Dimineata, bintuind eu pe aici odata cu gainile, am dat de un post pe Gramos, care primise sarcina de la BaLaur (am apucat oare sa-i multumesc pentru vot la blogfest? sa scrie despre prieteni reali si virtuali.

In viata de zi cu zi, pe linga prietenii mai mult sau mai putin prieteni, am trei best best-e, ca sa ma exprim in termeni  poetici, in ordinea aparitiei sint:

Alina cu care imi zic orice de vreo… 15 ani? Cu care practic am crescut, va sa zica sintem ca si neamuri, vrem nu vrem hahahihi,  sintem prea legate ca sa mai am ce spune, sau ar insemna sa spun prostii ca sa ma aflu-n treaba.

Dupa asta vine Vio, pe care o stiu de 10 ani si cu care in niste vremuri tulburi ale noastre ne-am ajutat intru supravietuire si ne-am facut una alteia viata mai traibila, si cum noi avem probleme tot timpul, se perpetueaza.

Alina, alta Alina, din Pitesti care m-a ajutat cind am ajuns acolo si nu stiam pe nimeni, eram foarte debusolata si naiva asa, a fost mama si tata meu, si-a facut timp si rabdare pentru mine, si cu care am facut cele mai misto plecari in lume spre aerisire, intr-un Oltcit nenorocit care raminea intepenit cind iti era lumea mai draga.

***

Citesc bloguri pe care nu comentez nimic ( rar), n-o fac ori ca nu stiu efectiv ce sa spun  (chiar daca-mi place, nu zic nimica, ce sa zic? bravo? poate ca da), ori ca n-am nici o parere, ori ca aflu lucruri la care nu pot sa scriu, fiind eu pe dinafara. Citeodata mai citesc bloguri noi si pina nu ma obisnuiesc cu blogarul respectiv, nu comentez, ca nu stiu cum si daca raspunde la comenturi. Sau comentez, mi se raspunde aiurea (ceea ce e posibil sa fac si eu uneori) si dupa aia tac. Bloguri cetatenesti si de larg consum, nu prea servesc.

Cu cititorii!, citiva comenteaza aproape tot timpul, ceea ce pe mine ma inveseleste, mai ales ca nu ma injura! si pentru ca fac efortul sa nu ma lase sa vorbesc singura!  Sint care nu comenteaza,  intr-o zi o sa fac o strigare dupa ip-uri, atunci probabil o sa primesc injuraturi, ca i-am deranjat,  glumesc, dar ii consider tot prieteni.

Dintre prietenii din blogosfera, pe care nu-i cunosc realmente, nu am decit una singura persoana pe mesenger,  nu e vorba ca nu ma intereseaza despre cei care citesc sau pe care ii citesc!, dar stau foarte putin pe mesenger efectiv de la servici,  il folosesc strict intre mine si cei foarte apropiati, trei patru oameni, din autocenzura, nu din mindrie.

Gata. Miine blogul o sa fie intr-o tacere de posturi si comenturi (suna aiurea, dar am rugamintea sa nu bage nimeni nici un comentariu miine), din motive de tacere blogaristica pentru cei de la Virginia Tech.

Sint nacajita ca n-avem liber pe 1 mai, mi se pare anormal sa sarbatorim ziua internationala a muncii prin munca…
Pentru fanii mei care s-au speriat ieri cind am disparut din aer citeva ceasuri, ii linistesc si le spun ca le-am petrecut in modul cel mai placut si anume.

Am spus ca pe M., admiratorul meu care a invatat prostii in romaneste, l-am luat de urechi intr-o zi si-am mers cu el la romanasul care ii este mentor si asa l-am cunoscut pe Dani! baiet cuminte din Radauti care mi-a promis ca o sa-l invete si lucruri mai interesante (dovada ca a venit curind M. mi-a pus in brate o ceasca de ceai si mi-a zis bei ceai).

Bun, ieri pe la unspe, cind ma gindeam eu ce sa mai fac sa nu fac treaba, a navalit Dani in birou si mi-a zis intr-un suflet “Suuuzi, M. si-a luat ciine! Eeei, ce ciine?? Un fel de lup si-un fel de haschi maro asa!” Haaai sa-l vedeeem! Si atita am asteptat, seful meu era dus in lumea lui si ne anuntase ca vine in citeva ceasuri, deci momentul era propice! Am iesit afara si ne-am jucat cu ciinele, care este o scumpete si care ne-am certat cum sa-l cheme, dar creca ii alege un nume irlandez, ca n-a vrut sa-l cheme Suzi ca e baiat, ma rog, treaca de la mine!

Dupa o asemenea zi profesionala, am avut un vis straniu si premonitor asnoapte, si asa am putine ore de odihna, si pe alea le petrec la marea nebunie!

Se facea ca eram la mine la servici, care este un birou mare si fara pereti, e asa aer liber cu toate birourile la comun, si e intr-o veche distilerie, deasupra lui e un apartament enorm si deasupra lui e o terasa mare cu copaci si sezlonguri.

Bun si in visul meu, pentru ca am simtul muncii si in somn! stapinii cladirii se gindisera sa strice toata sandramaua in interior si sa deschida un centru de agrement cu pista de schi (benzi rulante usor in panta) si cind se terminau benzile, dadeai direct in patinoar, si mergeai un pic si dadeai intr-un bar!unde se serveau coctailuri cu votca, stiu ca era pusa pe masa o sticla de votca si o sticla de bere si trei umbrelute si barmanita era o hauaianca din aia cu flori la git.

M-am dus pe patine sa comand un coctail sa-mi fac spor si barmanita mi-a zis sa arat buletinul! care normal ca nu-l aveam! Aveam vreo cinci carduri de fidelitate de la magazinele carora le sint fidela, toate, au iesit la numar, le-am pus pe masa si i-am zis doamna! credeti ca cineva sub 18 ani ar avea cardurile astea?! Ea s-a uitat la ele, a fost de acord dar a zis ca ea vrea buletinul! M-am dus sa-l caut pe sefu-miu sa-i spun sa vorbeasca cu barmanita sa-i confirme ca sint majora si el mi-a zis ca nu merge, ca-s in timpul programului, chiar daca e patinoar in birou si oricum se topeste zapada si s-au stricat benzile rulante.

In disperarea ce m-a lovit, m-am indreptat spre usa, unde era un semn de un cauboi de neon si i-am ars un picior de nervi, caratist cum am vazut in film si-au iesit scintei si cind au aparut paznicii sa ma dea afara m-am trezit, nu mai puteam suporta tensiunea se vede treaba.

Si m-am desteptat foarte ofticata, oare ce-mi rezerva viitorul?

OMG! In curind n-o sa mai am nevoie de prietene, DD o sa stie absolut orice in materie de birfe cu vedete, o sa mearga cu mine la shoping si-o sa-si dea cu parerea ce culoare mi se potriveste mai bine si mai bine si o sa mergem si la bodyshop dupa aia, sa ne luam cite-o cutiuta de crema de aloe si de mango si ce fructe or mai fi  (sau o sa ma trimita pachet la mama cu un ochi vinat).

Duminica trecuta, cred, la teveu era o emisiune in care luau interviuri la diversi cetateni, dame si dami, sa raspunda la intrebarea va deranjeaza barbatii care folosesc cosmetice (creme, balsamuri, creioane contur, rujuri…) Unii barbati au zis ca ii deranjeaza, altii au zis ca nu, daca e artist si ii trebuie chipul cosmeticat, daca e intr-o formatie de roc etc. Majoritatea femeilor au spus ca nu, nu le deranjeaza, daca el e multumit, ele n-au absolutamente nada impotriva.

In revista Glamour am citit diverse scrisori de la cititoare in care ele se confeseaza revistei despre aplecarea pe care o mai au unii dintre prietenii lor, de eplu sa foloseasca autobronzant sau lac incolor de unghii.

Intr-o zi am urmarit o birfa, nu e prima oara cind ma frapeaza la un tip sa bitch-iuie la modul cit se poate de feminin, si anume: ai vazut cum a facut aia? Ai vazut cum vorbea? Vai dar cum vorbea si cum era imbracata, ai auzit ca asa si asa si asa?!  Au tocat citeva persoane maruntel – maruntel!

Ah, eu cred ca feminitatea si masculinitatea sint asa, in cantitati constante in lume si asa vor ramine, sint fixe, dar, cum femeile devin din ce in ce mai barbate in ultima vreme, mi se pare o urmare fireasca sa apara o tendinta feminina la barbati, sa nu se strice echilibrurile, doamne-fereste.

Azi dimineata in autobuz s-au asezat in fata mea un tip si-o tipa, s-au zimbarit s-au vorbit, el o tinea pe ea de dupa umeri si tot isi sopteau chestii, adica clar erau amorezi. Si cum stateau ei asa unul cu altul, la un moment dat el s-a oprit, s-a uitat pe geam, a scos din buzunarul de la piept un strugurel (alifie de gura, in format ca rujul, da!?), si-a tuguiat gurita si-a inceput sa-si aplice tacticos crema. Dupa aia a constatat ca vaselina era bine aplicata (in acelasi mod ca gagicile, a miscat din buze asa sa se intinda bine bine) si si-au vazut mai departe de discutia lor.

Sub privirile mele holbate si pline de invidie, avea un strugurel foarte fain.

Am zis ca-s tulbure, eu nici nu stiu de ce ma mai obosesc sa-mi declar starea confuza, ca toata ziua ma pling de lucrul asta. In tulburarea mea zic, doo probleme ma biziie si dupa aia o sa povestesc de ce-am plins eu alaltaseara.

Ba nu, incep cu plinsu’. Plimbindu-ma prin magazinul meu preferat – ca profil – alimentara! am dat cu ochii intr-un raft de ficat de porc. Si m-am gindit eu ia sa iau o caserola, ca mi-era pofta de-o tochitura (salivati, salivati).

Ajung acasa si desfac cutia, constat ca sint suficienti si pentru o mica prajeala, eut imparteala, ma pun pe prajit. Si mestecind in ei ma loveste o milaaa de porcii aia, vai de mine mi se rupea inima tot invirtindu-i asa, porcii sint niste animale adorabile si foarte altruiste. Drept pentru care nu m-am atins de ei!

Pina am apucat sa-i pun lui DD in farfurie deja il uram (pe DD) si-l iubeam postum (pe porc), plus cind am mai vazut ca baga si cutitu-n ei, m-a apucat o disperare ca i-am zis printre dinti asa-mi maninci tu mie ficatii!! si el a zis ca au vitamina be, care mi s-a parut lipsit de inima, ca mi s-au pornit lacrimile sub privirea mirata a lui DD care mi-a intins farfuria na mah, vrei sa nu mai maninc? Il ajuta cu ceva pe porcul ala?! De ce nu ma lasi tu pe mine sa maninc si plingi ca fraiera pentru un porc, hm? Nu-i zi asaaa!! Daca tu si altii ca tine n-ar mai minca porci si porcii ar putea trai linistiti si tralala… Ai respect macar pentru sufletele lor nevinovate! Dupa care s-a oprit din mincat si eu din plins si-a mincat ceva vegetal. Ieri dimineata bineinteles ca nu mai era nici urma de ficati de porc, bagase tot in el, pentru ca eu in jalea mea nici nu m-am indurat sa-i arunc la gunoi.

Eu am mai plins o data pe un pui pe care l-am luat de la piata si fiind intreg si eu pusa pe facut super mincare din el, am luat iataganul si am inceput sa-l ciopirtesc, dar probabil fiind eu sensibila in ziua aia, vai l-am spalat cu lacrimile mele, ca sa zic asa. Na, l-am mincat, normal.

Deci de-aia am plins. Ieri am servit vaca, dar n-am mai avut nici pe naiba, m-a intrebat DD daca sa se duca in alta parte cu farfuria (in gradina eventual?), dar nu, criza trecuse. Ce bine.

Seful meu totusi e fatal si nevasta-sa e geloasa foc!
Ieri seful meu era la camasa roz, care mor cind il vad cu camasa roz, cind o are pe el e semn ca se simte fermecator si eu astept cu sufletul la gura sa vad ce i se intimpla. Ieri a venit doamna Tara! Hmmmhmmm doamna Tara… o dama fuarte fuarte prezentabila dupa parerea mea si cred ca si dupa parerea lui Jason daca l-ar fi intrebat cineva.
Si el o astepta vag nelinistit, caci Angela, soata lui Jason, stapina inimii si-a contului sau din banca, era prezenta in firma la momentul inoportun.
Nu ca dinsul ar fi scapat vreo ceva la Tara, dar a fost de ajuns o privirea de-a lu Angela care din pacate este imensa si cam n-o ajuta deloc deloc fizicul, dar e posibil sa aiba un suflet mare, ca sa o apuce crampele la inimioara, pe Angela zic.
Caci sotul ei era in biuroul cu pereti de sticla din mijlocul firmei, prezentindu-i Tarei un frumos proiect de casa, Tara era toata numai admiratie, ih ce geniu e Jason citeodata ma si mir ca mai sta cu noi. Angela prinse a se foi ca taurul in arena, ba la stinga ba la dreapta si tot scapa lucruri pe jos si tot pocnea, pina n-a mai putut si s-a repezit in mine si cu niste ochi bulbucati mi-a miriit asa printre dinti cine-i astaaaa. Doh, de un sa stiu eu cine-i asta?! Nu stii, n-ai auzit nu nimica? Nu bre! Acuma, eu fiind cum am mai zis singura doamna din tot biuroul, saraca n-a mai intrebat pe nimenea altcineva, a tacut in gindul ei si-a asteptat sa plece Tara (pe care ah, el ticalosul a si condus-o pina la masina), dupa care l-a pindit pe vinovat si l-a inghesuit scurt si l-a interogat, el raspunzind ca n-are nici o vina ca Tara e frumoasa! Nu cunosc continuarea.

Am zis ca a nascut Pantera Roz acu ceva vreme, ei bine si noi i-am trimis flori la maternitate si-am platit cu cardul de credit al lui Jason, floraria era la mama naibii, pe hirtia cu tranzactiile din cont, de la banca, Angela a putut vedea, in ziua cutare, in Bray (la capatul celalalt al orasului, adica sa zic un 25 de km) cumparat buchet flori si Angela n-a gindit mult si-a sarit la gitul omului, care a venit in biuro si ne-a intrebat auziti mai voi desteptilor de unde dracu ati luat florile alea, noi am zis de pe net, caci asa fusese chiar, am verificat pagina, a iesit la socoteala, a scapat nevatamat.

Azi pe la prinz eram singura in biuro si ma scobeam in dinti intra seful cu ochelari albastri pe nas si cu camasuta roz cum spuneam si zimbaret foc se prezinta la mine si zice Suzi eu plec dupa-amiaza asta, ai nevoie de ceva? Nu. Da’ un’ te duci? Ma duc sa zbor! Na, du-te, aripi usoare ca sa zic asa. Deci nu ma mai intorc azi. Ok… Si poate nu ma mai intorc niciodata! Eu am zis  ah sa nu fim atit de optimisti, si ne-am ris, el foarte minzeste.
La juma de ora suna Angela ai idee cumva unde-i barbat-miu? Zboara… a zis cind termina? A zis ca nu se mai intoarce azi… poate chiar niciodata! La care Angela zice bless him!
Asta ma gindeam si eu!

Aseara un baietel a facut pipi in autobuz pur si simplu. Nu s-a mai putut abtine si cred ca maica-sa i-a zis sa-i dea drumul pe scari. Eu eram jos, undeva prin apropierea scarilor si numa ce-am auzit clipocit cristalin, ridic privirea, ala micu ma privea senin si usurat. Deh, oare maica-sa nu s-o fi gindit la planul B, cind ii vine copilului sa se pise, cobori din autobuz? Evident, nu.

Nu stiu daca luna e in crestere, descrestere sau picaj, eu ma trezesc dimineata in jurul orelor 5 plus minus juma de ora si cum pofta de viata ma impinge jos din pat, ma duc in bucatarie si stau ca fraiera cu cafeaua-n mina si ma uit pe ziare cu vipuri.
Si pentru ca nici inainte de 12 nu pot adormi, eu am in concluzie oboseala care se observa in ultimele zile, lipsa de somn eu avind-o de cam 2-3 saptamini. Drept urmare, azi am plecat cu o pereche de saboti cu care ies in gradina si cu o pereche de sosete albe cu o maimuta pe ele pe care scrie cheeky monkey, am observat cind m-am asezat in autobuz ca o lady, picior peste picior si era sa mor pe loc.

Ca urmare a publicarii pozei din dreapta in care ma aflu fatala, am primit niste reclamatii. Doresc sa precizez ca nu eram beata, ci doar foarte foarte ostenita, si ca poza nu dispare, caci este pusa special pe post de sperietoare de ciori. Daca doream sa ma prezint tresbelle, gaseam eu o poza si-o mosmondeam pina iesea ceva prezentabil. Anunt pe cititoarea cu care am discutat saptamina trecuta despre aspectul foto, ca a dat rezultatul scontat.

Zilele astea stind eu si meditind, am gasit un ziar si pe ziar erau sudoki, bun si dupa aia mi-a atras atentia o alta nebunie frateeei kakuro! Presimt o pasiune arzatoare, daca vedeti ca dispar citeva zile, sa stiti ca-s incuiata in buda cu o tona de kakuro!

Doua nebunii am avut zilele astea, adica am avut mai multe, dar doua “ocupa un loc special” in sufletul meu.
Una ar fi ca, ducindu-ma eu in profilul meu personal din blog(spot), am modificat limba care sa mi-o prezinte in japoneza! Si s-a dus naibii orice urma de bun simt din tot meniul ala. Pentru ca am fost atit de inteligenta incit, dupa ce-am modificat am inchis pagina hlizindu-ma, cind m-am revenit, n-am mai stiut unde anumea erau limbile, si fiind cu literele nebune ce le are japoneza, nu stiu de unde sa ma re-reglez, deci sint exotica.

Si a doua ar fi ca am facut cred eu oarece crampe musculare soldate cu dureri de ma apuca pandaliile, pe care nu le-am mai avut de cind eram o mare doamna pe tocuri, si lucram eu la un departament de marketing.
Cind lucram eu la acel departament, trebuia sa ma imbrac foarte frumos si sa comunic partenerilor de afaceri despre inflorirea de care se bucura fabrica noastra intinsa, uitati stimati delegati pe hectare intregi, sectia cea mai din fund fiind la citiva chilometri si unde vrei dumneavoastra este la un chilometru jumate de locul in care acum va prezint aceasta macheta! Haaaideti sa vedem sectia! Ah nu putem sa vedem sectia! Aaa dar va rugaaaam! Si porneam agale cu delegatia in sectii. Eu pe tocuri, ei cu miinile-n buzunare, eu explicam si dadeam din miini si picioarele mele ma injurau cu sete!

La una din delegatii, erau persoane foarte importante si eu ma foiam de pe un picior pe altul luind pozitia badigardului si anume cit mai cracanata sa simt pamintul bine sub picioare. Fiind cald si eu fiind intolita super profesional, mi s-a pus asa un junghi ca am zis halt ca asta e, si-am ramas proptita in mijlocul incaperii, am zis eu de-aici nu ma mai misc, duceti-va, dragii mei, o luati pe aleea aia tot inainte, o tineti drept, faceti stinga, iesiti si ajungeti voi undeva!
Ei m-au privit cu mirare, directorul mi-a facut un semn amenintator de “cutit-la-git”, eu m-am asezat cuminte pe-o ceva si-am inceput sa suspin devastata ca ma si vedeam toata viata pe catalige intr-o crispare si-o durere, unde sa ma duc eu, doamne ce ma fac?!

S-au adunat oamenii in jurul meu ca la urs, o doamna s-a oferit draguta sa-mi imprumute o pereche de slapi, eu am inceput sa hohotesc,m-au sprijinit, au injurat, m-au impins, eu nimic, nu puteam si nu voiam sa misc un centimetru mai incolo; pina la urma au facut consiliu si-au sunat la salvarea intreprinderii, alo domnu sofer veniti de-o luati pe doamna Suzi de-aici ca este in mari dureri de la niste papuci domle zice ca are probleme puternice nu stim, sta si plinge aici la noi pe masina cu program numeric de nu putem da drumul la banda, veniti domle ca nu ne trebuie noua de-astea domle asa necaz sa se crampeze cucoana fix aici!

De-atunci n-am mai avut asa dureri, sint intr-o mare durere.

Leapsa primita de la Gramos.

Bantuie parfumul gros de primavara ( Eugen)
Un piersic roz ma-mbie c-un sarut pe nara (somnoros)
In iarba greierasi soptesc duios ( Arabella)
Un vers de idiom anevoios (ecostin)

Mi-e dor sa sar sotron intr-un picior (catastif)
Si vei uita ca-ncerc sa te omor. (thetudor)
Ma duc, mai bine, sa culeg urzici (monicaspune)
De sub mici burtici de-arici pogonici.

In cimitir strabunii danseaza ca si cand (mahala)
Nimic n-ar mai veni curand. (Andrei za Artist)
Nici sexul oral nu-i ca altadata ( Adrian Ciubotaru)
Sperati macar ca va fi fata! (Andrei Rosca)

O veverita apare brusc dintr-un tufis ( Andressa)
Un copywriter bun ar pune-o pe-un afis. (culturavura)
Si-afisu’ pe un stalp pe care veverita (luciat)
Serveste chipsuri cu furculita (maddish)

De pe crucea luminată cu neon am salvat un Isus (poesis)
Doua picaturi de sange si o ruga dusa-n sus (bluedaysblog)
Dar Postul a trecut si l-au papat pe Iepuras ( Umma)
De jur-imprejur iarba e rosie pe imas. ( Lali)

Dupa, am stors lamaia pana am iesit din ea (permafrost)
De-i primavara, stropi acri merg si in cafea ( Marie Jeanne)
Asa ! Sa treaca Greata Lumii, spune Vocea. (Cristian Greger)
Un vis frumos o’nlocuieste. Pe ea, greata. ( VisUrat)

Pandind venirea verii regurgitez un vers (Gramo-girl)
Si-mi vad apoi de treaba. Si totu-i tot mai sters. (Gramo-boy)
De verde iar ne plingem si n-avem nici un sens (Suzi)

Leapsa merge la Vio.

(este o leapsa speciala, in care fiecare lepsuit adauga cate un vers)
Trebuie sa aiba zece strofe a cate patru versuri. Rima obligatorie!

Cred ca are doua calitati mari cartea asta, una ar fi ca este scrisa intr-un ritm in mare parte alert, lucrurile se intimpla de la prima pina la ultima pagina, se rastoarna situatii, personajele scapa nevatamate din scenarii imposibile, mai apar mari monstruleti repusi in drepturi printr-o inversare de planuri, e plina de aventuri ce sa mai…

A doua calitate ar fi ca e scrisa cu umor, cel putin combinatiile de animale sint hazlii foc, de eplu ultima faza la care am (mai) ris a fost asa: minotaurul si bufnita erau la ocna, care era pazita de niste furnici. Dupa cum stim, minotaurul si bufnita se iubeau. Bun si ea tocmai atipise, el se hotarise sa-i dea in cap furnicii paznic, sa incerce sa se lupte, dupa care, daca esueaza, sa o omoare pe bufnita si sa se sinucida si el spectaculos si dramatic. Bun si ia el tirnacopul si da sa se repeada la furnica, Bufnita tocmai avea un cosmar. Se trezeste si vede furnica pe jos (lesinata de frica) si pe minotaur cu tirnacopul in mina si se repede la furnica, ii ia capul in miini si incepe sa urle ca de ce i l-a omorit pe dragul de Iorgos! Minotaurul se gelozeaza instant si zice:

“- Nu l-am omorit, cucoana. Ce atita scandal pentru un gardian? Ce daca-l omoram? Nu era nici o paguba. Dar nu l-am omorit. Aaa, zise Minotaurul si intra in faza de autocombustie, daca tot crezi ca ti l-am omorit, stai putin, ti-l omor acuma, cu tirnacopul. Stai sa iau tirnacopul si pe amindoi va linistesc, si pe tine, si pe Iorgos al tau.”

Pina la urma bufnita disperata zice ca Iorgos e de fapt frate-su haha si minotaurul nu prea pricepe cum putea fi o bufnita sora cu o furnica, dar aveau alte griji.

Alta faza ingenioasa a fost ca la un moment dat era atit de tensionata situatia, incit actiunea se intrerupe si apare o scrisoare a autorului catre editura, in care cere sa-l mai lase trei saptamini ca sa vada cum rezolva problema, ca e cam in impas cu romanul si cauta acum o rezolvare (si un deznodamint, zicem noi). Ceea ce a fost fain.

S-ar putea face un film dupa carte, adica na, se vede ideea de la care s-a pornit, sau cel putin eu asa o vad, si ar putea fi in felul asta un film de desene animate destul de pentru copii, ori cartea nu e, asta vine de printre rinduri.
Este o carte destul de usoara, nu pune probleme de constiinta si de mare traire spirituala interioara si exterioara, mi-a prins bine, destinde fara sa fie de doi lei, asa ca a fost o pauza bine venita pentru mine, care l-am lasat pe Marcel de vreo cinzeci de pagini uitindu-se la rochia lu madam Guermantes…

(e vorba despre Teodosie cel Mic - Razvan Radulescu)

Medicul meu personal care imi da calmante puternice pe sub mina mi-a recomandat in nenumarate rinduri sa stau cuminte si sa evit uitatul la meciurile de fotbal, apoi la meciurile de tenis, dupa aia la patinajul artistic si in final mi-a interzis vizionarea oricarei competitii in afara de cea de biliard ( la care am zis ca mor daca nu ma uit si care a crezut ca n-o sa-mi cauzeze manifestari violente soldate cu tipete si combinatii de cuvinte licentioase care nu fac cinste unei doamne o nu). Punctul culminant a fost asta-vara, cititorii mai vechi stiu si cunosc cum am reactionat in finala Campionatului mondial de fotbal, cind mai aveam foarte putin si ieseam in mijlocul Dablinului sa fac super scandal ca l-au eliminat pe Zidane si eventual sa cer capul lui Ronaldo pe tava la cina.

Trecind la politica acum, ca aici voiam sa ajung, normal, reactiile mele seamana leit cu cele de la vizionarea meciurilor, eu manifestindu-ma la fel de isteric si cu acelasi limbaj de mahala cu care-am fost obisnuita de mica si anume: a[text cenzurat] e[text cenzurat] i[text cenzurat] da!
In 2004 pe mine m-a lovit politica, fortata sa-i ascult parerile lui DD care se tranformase peste noapte in Iocan, am zis stai stai sa vad eu cu ochii mei. Si-am luat la citit ziare si la dat cu parerea marea experta ce ma aflam. Primele victime au fost bietii mei parinti, care au fost sunati si avertizati ca daca nu-l voteaza pe Basescu, eu fiica lor ii reneg! Ei au zis mda mda.

Intr-o zi dupa primul tur primeste mama mea un telefon de la fata ei. Mama statea in mijlocul mosiei admirind frunzele copacilor din zare (ca asa e ea melancolica si poetica la “ruginirea padurilor”), a luat celularul de pe masa, s-a dus unde avea semnal mai bun si mai bun si m-a ascultat.
Dupa 10 minute, a urlat: daca ti-am spus ca-l votez pe Basescu, il votez draga! Cumnata-su era in gradina si a auzit, a holbat ochii la mama, a dat cu sapa-n pamint de nervi, a injurat ceva cu dumnezeu, cu rude decedate, necuratul, a luat la bataie vaca porcul si ciinele, a iesit nevasta, au intrat amindoi inapoi in casa si s-au consultat, dupa care au iesit afara si-a luat-o pe mama la intrebari. Tata a aparut ca din senin si s-a pornit meci, toti patru fiind cu creierele spalate cu diverse marci de detergenti, de stinga sau de centru sau de dreapta.
S-a lasat cu invective care nu mai aveau nimic de-a face cu alegerile, fiind dezgropate animozitati de pe vremea colectivizarii si-ale papusilor lor, ce-au avut de impartit. Sora-sa maica-mi s-a enervat atit de tare, ca a deschis succesiune de mostenire, cu atit mai mult cu cit mama, diplomata foc, s-a dus dupa rezultatul surpriza al alegerilor si i-a urlat sfidator ca iaca a iesit cine-a zis copchilu’ meu, dupa care cred ca a luat-o la goana mare.

Azi mama are de dus la Tribunal cu succesiunea aia, ma gindesc cu groaza ce-o sa fie, mai ales ca de ieri, parinta mea, ambalata din nou de mine care ma fibrilam ca nu mergea nici un site ca lumea in Romania, este iarasi in formatie de lupta.
Presimt ca va fi o repriza memorabila.

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic.