Inainte sa zic ce am de zis, zic asa:

Petronela 84 are cont pe prieteni.bascalie.ro si acolo unde scrie ea despre ea, care eu nu cred nici moarta ca ea e o ea, dar sa trecem peste, la pagina personala este trecut supriza suzi-suzi.blogspot.com. Este ca-i nasol? Este.
Cu ocazia asta am aflat ca Petro e din Zalau si cum habar n-aveam unde e Zalaul pe harta, l-am cautat si l-am gasit, de aia-i bine sa mai afli una alta.

Pentru doamnele si domnisoarele ce cu gratie se invirt in sferele atit de elevate denumite generic aici scrie suzi, va comunic ca in ultimele… pauza sa le numar, 4 zile, am slabit gramajul impresionant de 785 graaame conform ultimelor masuratori a caror logica interioara mi-e greu s-o explic, dar presupunea o regula simpla de 3 pe care eu am complicat-o si-a iesit deci 785.
Prin ecitii fizice si nemincat vine asta, si anume se ia un maldar de aprox 2.5 chilograme hirtii se ridica deasupra capului si se arunca cu putere in sus spre in fata!
Asta antreneaza muschii bratelor, cu cit este mai puternica miscarea deci aruncarea, cu atit va fi mai eficient ecitiul urmator, pentru ca, sa ma explic, daca le arunci cu putere, hirtiile se imprastie pe-o suprafata foarte mare, deci cind vom trece la partea a doua a gimnasticii, mersul piticului intru adunarea hirtiilor, ecitiul va avea dificultate sporita.
Programul se poate repeta de cite ori simtiti nevoia pina va calmati sau obositi.

Dupa aceasta eu prefer sa beau apa, caci nu are decit o calorie si beau pina imi pocneste burta, deci clar nu mai intra mincare deci clar economisesc caloriile.
*Cum motive de enervare apar mereu si iata, gratie unor imbecili care se joaca cu patriotismul meu, eu pot sa mai slabesc citeva grame.
Capitolul doi din aceasta frumoasa insemnare se refera la feaşăn, caci sint feaşănistă, am vazut o moda tulburatoare in urbea aceasta minunata ce-o numim Dablin, vine un frumos pardesiu (dar exista si varianta ploveras pe acelasi principiu, urmariti-ma cu atentie), se incheie la un rind, pina in git, cu nasturei na bun si guleras. Pe pept are pept si sub pept imediat incep incretituri marunte sau mai mari, in functie de gusturi, ca hainele la gravidoase, sa stea deci bufant. Pardesiul e scurtut, deasupra genunchilor clar si pabaaam are mineci scurte! Sau ma rog, pina la coate, dar am vazut si cu mineca scurta!
Am observat citeva fete sa-i spun asa, cu asemenea chestiuni, de sub pardesiu le rasarea doua mînuţe imbracate cu ploverase groase, ca iarna bate vintul totusi, si in picioare aveau egari trei sferturi (am zis eu pina acuma ca egarii fac furori in Dablin?) si aia, si pantofiori aurii, mai bine de-atita eu cred ca nu se poate.

Incep sa ma simt batrina si bolnava la cap, dar mi se pare hilar si totusi hainele astea se vind ca piinea calda!

In aceste vremuri atit de tulburi pentru domnia mea si in isteria ce m-a cuprins cind am vazut sarurile ce mi s-au administrat crezindu-se ca sint lesinata, ca sa zic eu asa, sint cam aeriana, din doua motive: citesc o poveste si ma screm intens sa scriu una pentru domnisoara curtezana.

Povestea de-o scriu eu o s-o bag aici intru adormirea copiilor cind o sa fie gata, foarte curind, ca vineri e termen si chiar daca-mi explodeaza neuronii, musai trebuie sa se intimple, daca nu, n-o sa se intimple si gata, dar pina vineri la prinz o sa fiu concentrata! Sau poate mai devreme ca m-a lovit deja primul val de inspiratie…

Pina atunci nu pot sa-mi tin entuziasmul sub basma, ca dau pe-afara daca nu scriu ce bine e sa citesti povesti hihih.
Mda deci cind am primit eu pachet de la mama acum vreo luna, care trebuia sa-mi trimita urgent biseptol si propolis, caci organismul o ceruse in iarna, dar pachetul a venit si el cind a putut, mi-a zis ce sa-ti mai trimit, pai… crema de galbeneeele, am zis ca sint regina gradinilor si scarpin niste trandafiri de am cratere in miinile-mi delicate, din proprie initiativa mi-a trimis plicuri cu bors cnor, nu stiu ce prosopel cu iepurasi de pasti, care n-a vazut lumina zilei, si doua carti. Dintre cele comandate de mine la Polirom si cele cumparate cu Cotidianul, eu am ales Tache si Teodosie cel Mic.

Cititorii care stie si cunoaste vor zimbi acum eamind un aaaa! Pentru ca ei stiu si cunosc despre ce se spune in Teodosie. Ei,!ce-am zis eu cind am zis ca-mi doresc carti fantastice!? Am zis ca-mi doresc carti fantastice, logic. Haha, sa ma adun sa ma adun, sint cam etata.

Teodosie este print mostenitor al regatului, print regent, caci este inca prunc, il are drept tutore pe Pisicîine (cavaler cu sabiuta, foarte curajos si inteligent), care se ocupa de educatia lui, impreuna cu fantoma Otilia (cu care se si iubea de altfel).
In regat se hotaraste Otto de la Nord sa puna mina pe intregul tinut, compus din: teritoriul semiautonom al furnicilor vinete, provincia furnicilor verzi, Lacul Rece peste care domneste Somnul Oliviu (labil psihic), valea căpercilor (in care era bufnita Kaliope- cultivatoare de căp(suni) si minotaurul Samoil - cultivator de (ciu)perci).

Otto face alianta cu Somnul Oliviu sa puna mina pe tinuturile furnicilor, planuiesc sa il rapeasca pe Teodosie si sa-l forteze sa abdice, sa-l elimine pe Pisicîine si sa-i omoare pe Kaliope si Samoil - care Kaliope si Samoil erau prieteni ai Pisicîinelui si ar putea fi aliati daca nu s-ar fi indragostit nebuneste unul de altul taman in focul actiunii si n-ar fi plecat in statiune, de unde aflam ca bufnita e insarcinata!

Nu zic ce se intimpla et et, desi fierb, dar ma tine cu sufletul la gura cartea asta, Cei Trei Muschetari sint mici copii pe linga Teodosie, voi reveni cu ample amanunte.

Mo(n)stra deci:

Se pregatea asaltul furnicilor asupra Capitalei, sub conducerea lui Otto. In fragmentul de mai jos, Somnul Oliviu este la Filiasi, la furnicile verzi, pentru o parada militara (cu furnici deci!) la care asista inainte de-a taia o panglica.

“- … Invit pe Inaltimile voastre sa admirati pina atunci o defilare a trupelor noastre, urmate de un moment coregrafic. (spune Guvernatorul furnicilor catre Somn)
Soldatii isi facura marsaluind aparitia in stinga esplanadei. De-a lungul tribunelor se raspindira sarind in aer cu miinile impreunate la piept mai multe furnici despletite. In timp ce soldatii, in costumele lor de parada, dadeau onorul, furnicile despletite se tavaleau prin praf cu miscari sincrone de balet si ridicau miinile la cer. Somnul privi la inceput consternat, apoi caldura, amestecata cu vederea culorilor vii ale uniformelor, ii adusera un val de sfirseala pe git.
- Sint, explica Guvernatorul, mame care isi pling copiii deoarece pleaca miine la razboi. Insa ei, adevarati soldati, nu se gindesc decit la glorie. Mamele implora indurerate cerul si se roaga pentru victorie.
- Acesti soldati pleaca miine cu Otto in campanie? Articula Somnul cu greu, verde de greata.
- Da, milord. Acestia si altii ca ei.
- Imbracati asa?
*** (cu o pagina in urma, uniforma e descrisa asa: pantaloni visinii cu vipusca galbena, scurta verde imblanita cu nasturi, cu ciucuri mov pe tiv, cu despicaturi de sub care rasareau pene oranj)

- Nu, aceasta este uniforma de parada.
- Pacat, spuse Somnul Protector. Imbracati asa puteau cistiga orice batalie.
Guvernatorul se inclina, desi nu-si dadea seama in ce masura vorbele pestelui trebuie luate ca un compliment sau dimpotriva.
- Sa piara din fata mea. Mi-e rau, striga Somnul si cazu pe spate cu acvariu cu tot.”

Am crezut ca mi se face rau de ris in autobuz cind am citit despre parada asta a furnicilor despletite si despre uniforma aia, parca si vad niste furnici timpite cu scurta verde imblanita din care ies pene oranj!
Ma duc sa fac ce fac de cind tot zic ca fac si nu mai fac da acuma fac si cind zic ca fac, fac!

Stiu ca sint citeodata cam scirba, dar sint si provocata si am si material.

Stind eu aseara cu DD la cina, eu intr-un capat sorbindu-mi ceaiul calmant, plina de-o mare pace, el intr-un capat mincind o varza cu carne cam fara carne, DD m-a intrebat, cum ma intreaba de obicei, ce sint gindaceii/musculitele care plutesc in zeama si eu ca de obicei i-am raspuns cimbru.
Dupa care eu am trecut la represalii si-am zis parintii tai iar spun timpenii.
Si cu asta firicelul ratiunii se rupe si DD incepe sa loveasca rar si apasat cu dosul palmei in blatul mesei facind sa tresalte farfuriile, eu ma uit nevinovat in ceai si astept sa zica el ce-aaau mai facut de data aaasta?!

Si am dreptate.
In primul rind m-au intrebat aproape toti membrii familiei de adoptie, pe 1 decembrie (ziua nationala a Romaniei, da?) daca avem liber!
In al doilea rind, soacra-mea frecvent ma trimite la farmacie sa cumpar algocalmin si clorocalcin si se mira foarte tare, este de neconceput ca in farmacii la noi sa nu se gaseasca asemenea medicamente, atita timp cit farmaciile romanesti mustesc de clorocalcin, trebuie sa fie reaua mea vointa.

Ieri ma suna socru-miu, iar, i se facuse-un dor de mine, m-a prins vulnerabila, fiind cu hrana in gura si mi-a zis asa: dormi?
Asta cu dormitul vine ca noi, cind n-avem chef sa vorbim cu parintii si parintii suna pe unul de telefoane, cel care raspunde e victima si are datoria de onoare sa spuna ca celalalt doarme. Asa ca noi dormim foarte mult si la niste ore dubioase. Mai ales eu.
Raspunsul meu a fost un nu, cumva cu parere de rau, el a profitat de slabiciunea mea si mi-a pus in brate doua sarcini, ca socru-miu are darul sarcinilor, din pricina subalternilor pe care ii tot insarcineaza.
Una este urmatoarea, cauta-mi si mie furnizori de PAL si PFL du-te imbriliga-i si zi-le sa-mi deie mie fix asta, ca si cum eu ii am pe producatorii de materiale mobiliale la degetul mic si pff ma duc le dau usa de perete si zic sa-i trimiteti lu socru-miu zece camioane va rog si mai repede.

Si a doua du-te si cauta un notaaar notar da? si fa-mi o procura ca blabla (aici vine secret de familie) imputernicesc pe M sa “actioneze in numele meu cum crede EL de CUVIINTA”. In afara de faptul ca exprimarea e de acu 100 de ani, eu i-am spus ca nu ma incred in cuviinta lui M si nu doresc sa-i dau procura si nu stiu cum se zice in engleza la notar ca sa caut birou, asa ca o sa-i fac o procura de scrisul meu si-o sa pun degetul cu amprenta ca-l imputernicesc pe M sa faca aia si aia, NU cum crede EL de cuviinta, ci cum cred EU de cuviinta!
Si mi-a trintit telefonul in nas.

Si se mai mira ca dorm aproape non stop!

Daaa, m-am iubit cu Marcel pin-am dat-o in Tache (Taş, dupa cum l-a botezat oarecine).
Sfatuita fiind de domnisoara Zambilica, pe blogul dinselei punind un frumos citat din frumoasa carte, eu mult n-am gindit si-am zis al meu sa fie, si-a fost si nu-mi pare rau, caci este surprinzator de invaluitor Tache zic.

Un boier, Tache Vladescu, mort de la paşopt, ne face hatirul, ca tot se plictisea, mort fiind si putrezind, sa ne povesteasca viata lui si cum a ajuns el sa fie omorit de Mamona cel tinar in ultimele zile ale revolutiei, si cine-a fost Piticul si Mamona cel batrin si Boier Lăpai, si cum a asteptat el la ignat sa vina omul lui Mamona sa-l omoare, cu Flora linga el, bind cafele si discutind in timp ce slugile dormeau bete prin bucatarie…

Faza faina nu e ce e scris desi e foarte frumoasa si treaba de se intimpla, e carte de aventuri intr-un fel si de filozofeala si de atmosfera de epoca, faza cea mai pe gustu meu sa zic asa este CUM e scrisa!

Eplu:

Adevarul e ca boier Lăpai venind la petit nimerise cum nu se poate mai rau, aveam sa aflu asta. Hotarita sa se marite, mama trimisese invitatii unor eventuali pretendenti si, pentru a termina cit mai repede ceea ce isi pusese in cap, ii chemase pe toti odata. La boier Lăpai nu se gindise nici o clipa, dar se pare ca n-a deranjat-o un oarecare petitor in plus, chiar daca acesta venise cu o zi mai devreme decit hotarise ea. Dar nu s-a sfiit sa-i spuna ca a aparut intr-un moment nepotrivit cu planurile ei. Si ca, daca tot a venit, ar putea sta, dar cel mai bine ar fi sa-si ia calul si sa plece inapoi, si daca mai are chef dupa asta si dupa ce doarme o noapte in patul lui, a doua zi dimineata ar putea veni din nou, fiind bine primit si, poate, de ce nu?, chiar asteptat. Si ca ce mai face domnul frate al boierului, Piticul. El, boier Lăpai, a ris si a spus:
- Inteleg!

Ca adica intelege nepotrivirea ce s-a intimplat intre venirea si primirea in petit, dar ca el oricum n-are nici o vina venind si ca se bucura ca si mama are acelasi lucru in cap, chiar daca acest lucru e in alta zi, si nu tocmai cind se nimerise sa fie si in capul lui. Si ca domnul Pitic, fratele lui, face bine.

(p.120)

Si pe urma vorbind eu, spunind ca as vrea sa stau o vreme la ei, nu stiu inca daca vremea de stat va fi foarte scurta sau foarte lunga, asta o vom afla la sfirsitul statului.

(p.208)

Adica chiar am citit si-am recitit de citeva ori anumite pagini de frumos ce erau scrise, invirtite asa nu stiu cum, mult mi-a mai placut!

Alegzandra, am vazut Flags of Our Fathers, cum am putut eu mai bine si mai bine. Cind or sa-mi parvina si Scrisorile din insula aia, le voi vedea cu siguranta.
Sper ca astalalt sa-mi prezinte mai multe chestiuni singeroase si anapoda, ca Flags… nu m-a convins. Si cu asta am fost vag ironica. Bai ce placere au americanii astia sa ne bage cite trei patru chestii asa macabre ca sa ne simtim in atmosfera! Cea mai misto faza a fost cind au gasit un adapost japonez in care-si facusera harachiri si erau cu matele suuuper fain imprastiate!

Revenind, Iwo Jima, americanii trebuiau sa cucereasca o insula japonezeasca, au trimis soldati acolo care s-au dus si-au murit saracii pe capete. Au cucerit insula si au infipt pe-un deal un steag americanesc, au pozat momentul si au trimis poza acasa, a fost tiparita in ziare si lumea si-a mai dres moralul vazind steagul fluturind in gloria neamului hai americanii. Trei dintre cei sase care pusesera steagul supravietuiesc pina cind unui guvernator ii vine o idee nastrusnica si sint adusi baietii in State inapoi pe post de eroi si se desfasoara un mare turneu de promovare a acestor trei eroi.

In aparenta este frumos, nu? Este. Dar in fapt, nu e. In primul rind ca oamenii n-o simteau de-un turneu si nu cred ca e cineva innebunit sa se plimbe prin fanfare cind vii din razboi. In al doilea rind, scopul era cit se poate de meschin, anume stringerea de noi fonduri pentru continuarea razboiului, ca si americanii avusesera pagube ohoho si japonezii erau ciini rai, asa ca pentru finantari era nevoie de un element tare, care s-au dovedit a fi acesti trei baietei, unul cu drag de public, unul care fusese sanitar si ramasese cu destule traume dar pe care incerca sa si le depaseasca si un Indian (nu din India!) pe care razboiul il facuse varza.

Filmul urmareste in paralel trei firicele, ala din razboi cu asaltul insulei, unul din timpul turneului si unul din zilele noastre cind fiul unuia reconstituie intimplarile, de care sincer m-as fi lipsit cu mare drag deoarece mi s-a parut patetic si lipsit de sens.

Daca ma lasa pur si simplu cu doua firicele, as fi fost incintata, ca si asa filmul abundeaza de efecte de capete zburinde si burti spintecate si singe si noroi, care nu-mi plac, nu-mi displac, nimic nou pe tema asta, am spus, in afara de harachireii aia, am mai vazut imaginile alea de citeva productii incoace.
Ah si Ryan Phillippe, suparat mai e, a mai crescut nu mai e chiar asa domnisorica, mi-a placut despre el si indianul a fost ok, s-a chinuit mult in film ca trebuia sa se rateze, ceea ce a si facut cu brio.

Ori ca am vazut atitea prostii violente in ultima vreme, ori ca filmele de razboi devin plictisitoare daca nu incearca sa mai scoata si altceva decit lupte hai cu singe hai cu ploaie hai cu soldati, vin acasa au cosmaruri, nu sint eroi sint eroi copiii lor ii stimeaza, dar ei au flash-backuri de pe cind urcau dealul si i-a lovit tunul. Adica eu cred ca se poate si altfel, asta dejaaa pe mine ma adoarme.

Ca sa nu fiu totusi nedreapta si circotasa, mesajul filmului este unul foarte fain si adevarat, ceva cu eroi, nu mai tin minte, dar e frumos.

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic, Search Everything.