, sezonul fiind de primavara si stand acum si ploaia, termin cu cuvintele marelui Sopenhaor, parintele indragostitilor din toate timpurile:
Liht mer liht.

George

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic, Search Everything.