Orice asemanare sau potrivire de caracter sau nume sau filozofie cu persone din realitate este pur intimplatoare. Acest text contine aluzii indecente, care nu sint recomandate persoanelor sub o anumita virsta sau cu o anumita pudoare.

Se asezara unul linga altul, stingheri, pe bacheta albastra a autobuzului de navetisti, ea la geam, el la culoar, uitindu-se la pletele ei castanii neatinse inca de chimicalele vopselelor care umplu pina la refuz lumea femeilor civilizate.
Ea se uita o vreme pe geamul aburit, apoi isi indrepta privirile-i albastre cu picatele negre spre ochii lui negri cu vinisoare rosii, ochi aprinsi de-o patima ascunsa dar bine orientata, temperata doar de teama de-a n-o speria. Caci el isi promisese sa-i fie mai intii parinte, s-o sfatuiasca si s-o sprijine, el era trecut prin viata, pe cind ea, ah, ea, era atit de inocenta si de virginala in cele lumesti!

Afara ploua marunt, in autobuz erau citiva oameni zgribuliti si o tacere indiferenta si rece ii inconjura din toate partile, dar lui nu-i pasa de nimeni si nimic imprejurul lor, el o vedea numai pe ea, voia sa-i vorbeasca doar ei, sa-i spuna, s-o ajute, s-o indrume, sa n-o piarda! Si incepu cu glas domol, dar destul de ridicat, pentru a-i da prestanta de care avea nevoie in ochii ei:
- Carmen… Carmen… baietii suna, lasa-i sa sune, tu nu fi fraiera…
Carmen il privea cu un amestec nepasare, intristare si compatimire…
- Carmen, asculta la mine, o sa te sune multi baieti, unii or sa incerce sa se culce cu tine, tu sa zici nu!… Sa nu te duci cu primu’ care te intreaba…
Carmen isi indrepta ochii spre geam….
- Carmen, mai, tu nu stii, unii o au mai…altii mai… nu asta conteaza…
Carmen se intoarse si o dorinta de cunoastere ii imbujora fata, ochii ii scaparau, narile ii frematau, ii sorbea cuvintele, nicicind nu-l ascultase cu mai mult interes.
- Carmen, ori asa, ori asa… ori… asa, baietii mint, mai Carmen mai. Nu vor decit sa se culce cu tine…
- Si ce daca?
- Carmen!… Carmen!…

Durerea il amortea simturile, il orbea, ii venea s-o pocneasca, s-o stringa in brate, s-o linisteasca, sa-i arate cit o respecta….
- Carmen, nu, nu asa, tu… tu doar nu esti curva!
- Nu!
- Pai… tu habar n-ai ca, daca-ti pune mina…
Carmen se misca nelinistita pe bancuta albastra.
- Si tie-ti place…
Carmen se smuci nervoasa in loc.
- De-acu sa nu crezi ca-i un lucru bun!
- Da’ cum ii?!
- Rau! Fa Carmen, esti …esti… nu fi proasta…

O cuprinse de dupa umeri si incerca sa si-o apropie tandru si ea se supuse, supusa, cu privirea pierduta, cu gindul aiurea… el ii trase incet fata spre fata lui si incepu s-o sarute, ca-n autobuz, fara sa se deranjeze de ceilalti calatori.

Dupa citeva minute in care lui i se aprinsesera obrajii de iubire pentru ea, iar ea era la fel de enigmatica si impasibila ca inainte, el reincepu
- Carmen, ascult-aici, daca zice de-al de Ticu sa te culci cu el, sa nu te duci.
- De ce?
- Pentru ca nu te iubeste cum te iubesc eu faaa Carmen fa!

Ofta apasat si isi aseza mina stinga pe coapsa ei.
Citeva minute se scursera in tacere, citiva oameni se ridicara si se pregatira sa coboare, el isi indreapta ochii spre ea
- Carmen, ia zi, vii la mine?
Carmen se uita la el, se uita afara, se gindi mult, apoi se gindi foarte mult si la sfirsit ingina îhî…

O liniste usoara si vesela plutea in autobuz, cind glasul lui se facu auzit
- Da’ tu cu altii nu te duci, nuuu?

Ea privi tavanul autobuzului pe care scria 104 FM The Best Radio in Town, We Make Your Day, il privi pe el, care astepta raspunsul ei cu sufletul la gura si privirea-i imploratoare, clefai zgomotos guma care-si cam pierduse aroma si raspunse incet dar sigur nţo.
El fericit, ii apuca obrajii si-i tinu strins in podul palmelor lui aspre, o privi adinc in ochi si ii sopti cit de draga ii e… asa nevinovata si nestiutoare…

Trebuie sa-mi fac rost de un cearsaf rosu si de-o farfurie mai mare si de-un bat, sa ma joc de-a spartancii.
Si cica eu eram regele si cica tu erai Xer si cica tu veneai la mine si ziceai sa ma predau si io racneam viiinooo si iaaa-maaa si dupa aia io ma intorceam catre luptatorii mei si urlam spartaaaani la noaaapteee luptam in iaaaad!
Si cica dupa aia tu veneai sa ma omori si eu bagam farfuria in fata si ma aparam si dupa aia iti bagam batu-n burta si te omoram eu pe tine si tu mai veneai o data si cica eu iar te omoram! Ca eu nu muream! Si ce daca spartancii au murit!? Eu cica nu muream si te omoram pe tine! Spartaaani la ataaac!

Ieri am mincat un chil de floricele de porumb in adrenalina care m-a cuprins la 300. Am iesit cu gind de razbunare si de lupta, dar cu urechile infundate. Ce-au mai urlat baietii aia in film…
Filmul e jumate lupta, jumate imi explica ce era cu ei si de ce se luptau si cu cine se luptau si ce se mai intimpla prin Sparta cind nu era Leonidas acasa. Leonidas era regele spartanilor, persii au venit sa cucereasca Grecia, Sparta fiind provincie greceasca, Leonidas a gasit normal sa isi apere tara si sa se duca la razboi impotriva persilor. Sfatul batrinilor spartani a zis mai calmeaza-te Leonidas, ca aia-s prea multi, hai sa ne predam. Leonidas a zis ca nu si nu, a adunat o mina de soldati faini, in numar de trei sute si le-a zis hai sa luptam sa ne aparam patria, asa ca au plecat la Termopile. Acolo s-au bagat intr-un defileu si i-au asteptat pe persani sa vina. Si au luptat si i-au omorit pe capete. Persanii fiind super armata si numeroasa, pina la urma i-au invins, cum ar veni spartanii stiau ca vor fi invinsi dar s-au luptat cu vitejie si-au murit liberi pentru apararea patriei.

Daca te duci la film ca sa vezi film de-al de Private Ryan sau mai stiu eu ce drama de razboi, e posibil sa te enervezi si sa vrei sa iesi din sala, daca stai sa vezi cum racnesc spartanii si ce fistichii erau persii, e posibil sa-ti placa. Pentru ca e facut asa holiudian cu pompa si efecte, ca iti ia ochii, dar ti-i ia destul de bine. Fazele de razboi sint foarte faine, daca era tot filmul numai cu lupta aia, eu as fi fost multumita. Adica putea sa dureze si patru ore, pe mine nu m-ar fi deranjat. Cind baga faze din spatele frontului, deja ma plictisea. In Matrix cind se bate Neo cu toti agentii Smith si da imaginile cu incetinitorul si vezi gloantele prin aer si Neo se mai invirte un pic si da-i si da-i… asa a fost si asta, doar ca nu erau gloante, erau sulite si mult singe si capete taiate! Asta mi-a placut mie tare. Si mi-au mai placut baietii aia, adica erau putini, dar unul si unul, nu te mai saturai privindu-i, creca Sparta putea sa dea multi mister univers, asa de frumosi erau.
Si mi-a mai placut o faza cind regina spartanca baga o sabie intr-un nenorocit care facuse o magarie, halal femeie.
Ah si Leonidas!… frumos de pica si mai avea si un mic defect de vorbire, era vag peltic, iti venea sa-l iei cu tot cu scut acasa si sa-l pui sa racneasca.

La sfirsit am bagat si doua lacrimi, ca nu s-au putut abtine americanii sa nu trinteasca un final de mare efect cu o nevasta spartanca indurerata care-si tine la piept fiul viitor rege, singura ei comoara si rodul iubirii cu sotul ei viteaz.
Ca sa spun asa, mie mi-a placut filmul si l-as mai vedea o data, pentru fazele alea de lupta, e bine ca l-au facut asa, si nu ca pe Troia sau Aledru, care parerea mea e ca au fost o timpenie, e mai fain, mai de poveste si mai de impact, ca sonor, culori, personajele mai bine facute (ah ce fata de fraier avea Brad Pitt in Troia, aici nu se compara), si e fain ca mai prinde lumea ceva istorie, asa comerciantizanta si romantata, dar e buna. Adica nu e Teleenciclopedia!
La lupta deci!

Traiesc intr-un timp ciudat; n-am ceas, n-am telefon, nu stiu cit e ora, ceasul biologic da o eroare de aprox 25 minute, fie inainte fie inapoi, de obicei inainte, deci traiesc intens si pe fuga. De schimbat baterie ceas, de incarcat telefon, urit mi-a fost.

Am niste pampalai in birou care nu-s in stare sa schimbe bidonul cu apa si mi-l lasa mie sa-l schimb. Nu ca nu mi-ar conveni sa ridic o data la citeva zile 15 chile, dar mi se pare degradant sa stai sa astepti sa mi se faca mie sete ca sa poti sa te adapi tu. De dat mail tu ol ricipients, cine are hernie, sa-mi expuna ca atare.

Posetele de dama sint o mare durere de cap, pierd citeva minute zilnic tot cautind un bilet de autobuz, pe care tot il ratacesc. L-am pus in portmoneu, am cautat bezmetica portmoneul. De schimbat poseta, portmoneul sau eu.

Azi am stat 10 minute linga usa de la birou, cum am zis, sint deviata temporar si temporal, deci am ajuns mult prea devreme. Cheile de la birou erau acasa. De cautat cheile, de bagat la un loc cu celelalte, ele nu sint CADOU de la sefu’, ci o necesitate.

Mama a descoperit webcamul, in care se priveste singura, aseara, in loc sa vorbeasca cu mine, se uita la ea in monitor si se minuna de dintii ei si constata ce sus e televizorul din camera. De confiscat webcam mama. De confiscat mama.

Sfintul Patrick a trait in secolul al cincilea si a ajuns in Irlanda ca sclav, de unde a scapat dupa citiva ani si s-a intors la el acasa in … Anglia cum ar veni. S-a apucat de religie, Anglia fiind pe vremea respectiva colonie romana, aparuse si Crestinismul, care se intindea si avea urgenta de oameni la marketing. Intr-o noapte, Sf. Patrick a avut un vis in care i-a aparut un om din Irlanda si i-a spus ca e nevoie de el acolo, asa ca Sf. P. si-a facut bagajele si s-a intors ca sa-i ajute pe irlandezi. Si s-a apucat de propovaduit, cu mare succes la public.

Pentru a explica Sfinta Treime celor care nu prea le aveau cu vizualizarea conceptelor transcedentale, Sf. Patrick s-a folosit de simbolul trifoiului cu trei foi si le-a aratat cum e treimea, trei frunze cu tulpina comuna (se subintelege si radacina pentru fanii botanicii), care formeaza un singur organism. Va sa zica simbolul Sf. Patrick este trifoiul cu trei foi, nu cu patru.

Legenda spune ca el a alungat serpii din Insula Irlandei, caci nu exista serpi aici si se pare ca n-au existat niciodata conform studiilor speologice zoologice antropologice arheologice si de alta natura, interpretarea istoriologica, ce cuvint nebunesc, este ca Sf. Patrick a combatut credinta păgînă druidica, foarte raspindita in acea vreme pe teritoriile Irlandei si ale Angliei, druizi care aveau in secolul respectiv drept simbol un sarpe.

Se presupune ca ar fi murit pe 17 martie 493 si ca osemintele ar fi in biserica Downpatrick, in Armagh (Irlanda de Nord), desi nu a fost niciodata dovedit, de asemenea, nu a fost canonizat de Papa, pentru ca teoretic nu se incadreaza in nici o biserica.

Ca traditie, agricultorii pun in pamint un cartof, indiferent cit de propice sau ne-propice e vremea, pentru a asigura o recolta bogata. Acest obicei se considera a fi de data recenta, datorat foametei din 1845-1849, in timpul careia au murit peste 500.000 de oameni din cauza foamei, cind o boala a cartofilor le-a distrus recoltele (de cartofi, se intelege, care constituiau alimentul principal).

Se sarbatoreste in Irlanda, ca zi nationala, in Irlanda de Nord, ca sarbatoare normala, se organizeaza parade (prima parada a fost organizata in Boston! in 1737) si focuri de artificii si bilci (masinute, tiribombe, baloane, masti etcetera). Si, normal, in America, Australia, Canada, pe unde au tot ajuns irlandezi de-a lungul timpului si s-au apucat sa-si sarbatoreasca patronul.

Si cam pe oriunde, cine care se simte, “toata lumea este irlandeza de Sf. Patrick”!

In ziare, saptamina trecuta au inceput sa spuna ca drogurile iar au luat-o razna prin Irlanda, raportat la numarul din ce in ce mai mare al oamenilor care cer ajutor.

Anul trecut s-au implinit 10 ani de cind a murit Veronica Guerin. Povestea este urmatoarea: V. G. era o ziarista pentru Sunday Independent, cind, prin ’94 si-a dat seama ca drogurile sint o mare problema in Irlanda, dealerii aveau super putere in societate, iar legile nu prevedeau in nici un fel controlarea lor, financiar vorbind. In genere, lumea nu prea se baga, de frica, asa ca s-a bagat ea, curajoasa.
Si a inceput sa scrie despre diversi interlopi, folosindu-le poreclele, si avea o groaza de expeditii detectivistice pentru descoperirea lor, inconstienta curata. Si a dat ea de un baiat bun John Gilligan, dealer super mare si Gilligan s-a suparat tare si-a trimit un mesager s-o avertizeze, care a impuscat-o in picior, in ’95, ca s-o sperie, dar n-a reusit. Vajnica, s-a dus peste Gilligan acasa la el, sa-i ia un interviu, care omul a batut-o bine bine si dupa citeva zile a sunat-o sa-i spuna ca daca nu se potoleste, ii rapeste copilul si i-l violeaza.

Politia i-a asigurat protectie 24 de ore, pe care Veronica nu prea a luat-o in considerare si nu prea a ascultat de sfaturile nimanui, continuind sa atraga atentia asupra mafiei din tara apropos de droguri, pina cind intr-o buna zi de iunie 1996, la o intersectie, pe cind statea la semafor, au aparut doi baieti pe-o motocicleta, care au tras vreo sase gloante in ea, in vazul lumii si-au transformat-o in erou national.

Asta e filmul pe care l-am vazut eu, adica Veronica Guerin, cu domnita Cate Blanchett la microfon. Filmul… nu l-am gasit impresionant deloc. Adica, poate daca nu stii nimic despre personaja, filmul creeaza o imagine cumva, dar daca vezi cit de puternica este impresia pe care a produs-o in constiinta dublinezilor moartea ei si din prisma mortii ei, activitatea de descoperire si de demascare si de condamnare a dealerilor de droguri, iti dai seama cumva ca filmul nu e atit de elocvent pe cit ar trebui, ca este doar o chestie vag comerciala si un fel de hai sa ne jucam de-a filmul de personaj.

Dar filmul are meritul de-a aduce in fata unora un personaj de care altfel n-ar fi stiut.
Si mai pune pentru mine problema eroismului, care in cazul asta, mi s-a parut inconstienta curata, bravada si nepasare cumva. Cind stii ca viata ta si a familiei tale este in primejdie, si tu sa nu te opresti, de dragul adevarului, este probabil eroism. Cind ti se ofera protectie, pe care tu o pasuiesti, pentru ca nu se conformeaza stilului tau aventurier (adica nu putea sa vorbeasca cu diversi hoti, dealeri, ca vedeau ei masina politiei) si sa te apuci sa te duci in gura lupului efectiv cu mina-n buzunar, asta mi se pare bravada si naivitate.

Incheind, recomand cu mare drag filmul, este putin ciudat, din cauza ca e despre droguri si ziaristi si nu e cu elfi, dar merge, V. Guerin este un erou in Irlanda, fiind primul jurnalist omorit in Irlanda pentru articolele sale si unul din multii care au fost asasinati in lume pentru ca s-au apucat sa scobeasca afaceri obscure.

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic.