DD mi-a comunicat ca doreste sa-si vopseasca un perete de birou ocruuu si ceilalti pereti bleu ceruriu. Plus ca a vazut mai demult o mocheta ceva cu desene animate pe care si-o doreste. Perspectiva ma inspaiminta.

Peti a nascut vineri 6 pui. Mama si un singur pui sunt bine, restul…

Aseara am fost intr-o vizita ca sa dam cadouri, si chiar le-am luat doua cadouri super super faine, si cind le-am dat, ei au luat punga si-au pus-o linga pat, ah sa mor! Urasc cind lumea iti multumeste pentru gest si nu pentru ce i-ai adus! Ca asa, ori iei o oja, ori te rupi gindindu-te ce sa iei, tot un multumesc primesti, si tot dupa canapea ajunge!

Ma plictiseste Prada ceva de speriat, dupa parerea mea e foarte artificiala cartea si, daca or exista asemenea personaje, oricum sunt prea putine ca sa ma intereseze. Dar o sa continui, avind in vedere ca sunt foarte la inceput.

Am primit azi Centaurul, datorita faptului ca am vazut ca citesc la ea gagicele din Clubul de carte, arata bine, nu e groasa, de asta mi-era cel mai frica, dar cu siguranta n-o s-o bobinez pina incep discutiile, deci voi fi o mare luzerita.

A revenit Lulu, sunt intr-o mare bucurie, in afara de c-o sa se faca doctorita care o sa steie in fotoliu de piele si-o sa te invite sa te intinzi pe canapea sa spui ce-ai visat si ce parere ai de aia si aia si aia, ceea ce e super cul.

Miine ma duc sa-mi iau brad (cred!) pentru ca uichendul asta doresc sa-l pun pe pozitie, sa ma bucur de el o luna si-o saptamina! Mi-am cumparat un tub de spray de geam din ala care face ca si cum ar fi aburit, si-o sa dau la toate geamurile ca sa fie ca si cum am fi in poveste… abia astept!

Un coleg de-al meu a vazut in uichend Parfum de femeie si azi in birou cind treceam eu sau colega-mea pe linga el, facea uhaaa! … La inceput nu m-am prea prins eu, am crezut ca doar s-a trezit iluminat de ce gagici sexii are in birou, pina i-a zis un altul ce mah te crezi Al? Si el, a daaa, ca sa vezi am vazut si mi-a placut… Uhuuu ce cultura si ce bine-o arati!

In afara de faptul ca atunci cind auzeam de Sylvia Plath, o luam la fuga, nici nu m-am chinuit vreodata sa-mi bat capul cu ea, astea-s pacatele tineretii, cine ma citeste si se duce la scoala, ascultati la mine, luati si cititi tot, ca n-o sa va para rau! sa nu faceti ca mine care citeam Sandra Brown in loc de Sylvia Plath!

Heheh, glumeam…
Adica nu glumeam, ajuta la formarea noastra ca persoane… despre Sandra Brown era vorba.
Ok, partial glumeam.

Clopotul de sticla
Sta pe post de casca de cosmonaut, un bol in care respiri de unul singur pina ajungi sa nu mai ai ce respira, nu mai ai aer si te sufoci, uitindu-te de dupa sticla la oamenii de primprejurul tau pe care nu-i prea auzi, dar ii vezi miscindu-si buzele, le vezi mimica fetei, expresia, tu ramii mai departe in globul tau rotund de sticla.

Daca esti norocos, poate se mai gaseste careva sa-ti mai ridice clopotul sa te mai lase sa iei o gura de aer, daca nu, incerci sa te adaptezi si sa supravietuiesti intr-o lume care devine din ce in ce mai halucinanta, pina cind nu mai stii pe ce lume esti, ce e real, ce e vedenie, daca dormi, daca esti treaz, si devii un fel zombi.

101 moduri de-a te sinucide
Boala grea, se cheama in engleza bipolar disorder, habar n-am care e termenul medical in romana, afectiune bipolara probabil. In care bolnavul are dispozitii schimbatoare, trece de la o extrema la alta, acum e bine dispus si plin de energie, peste un timp e super deprimat, se simte inutil, depasit de situatie, o depresie oscilanta, ca sa spun asa, spre deosebire de depresia constanta, unde o tii intr-o jale. Culmea, cazurile de sinucidere sunt de 3 ori mai multe la cei bipolari decit la depresivii stabili, iar fata de populatia normala, sincucigasii sunt de 10 pina la 20 de ori mai multi.

** am aflat intre timp, gratie Vio, gratie Alina, ca se cheama maniaco-depresivi. Si-as fi putut sa jur ca maniaco-depresivii sunt persoanele triste, dar cu manii, adica cu obsesii. Limba romana e la furat, daca ai o data manie ca boala pishica bazata pe euforie etc , alta data manie ca idee fixa, alta data fobie…

Girl, interrupted - atunci am vazut-o pe Esther (Susanna) prima data, va sa zica imi permit azi sa mi-o inchipui la fel.

De veghe in lanul se secara, asta ar fi ceva, ca mood, poate, ce ciudat e sa intri in capul unui adolescent! Spre deosebire de Plath, Salinger avea mai mult chef de viata (pe 1 ianuarie o sa faca 88 de ani multi inainte), care se vede, zic eu, Holden e mai normal si mai haios, cu toata depresia lui.

Eu pe astia doi i-as vedea combinati intr-un ospiciu, ar fi o pereche interesanta foc (sper sa nu fiu lovita cu pietre pentru blasfemie ori ceva de genul asta!).

Casa, masa, copiii si framintarile literare nu sunt combinatia perfecta.

Sylvia Plath ma deprima, et cum ma asteptam, chiar mai rau, pentru ca mai si coincide c-o ploaie in capul meu acum, fiindca-mi cam tuna prin cap, nu stiu, dar Sylviuţa ma termina de nervi. Sunt trecuta de jumatatea romanului si tocmai i-a aplicat socuri si ma intristeaza tare tare!
Jurnalul este super trist, mai ciudat decit cartea, scris insa foarte fain, tipa avea niste imagini si niste ginduri care sunt de un mare mare talent, daca nu-si baga capu in cuptor probabil reusea sa fie ceva super in literatura, ceva monstruos ( as in “monstru sacru”). N-a fost sa fie.

Nu că celelalte jurnale de scriitori ar fi mai sprinţare, dar asta incepe de la 18 ani cu o tristete, o constiinta de sine si-o realizare a futilului care pe mine una ma depaseste si e ca scrisnitul din dinti, efectiv imi creeaza o stare de nervi din aia veniti din nervi inervati!

Jurnalele pe care le posed eu sunt jurnalele care au fost publicate in 2000, in varianta cea mai integrala posibil pina acum. Or mai fi lucruri care inca nu s-au gasit inca ( ca un poem gasit anul asta de eplu), au mai fost doua jurnale pe care Ted Hughes le-a tinut sigilate pina in `98, cind, inainte de-a muri el insusi, le-a lasat in pace. Jurnalul tinut de S.P. pe ultimele luni inainte de-a se sinucide a fost distrus de el insusi la citeva zile dupa moartea ei. Cred ca era imposibil de citit.

Clopotul de sticla e recomandat oricui de oricine, eu idem, o sa mai scriu despre el cred, in citeva zile.

Recomand si Jurnalele, pentru ca sunt poetice filozofice instrospective etc pentru cine iubeste genul, ca idei, ca spirit, ca manifestari ale bolii ei, dar cuiva care e cu mintea cit de cit intreaga si stabil emotional, daca nu va simtiti, nu va bagati.

Cind citesc eu Umberto Eco, am un presant sentiment al neputintei de a-l intelege nu complet, dar macar cit de cit. Adica sunt in pozitia in care, ca cititor, ma intreb: am priceput eu ce vrea sa-mi spuna? Sau m-am lasat dusa de valul naratiunii si am pierdut mici semne si intelesuri? La Pendulul lui Foucault, am sapat si-am sapat, pe linga el, sa pricep ce e cu pendulul, ce e cu templierii, cit de cit m-am descilcit.
Laaa Regina Loana, s-a intimplat ca naratiunea era care era si nu prea, desenele erau care erau si atitica tot…
Yambo are un accident in urma caruia ramine amnezic, toti cei 60 de anisori ai lui sunt pierduti si el trebuie sa-si recapete memoria, ca sa poata intelege ce e cu el. Se intoarce la casa parinteasca si se apuca de scobit in cautarea trecutului si a clickului care o sa-i redea copilaria adolescenta tineretea…

Si aici domnul Umberto ne invirte printre carti vechi, postere, cintecele, si benzi desenate… care nu-l ajuta la nimic, cum nu m-a ajutat nici pe mine. Adica estetic politic si cam atit. Ca sa continui firicelul, nimic nu i se arata, se invirte peste tot si nu-i vine nici o amintire nimic, pina da de un Shakespeare vechi si are un nou atac, intra in coma unde i se redesteapta memoria si ne lamureste si pe noi cam ce-traise el o bucata. Abia aici cartea devine interesanta! Dar nu dureaza prea mult, sperante desarte, vine valul doi de fantezie, care pe mine m-a fermecat pina la o bucata cind am inceput sa atipesc de prea multa brambureala. Nu spun sfirsitul ca sa nu stric placerea cititorului de bloguri si de carti.

Eu din cartea asta am ramas cu urmatoarele, cu liniuta:
- Afisele, comicsurile, atmosfera de perioada de razboi
- Amintiri din razboi, cu fascistii, comunistii si caderea lui Mussolini
- O frumoasa dizertatie despre Dumnezeu, pe care o s-o si copiez la colectie
- Ideaa ca prima dragoste nu se uita niciodata si cautarea puritatii tralalauri

Parerea mea este ca s-a fiert pina s-a dat in foc si-a ramas un mare semn de intrebare in cartea asta. Eu una ma intreb care-i faza, nenea Umberto? De ce ma transformi pe mine din cititor de romane cu naratiune, intr-un student de-al dumitale? Ca arabesc pe tema comiscuri vechi merge merge, ca roman, spre deosebire de Numele si de Pendulul, mneah.
Mi-a trecut pe la urechiuse cum ca ar fi ultimul roman, dupa declaratiile lui, pacat.

In noaptea de 15 august 1947, pe cind tata isi facea loc mai bine in burta bunica-mi, iar mama plutea pe undeva prin univers asteptind-o pe matusa-mea sa vina pe lume, ca sa poata si ea sa apara, pe cind India se gindise ca ar fi cazul sa-si proclame independenta, s-au nascut , intre 12 si 1 noaptea, o mie unu indieni…Si Soarta s-a gindit ca India ar avea nevoie de mici eroi pentru viitorul ce-o astepta, asa incit le-a dat noilor nascuti puteri neomenesti, zeii s-au hotarit sa-si intoarca privirile spre India si sa-i daruiasca o mie unul zimbete magice… Saleem Sinai (Sheherezada noastra) s-a nascut et cind ceasurile bateau miezul noptii si a fost lasat cu darul de-a auzi gindurile celorlalti, si apoi, de-a mirosi tot ce era de mirosit in lume. Tot atunci s-a nascut si Shiva, pe care zeul l-a harazit cu darul razboiului…

Dar oamenii obisnuiti, neinvatati cu asemenea daruri, i-au ignorat pe micuti, i-au bagat cu forta in cotidianul searbad si, astfel, ei s-au pierdut in lume, pina cind Vaduva, mai tirziu, s-a decis sa-i adune si sa le stoarca vraja, sperantele si sa le nimiceasca visele…

Cam asa as vedea eu o prezentare a Copiilor de la miezul noptii.

Partea a doua:

O sa ma leg acum de un singur lucru : Vaduva!
Nu e deloc magica Vaduva asta, pentru ca este doamna Indira Gandhi.
M-am intilnit cu madam Gandhi citind A Fine Balance – Rohinton Mistry (pe care o recomand cu deosebita caldura), unde este surprins acelasi episod, cind se hotarise ea ca cel mai bine pentru Indieni este sa nu se mai inmulteasca si ar fi cuminte sa-i castreze in masa.

Este un episod crunt in istoria Indiei, pe care Salman Rushdie il trateaza cu mult bun simt si delicatete as spune, in cealalta carte este descrisa viata indienilor din acea perioada mult mai realist, mai uscat asa, sa simti cind citesti.

Partea a treia:

A fost comparata cu Un veac de singuratate, prin stilul de-a imbina realitatea cu fantasticul, unde avem pe de o parte India, in 30 de ani de istorie zbuciumata de la capatarea independentei si pina la apogeul Indirei, care se imbina cu istoria personala a lui Saleem, si pe de alta avem Macondo intr-o suta de ani, cu clanul Buendia.

Asta ma face sa ma gindesc, acum, ca si in alte dati, ca magicul e foarte aproape de noi, trebuie doar sa fim atenti sa vedem semnele, poate la miezul noptii, de undeva, vor veni chemari pentru o conferinta a celor-care-pot-sa-vada-sa-auda-si-sa-simta totul.

Am sa fac o marturisire pe care mi-am facut-o eu mie in uichend si care m-a surprins foarte tare. Mie imi plac filme genu luuu sa zicem “Motorcycle Diaries” ooori… “Amores Perros” ooori “The Downfall” sa zic asa, dar! Si mai mult imi plac “Harry Potter” “Lordul inelelor” “Piratii din Caraibe”. Si acu proaspat picate in lista mea de favorite, Xmen-urile cele trei zbang zbang, vazute in uichend!
Ce sa maaai primul a fost fain, a aparut Volverinu, suparat foc, si dupa aia ailalti, cu nebuniile lor, comsi comsa, merge, ca idee. Uhh al doilea super super fain ca efecte si ca diversitate, imi pare rau ca n-au dezvoltat niste personaje, mi-ar fi placut sa-i vad pe aia mici zbatindu-se mai mult. Si m-a distrus, o, mama, cind am ajuns la final la faza cu apele si cu tipa care tine apele sa le plece alora nava si cind a venit apa peste ea era sa-mi tisneasca niste lacrimi, dar m-am tinut tare! Si la sfirsit durere mare Lupul si Orbitorul, care o iubeau si ca sa nu se mai certe, na c-au scapat de ea si, bineinteles, ca sa nu ne suparam, se vede o pata asa albicioasa in apa, gagica se facuse balena…

Am zis balena?
In partea a treia si ultima (sper ca nu), Scott – Orbitorul se simte strigat si se duce la lacul unde ramasese Jean, ah si iese Jean din apa si ăsta, sa pice, se pupa si ea ii suge toata energia, praf il face. Daca s-ar fi facut Jean balena, tot era bine, dar se facuse ceva incontrolabil, care era super super puternic! De facea pulbere orice o enerva, foarte suparata, ca l-a omorit si pe mentorul ei si pe mai multi (in afara de Wolverine, pe care-l cam placea mai apasat). La sfirsit n-are ce sa-i faca, trebuia s-o omoare. Deci moare.

Recitesc si imi dau seama ca am povestit minunat, daca citesc intr-o luna de zile, o sa cred ca e vorba despre alt film.

In primul se intimpla asa Wolverine (caruia ii ieseau niste gheare imense din mina, cind avea el chef, si mai avea marea bucurie de-a se vindeca foarte repede, si avea scheletul dintr-un aliaj indrstructibil) si cu Rogue (care cind atingea pe cineva, ii lua energia) nimeresc in mijlocul unui conflict intre doua tabere mutante: scoala lui Xavier, cu mutantii buni care stringea mutanti marginalizati de societate si se zbatea un pic sa le capete drepturi egale cu ale celorlalti oameni (acolo erau: Xavier fondatorul – care citea ginduri, Jene – care citea si ea ginduri, misca lucruri, si alte mici chestiuni, Storm – care putea sa declanseze furtuni, Scott – care ii tisnea laser si foc prin ochi) si gasca lui Magneto, care voia sa-i distruga pe oameni si sa fie numai mutanti peste tot. Si in primul deci se da o mica batalie intre Xavier si Magneto, ca sa salveze niste omuleti. Wolverine se indragosteste de Jene si ramine la scoala, cu Rogue, care ramine si ea ca eleva si se inamoreaza un pic de un tip care facea gheata.

In al doilea, se da lupta intre mutanti si oamenii normali, care voiau sa-i distruga si s-au folosit de un alt mutant care sa-i controleze mintea lui Xavier, care prin aparatul lu peste, reusea sa localizeze pe toti mutantii si sa-i omoare. N-o sa iasa treaba si o sa se dea o lupta, cind mutantii tre sa-l scoata pe Xavier din controlul lui ala micu, sa-l duca la nava si sa plece inainte ca un baraj sa se sparga tralala. Doar ca nava nu prea avea motorina si apa venea peste ei, asa ca Jean face o fapta buna, tine apele in loc o bucata, incarca cu energie nava, si pac ii da drumul navei sa zboare si apele vin pe ea.

In a treia parte oamenii au scos un medicament pentru tratatea mutatiei, si cine voia, putea sa se trateze, oamenii lui Magneto se opun, Xavier are alte probleme pe cap, ca e gasita iar Jean, doar ca ea era mutant de nivelul 5 adica avea forta cosmica, frati surori, putea sa faca ce voia ea cu planeta, n-avea treaba. Pina atunci, Xavier, care stia cit de periculoasa era puterea ei, i-o tinuse lui Jean in subconstient, dar acu se dezlantuie un pic, il omoara pe profesor. Magneto o ia in tabara lui, si-o convinge sa mearga sa captureze laboratorul unde faceau astia antidotul si unde sursa era tot un mutant, care avea calitatea de a anula mutatia oricarui mutant care se afla in apropierea lui. Bon, Scoala lui Xavier il ia pe mutantul anihilator inaintea lui Magneto, ii aplica lui Magneto niste injectii cu anulator, asa ca-l fac om.

Si Jean statea ea relaa si se apuca soldatii sa traga cu medicatie in ea, si fata se enerveaza crunt si intr-un mare virtej de energie distruge tot ce-i iese in cale… numa Wolverine ramine, se duce spre ea, ea il tot vintura de-i lua pielea de pe el (dar el se vindeca urgent), ajunge linga ea, si ea-l intreaba “vrei sa mori pentru ei?” si el ramine foarte surprins si zice “ pentru ei? … nu, pentru tine”

Si-i mai zice c-o iubeste si ii baga cutitele in burta si-o omoara, ca prea o luase razna. De data asta nu mai invie!
Sfirsit, sunt epuizata cit am scris.

Am vazut si Vacanta la Roma saptamina trecuta, da bon si am vrut sa-mi fac freza a la Audrey, dulce si suava ca o garofita, nu stiuuu de ce, in loc sa arat ca Audrey, arat ca solistu de la Green Day… sunt disperata, am stricat, totusi, bunatate de cap!

Apropou de ca sa zicea Alina, sa-i citesc io lu mama tecstu cu mama insasi, ma gindeam ca maica-mea ar fi foarte contrariata despre ce-am scris, nu de alta dar, daca seamana cu mine, o sa creada ca netul este ca un teatru imens si, cind te conectezi, e ca si cum ai intra pe scena, se aprind luminile si mii de oameni te vad si te observa si te susotesc pe la spate.
Deci nu-i citesc lu mama ce-am zis despre ea pe net, daca doresc sa nu creada ca o urmareste cineva pe strada, sa vada cum sta cu scoru.

M-am hotarit sa fac cura de slabire si, in secunda in care gindul mi s-a constientizat, am simtit ca mi se face o foame cruuunta! Trebuie sa fac ceva, nu stiu et.
Am incercat sa spun ca NU tin cura, ca sa nu-mi fie foame. Dar pe de alta parte, eul meu stie ca e o pacaleala, pentru ca daca n-ar fi, chiar as minca mincare normala (tocanita de cartofi cu sunculitza si piinicica si muraturi?). Ori eu stiu ca maninc o salata, drept pentru care eu poftesc la mincaricica de cartofi! Totul este foarte complicat.
Drept urmare a gindului meu de-a face cura, mi-am luat calendar 2007… cu mincare… Sunt linhnita, ma duc sa maninc.

N-am sa scriu despre
mama lu Liviu care citeste bloguri
Bobita, care a disparut de la domiciliu
Daniel, portarul pe care l-a saltat politia si l-a trimis in Ro

Sau poate c-am sa scriu…

Dedicatie lu mama mea

Mama a avut un vis ciudat asnoapte, ceva cu o dama din clan, care era la o inmormintare si punea pe jos niste esarfe, mi-a zis contrariata (mama) ca s-a trezit si s-a inchinat vai ce surpriza. 0-1 Gizas
(0-1)

Tata i-a spus lu mama ca ar trebui sa angajeze pe o surora medicala, sa aiba grija de mama, sa-i scoata ochelarii de pe nas si sa-i inchida televizorul, pentru ca el s-a plictisit. Ceea ce mi se pare normal, tata. 0-1 tata
(0-2)

S-a apucat mama sa opareasca varza sa faca sarmale, a sunat postasu cu pensia si maica-mea, curioasa foc sa stie ce treburi mai invirte postasul, a uitat de varza ei, care s-a facut intre timp budinca de varza. 0-1 postasu
(0-3)

Mama s-a intilnit cu o amica de cartier si-a aflat ca fiica-sa lu doamna ii reproseaza ca nu s-a “sacrificat” idem ca maica-mea pentru mine, lucru care a speriat-o pe mama si mi-a aluzionat ca ea n-ar suporta asemenea “iesiri”. Ceea ce e bazm parintesc. Marog, 1-0 mama
(1-3)

Mama si tata au avut musafiri toata vara, la “gratar” si de-o vreme o coace ca nedumerire, de ce maninca oamenii gratar, cind ar putea foarte bine sa faca fripturica la cuptor, cu ulei, cu dafin, cu usturoi, care e si sanatos (!) si bun si, in plus, tine de foame. 1-0 mama!
(2-3)

Tata i-a dat cu un bors in cap lu mama, pe motiv ca e facut cu e-uri, ca a citit el undeva ca delicatul contine foarte multe e-uri, plus cind a mai aflat ca a fost acrit cu lamiie, s-a inscirbosit atit de tare, incit a zis ca nici carnea din bors n-o maninca. Dar s-a sacrificat. 0-2Tata
(2-4)

Toootusi i-a dat dreptate cind a zis ea ca poarta e mai buna la deal decit la vale. Pe asta n-am inteles-o, dar, 1-0 mama.
(3-4)

Si-a luat mama geanta cu roti de dus la piata, care mama a luat: varza (13 kile), cartofi (10 kile), gogonele (5 kile) plus alte citeva maruntisuri. A plecat linistita spre casa, dar la un moment dat a observant ca geanta cedeaza nervos sub presiunea legumelor, iar cadrul s-a curbat inestetic. Mama a fost nevoita sa lase legume la o cunostinta pe traseu si sa le care in rate. 1-0 geanta
(3-5)

Important nu e sa cistigi, important este sa participi, asa e, mama.

M-am uitat la Maria plina de gratie (nu eu, Maria e plina de gratie), am vazut ca tipesa a fost propusa la Oscar anu trecut si-am vrut sa vad care-i soarta ei.

Ce face omul cind e tinar, sarac si cu o viata plictisitoare? Va spun io, pleaca de acasa. Unde si cum pleaca omul columbian, tinar si sarac? In State, ca drog mule.

Drog mule vine: inghiteai un numar de capsule cu droguri, capsule de marimea unei boabe imense de strugure! Pe care trebuia sa le inghiti pur si simplu (un numar de cam 60 si ceva), dupa ce le inghiteai trebuia sa te urci in avion spre State, sa ajungi la un motel, unde sa le elimini incetisor incetisor, le spalai cu pasta de dinti si le predai baietilor. Luai banii si plecai.

Maria noastra, cu un copil pe vine, rod al unei combinatii lipsite de iubire cu un cavaler din sat, se gindeste ca s-a plictisit sa lucreze intr-o sera, sa aduca bani acasa cu care s-o intretina pe maica-sa, soru-sa si copilul sora-si, asa ca se face purtatoare de doguri, si pleaca in State. Se intimpla o gramada de lucruri incilcite si triste, dar finalul optimist, ne asigura ca Maria a ramas in State ca sa faca un ban cinstit si sa-si creasca copilul intr-un mod onorabil.

Partea misto din film este intr-adevar Maria, care chiar e trista si se vede pe fata ei ca duce o lupta cu ea insasi, vrea mai mult, vrea sa razbeasca, incearca sa se descurce, sa scoata capul la lumina, sa puna un ban deoparte, sa gaseasca iubirea, sa fie respectata si tot asa, Maria se zbate pe bune, cu multa gratie.

Partea nemisto a filmului este ca pe mine nu m-a impresionat, adica ori nu percutez eu la faze cu droguri, ori au fost citeva personaje atit de enervante (sora-sa si prietena ei, tot o “mule”(adica magarita), dar super tolomaca) incit n-am putut sa ma concentrez la film ca sa-mi simt inima batind pentru el.

Aici scrie Suzi! is proudly powered by WordPress and designed by XiAP Design Studio (modified Pyxis theme). Other plugins: Audio Player Wordpress plugin, Subscribe To Comments, Seesmic.