Anunţ cu durere în glas că foarte curînd o să plec în vacanţă pînă la începutul lui august… neaaa n-am nici o durere nicăieri, abia aştept <insert dans tribal>!, de fapt mă doare sufletul că nu mai intru în costumele de balerină de anul trecut, deci va trebui să-mi cumpăr altele. Ce este bine să iei pe plajă? Leviatanul sau Inimi în cenuşă? Inimi în cenuşă nu cred că există, tocmai le-am inventat eu şi îmi pare rău, am o viziune a două inimi pe bune în cenuşă pe bune, ceea ce e cam gotic. Am găsit un titlu, Curenţi ascunşi! – este cu un om de afaceri grec şi o tipă paranormală, sună mai bine decît ce aş fi scris eu în Inimi în cenuşă!
Eu cred că pe plajă trebuie să iei cărţi care te reprezintă, de exemplu, dacă văd pe un cearşaf Sonete de Şexpir în original o să fiu convinsă că persoana respectivă are nişte gusturi foarte … elegante? Dacă văd un teanc de integrame strîmb din nas. Pe de altă parte, mă gîndesc cîtă voinţă trebuie să aibă cineva să citească asemenea poezie, cînd în jur se aud zgomote specific plajei, adică copii, poza cu maimuţa, oferte de plimbare cu banana, fraze de genul “mai luăm o bere sau facem un fodbal” “Izabela vină la mama imediat!!”, valurile rîul ramul… eu n-am putut niciodată să citesc la plajă, nici ziare nu citesc, dar nici nu pot sta ca plăcinta să mă uit în cer sau în nisip, iau o carte, mi-o pun pe cap şi trag cu ochiul la vecini. Mă întreb ce carte să-mi iau anul ăsta. S-o iau tot pe aia de anul trecut?
Tofifi… Tofifili astea sînt bune. Faza proastă este că eu le-am confundat cu caramelele, denumite popular toffee. Bine, acuma experţii în toffee-uri, fudge-uri, marshmallow-uri pot să îmi nuanţeze ce este de fapt toffee-ul, să zicem că eu mă refer la caramea.
Văd eu la magazin o pungă de din astea toffee şi zic la vînzătoare: - And a bag of tofiiifiiiz pliiiz! - Wha’?! – Tofiiifiiz!… – Toufi? – Yea, tofifi… – Toufi! Noroc că m-a pus să citesc ambalajul, altfel nu mă lăsam. Da, am fost dezamăgită să constat că nu e acelaşi lucru, nici ca nume nici ca aspect, acuma tocmai îmi încerc plombele cu ele.
Ştie cineva cumva de ce poartă oamenii ceasul la mîna stingă? Zilele astea am o problemă cu mîna stîngă deci mi-am pus ceasul la dreapta în fine şi mi-am dat seama că eu port ceasul la stînga fără nici un motiv clar. Dar ce e clar e că ceasurile sînt făcute pentru stînga şi nu pricep de ce nu sînt şi pentru dreapta.
Da păi trebuia să scrie espresii, dar eu sînt dixlecsică cîteodată, chiar! Pe vremea cînd eram eu la şcoală, cînd învăţam să citim, chiar! este adevărat că toată lumea ahm aproape! ce trec de la una la alta aşa de lin fac asociaţii peste asociaţii mai am să-mi dau drumul la fluxul gîndirii şi să spun zece lucruri care-mi trec prin cap acuma fluture! cartof! porumbel! perlă! regină!nebun! lămîie! incest (inceeeest?!?!?!?)! o floare şi doi grădinari! capra cu trei iezi! stop joc.
Aşa, să revin la dislexie. Am cunoscut acum cîţiva ani o fetiţă dislexică, fără să ştiu ce este şi cu ce se mănîncă respectiva “condiţie” şi, ca orice om foarte inteligent ce sînt, am suspectat-o că este înceată la minte, ceea ce mi-e ruşine cînd mă gîndesc ce gafă am făcut. Vreau să spun că cred că este groaznic să te uiţi la litere şi să nu aibă nici un sens pentru tine, este ca mine cînd joc golf (baschet, biliard, tenis, pingpong, popice, dar mai ales golf!), văd gaura, văd bila, văd băţul, ştiu clar unde trebuie să lovesc, sînt convinsă că stau cum trebuie, dau cu crosa şi mă uit după bilă să se ducă tot înainte, doar că bila are mintea ei şi se duce în direcţia opusă şi eu nu priceeep! Foarte frustrant.
Cînd am descoperit dislexia am fost cam uimită, îmi amintesc, cînd învăţam noi să citim, erau copii care nu puteau să proceseze literele să le pună în cuvinte şi nu cred că învăţătoarele pe vremea mea auziseră de fenomen, care nu este semn de încetineală ci chiar o problemă! Şi dă-i şi fă copilul să se simtă prost în faţa clasei…
Eu am învăţat să citesc la doi ani! Miiint… Am observat că oamenilor le place foarte mult cînd copiii lor învaţă să citească şi să scrie şi să numere din faşă, cu cît mai devreme începi să manifeşti aplecare spre litere ori numere mă rog, cu atît mai departe sar speranţele de carieră pe geam! Cu condiţia ca, atunci cînd ai făcut un an şi ţi-au “tăiat moţul”, tu să fi ales de pe tavă un pix, sau o seringă şi NU andrele sau pieptene!
De la ce m-am luat? A, că mă uitam la Suchi că i-a murit bunica, ah de fapt voiam să spun că am o expresie nouă din filme, în afară de aia cu “Where the fuck is the fucking tuna?“ pardon, voiam să spun “Şi mîine e o zi!” (beee), aşa, espresia nouă! ” What the hell did you mean “Sookie is mine”?!” e tîmpită, nu?
Am Chrome în Română şi mă distrează cum zice “Se aşteaptă moara lu bunicu…”
Duminică am fost să ne plimbăm într-un cartier la malul mării, undeva pe aici pe lîngă mine care chiar chiar zici că eşti în străinătate cînd te duci acolo, este faleză cu zid şi o aleie, apoi o fîşîie de iarbă apoi pistă de biciclete apoi stradă de maşini dar liniştită şi apoi case aliniate să se uite la mare! Eh, ticăloşii care eu case acolo probabil fac bani prin birouri cu vedere la macarale şi vin acasă seara tîrziu că tre să bobineze să plătească ratele, nu e păcat de peisaj? Dacă eu aş sta acolo, aş spăla geamurile la vecini, aş tunde iarba în parc, aş cumpăra o tonetă cu hot-dogi sau una cu îngheţată, aş vinde binocluri şi şepci de marinar, aş preda ioga, aş dresa pescăruşi, nu mai ştiu ce-aş face, dar aş fi clar superzen! Păcat că vremea nu a fost frumoasă, era cald dar înnorat, altfel aş fi făcut mai multe poze (mai am una cu marea şi cerul dramatic, dar în prim plan sînt eu mirosindu-mi hanoracul, nu cred că vrea cineva!), poza este importantă.
Din punct de vedere ffunciar, mai sînt şi alte case mai frumoase, dar pe mine mă fascinează blocul ăsta, acolo vreau să stau la etajul unu! Cum mă uitam pierdută spre apartamentul unde trebuia să locuiesc eu, dar nu ştiu de ce, trăiesc la mama dracului în partea opusă a oraşului, nenea biciclistul a făcut cu mîna exact cînd poza se clicăia, la care noi am ridicat automat mîna şi am făcut paaa, el ne-a întrebat dacă l-am prins şi noi l-am asigurat că da! Mă gîndesc, oare s-ar fi întors pentru o dublă, dacă îi ziceam că nu? Mi-a plăcut de el!
Cînd eram în centru înainte să ajungem la mare, pe o stradă, o doamnă ne filma insistent şi noi nu i-am făcut cu mîna, am început să ne uităm unul la altul să vedem dacă nu sîntem murdari sau descheiaţi indecent la haine, alt motiv plauzibil nu am găsit să ne facă cineva film, nici n-am fost curioşi să aflăm. Dacă era băiatul din poză, probabil scotea trei portocale şi începea să jongleze cu ele.
Revenind la excursie, eu am mers să mă uit la case, DD a mers de gura mea, autobuzul ne-a lăsat undeva lîngă un pod, pe pod mergeai o vreme şi apoi pe o promenadă pînă paarcă dădeai în mare, în stînga erau două case, iarbă, din astea. Am parcurs jumate de promenadă şi ne-am întors că ne-am plictisit deh nu avem glanda naturii şi sîntem totuşi proşti. Fiindcă nu ştiam că eram pe o insulă de fapt, o insulă!, n-am fost niciodată pe vreo insulă!, cu nebunii de flore şi faune şi nisiip şi fooci!, dar asta am aflat azi cînd mă uitam să văd ce poze sînt pe net şi am găsit pe uichi!
Noi nu merităm să stăm aici, trebuia să fi stat într-un sat unde să n-avem nici lumină.
Sînt în faza de scrisori acuma, pînă îmi trece, scriu la toată lumea.
Dragă omule cu rîs foarte ciudat,
Tu ştii că ei ştiu că tu ai un ris de arici isteric, da? Ştii că te filmează ca să te pună pe iutub, să vadă toată lumea cum rîzi tu, dar nu te poţi abţine, aşa-i? La secunda 30 m-am speriat, serios vorbesc, nu faci ca toţi oamenii!
_____________
Nuntă iar!
Dragă mireasă şi mire,
Aş vrea să ştiu, e pe bune faza sau făceaţi un film?! Că, dacă e pe bune, ar trebui să ne arătaţi şi continuarea!
Domnişoara mireasa, uite, poate tu te gîndeai la ceva foarte sexi şi original, dar ai ajuns pe net şi toată lumea crede că nunta s-a terminat imediat după scena filmată. M-am uitat la un alt film pe care l-am pus uite-aici, să vezi de ce tu eşti la “aşa nu”, iar mireasa de acolo e la “aşa da”, deşi sînteţi la fel de drăguţe mirese amîndouă!
Avem aşa!: Aspectul rochie. Vezi rochia miresei doi? Amin!
Aspectul mişcare: Da, deci faza cu mîinile pe piept şi lăsatul în jos pudic de faţă cu popa este excelent, mai ales cînd cînţi un cîntec cu capela! Plus coreografia toată cu mîinile şi cu mişcatul din … talie? vezi ce efect de upercut are asupra audienţei! Ai consumat ceva înainte de-a pleca de acasă?
Aspectul cîntec. Cîntecul tău este frumos, de fete, cu dragostea, dar este de o seamă cu mama! de unde l-ai colecţionat, cine ţi l-a recomandat? Ai auzit ce spune celălalt ( începe pe bune la 0.45)? Contemporan, săltăreţ, realist hm! şi debordant! Nu ştiu dacă chiar e pentru nuntă, dar sigur e mai normal decît al tău.
Şi eu cînt singură prin casă, cel mai bine ştiu să cînt Bohemian Rhapsody! Într-o seară mi-am pus o lanternă sub barbă şi am început “I see a little silhouetto of a man, Scaramouche,scaramouche will you do the fandango-Galileo,Galileo” (îmi place aia Galileo Galileo, o cînt pe mai multe voci ca în Queen!) Magnificooo! De la minutu 3.07 încolo.
Mă gîndesc, dacă e pe senzaţii pentru miri, mai bine să-i fie frică decît jenă!
Michael, eu credeam că ai un plan, să fii tot mai alb şi mai discret pînă deveneai transparent!, după care trăiai mult şi bine ca Omul invizibil, iar tu faci infarct ca toţi muritorii? Zi drept, te-ai luat după Elvis?
Nu ţi-am scris niciodată, ştii că sînt discretă, dar mi-a plăcut muult nu atît CUM cîntai (eşti cam mieunat pentru gustul meu), cît mai ales CE cîntai, Michael ai nişte piese absolut geniale, şi alea funk disco etc şi bluzurile (She’s out of My Life este ceamaiceamai prefarata mea din toate cîntecele tale, am plîns odată cu tine!!!)
Ştii că în liceu aveam o colegă ab-solut ob-sedată de tine? Cînta cîntece întregi pe de rost, cred că, dacă eram americane şi nu am fi fost cam speriate de bombe (era prin ‘92, 93′, îţi dai seama…) te-ar fi stalkărit ca Billie Jean! O cheamă Ana şi cred că astăzi este devastată, Michael, ştiu că nu prea te interesează, dar te iubea sincer, ai fost prima ei dragoste pasională şi complet fără speranţă! Credea că eşti cuplat cu Diana Ross (Dirty Diana?…), după aia era convinsă că tu şi Naomi Campbell… înţelegi tu… In the Closet îţi sună cunoscut? Vezi, cînd lumea se împărţea în depeşari şi metalişti, ea nu ştia ce e, o făceai să se simtă specială şi era în stare să ne şi bată dacă ziceam ceva de tine!
Michael, nu mi-a plăcut cum te îmbrăcai pfff uniformele alea de majordom-general nu fac impresie bună, iar cîrlionţii tăi nu sînt chiar chiar cea mai inspirată freză la un tip, singura dată cînd mi-au plăcut a fost în Bad, însă!, vai cum dansai… o mama, ai fost şi cred că o să mai fii multă vreme cel mai tare dansator de muzică uşoară, numai cînd mă uit la You Rock My World şi mă ia cu fiori cît de secsi şi elegant erai! Ai zis tu o dată că şarpele tău (am uitat cum îl chema!) te-a inspirat din cînd în cînd, habar n-am dar nu cred, eu pot să mă uit luni întregi la un şarpe şi n-aş reuşi să fac pasul ăla pe loc dar zici că mergi, ştii la ce mă refer. Ăla e semnătura ta, ştii? Oricine face chestia aia e recunoscut peste tot în lume!
Nu, Michael, nu e meritul şarpelui că dansezi tu aşa, nici meritul părinţilor tăi care te-au forţat pe scenă cînd ar fi trebuit să te lase să joci fotbal, nu e meritul lor că tu ai fost un copil precoce şi un total şou, regele popului, e numai meritul tău înţelegi? Ştii că turneul tău care nu se va mai întîmpla a fost complet vîndut iar Spice Girls au plecat acasă că nu au avut vînzări? Ştii că şi Britni se zbate să adune oameni la concerte, sau Madonna, mai are un pic şi îşi scoate picioarele din fund şi le pune alături de ea numai să mai vină lumea s-o vadă, iar tu ai vîndut puf biletele pur şi simplu, deşi eşti pensionat de 8 ani?
Ai fani o grămaaadă, adică chiar ai făcut o maremare boacănă!…
Hai să ascultăm ceva să termin postul, pot să-ţi scriu pînă diseară, dar devin tristă şi nu vreau, m-am gîndit să punem PYT, îmi place şi mie şi cred că şi ţie.
Ochei, nu ştiu cît de normal este să faci inventarul fiinţelor ucise de pisica ta şi să-ţi dai seama că ai o gruoază de schelete peste tot, este ca la paşşopt, sînt destule cît să facem un mausoleu al victimelor războiului dintre natură şi pisică. Ultima frenezie s-a soldat cu 3 vrăbii, 2 şoricei (!!!!), şi ieri am descoperit o ditamai pasărea nu ştiu ce neam e. Acum, cînd ies în grădină, întîi scanez peisajul după urme de violenţă prin iarbă şi apoi mă hazardez.
De ce este Brad Pitt aşa de galben în The Curious Case of Benjamin Button, mă obsedează faza, 3 ore cît a durat filmul numai la faţa lui m-am gîndit. În plus, la un moment dat cînd era el foarte foarte tînăr, i-au retuşat faţa din computer! Am observat că i-au şters ridurile şi arăta exact ca în jocuri, aproape complet ca un om digital, ciudat vai de mine! Angelina tot timpul îi ţine mîna pe burtă lu Brad “pe covorul roşu”, care-i problema ei?
Am studiat ieri ceva tórturi, arată frumos, am ales cîteva care m-au impresionat, pe lîngă respectivul cu valize, care este preferatul meu, este foarte bine făcut şi simpatic!
Premiul u r stewpid se acordă perechii cu mecul, sînt foarte stilaţi, nimic de zis, cînd poţi să ai hamburgher tot restul vieţii tale să mănînci pînă transpiri carne şi chifle dar măcar într-o bună zi mai specială să arăţi şi tu că poţi fi şi altceva decît un suflet simplu de tractorist, nu, tocmai atunci ei creează super hamburgherul. Duh…
Premiul pentru exotism erotism şi ezoterism se acordă ambelor torturi, ăsta Zoo este cum mi-aş imagina eu Grădina Raiului varianta … afro?
Cel cu hieroglife să explic: îmi aduce aminte de cînd am fost eu odată la operă să văd Aida! În Aida asta cîntă ei ce cîntă şi pac îi îngroapă de vii, dar într-o catacombă sub un templu, să aibă destul aer cît să cînte nestingheriţi. Şi la teatru au făcut, cum ar veni, două nivele, unul e catacomba în secţiune, unde Aida plus Radames se strofocesc iar deasupra lor este templul unde mai cîntă alţii! Aşa am avut eu senzaţia cînd am văzut tortul, că mirii ăia doi pe tort stau bine mersi şi înauntruuu cineva cîntă Celeste Aida.
Dar! Nimic nu se compară cu un tort în mărime naturală cu mireasa!
Cîştigătorii vebului la categoria cel mai ciudat tort de nuntă (deocamdată!) ↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓↓
Mirele cred că încă este în stare de şoc, mie nu-mi pare că i se mişcă vreo rotiţă.
Se apropie sezonul nunt..os? nupţial? nunt…istic! Voiam să scriu intelectual despre o carte cu sclavi, mi-am aşezat pixurile şi cariocile pe birou în formă de evantai, mi-am deschis agenda şi m-am oprit, nu ştiam exact exact ce vreau să spun, aşa că mi-am luat cîteva momente care s-au dezvoltat într-o oră să mă uit pe net la nunţi. Se ştie deja că sînt fascinată de tot ce mişcă în rochie lungă albă, slavă Domnului la noi nu se poartă cu reînnoirea jurămintelor or uatevă că eram abonată probabil la toate revistele forumurile si blogurile cu nunţi şi DD era de mult plecat în lume. Mie asta cu jurămintele mi se pare cam de dragul balului, cred că e inventată una ca mine ahtiată după panaramă, sau de vreun romantic grandoman. Dacă ar fi să mă rejur, am stat şi m-am gîndit că mi-ar plăcea să fie altfel, de exemplu să fie ca în Cenuşăreasa sau ca în Pe aripile vîntului … sau!…
Încep cu premiul III ca la şcoală, tema Tuailait, da, ştiu că trebuia să fie premiul I, dar nu, este bolnav, cum dracu să te măriţi şi să iei posteru şi merele cu tine!!!
Nefericitul care nu apare în poză ar fi meritat o decoraţie, trebuie multă răbdare să fii mire cînd aleasa inimii mă rog aranjează o asemenea manifestaţie sau poate l-o fi minţit că el este Edwardul ei!, el, ziceam, nu e. Am două teorii pentru absenţa mirelui din cadru. Una ar fi că nu apare în nici o poză de la nunta lui, pur şi simplu s-a eschivat de jenăă sau şi-a acoperit faţa cu mîna, cu paharul, cu un măr, cu tortul, cu posteruul! Teoria doi ar fi că era beat deja, să uite, să treacă momentul şi să suporte fantoma între pereţii matrimoniali fără să-l facă nebuna de ruşine la restaurant de faţă cu toate neamurile. Domnişoarele de onoare trebuie că sînt prietene buuune cu mireasa dacă au acceptat să poarte dinţi de plastic şi mere în mînă, sau poate or fi şi ele fane, ba nu, că se băteau care să ţină afişu. Sper că au avut jurăminte din alea cu citate din carte, că e plină de siropisme penibile, ar fi apogeul!
Premiul II merge la nunta de inspiraţie Titanic aviatic! Ar fi ieşit pe locul I dar ştiu sigur că DD nu se bagă să-l leg de un avion. În afară de asta, nu înţeleg cîteva aspecte şi anume de ce mirii nu au stat unul cu altul mi se pare foarte impersonal şi complet lipsit de romantism. Trebuia să îi priponească împreună să se ţină pasional (dar cast) în braţe pe aripa avionului, să îşi urle la ureche da-urile. Apoi cum aud ei ce-i întreabă preotul şi cum aude el ce spun ei, dacă ea a zis nu că s-a panicat? Şi trei miresei nu îi e frig? Că eu m-am plimbat o dată cu o decapotabilă şi era un curent de am crezut că sigur mă aleg cu o durere de măsele, e frig rău şi să nu mai spun că nici nu arăţi chiar binebine cînd te bate frigul în faţă! În fine, bravo lor pentru curajul de a apărea în ziar, că alt motiv nu văd de ce te-ai agăţa de un avion tocmai cînd vrei să fii cît mai liniştit şi aproapiat de persoana cu care… nu?
Premiul I se acordă din toată inima nunţii de inspiraţie Stăpînul inelelelelor! Este cea mai ciudată nuntă pe care am văzut-o cu poze, am citit ceva cu o nuntă cu tema animale de baltă, unde mireasa era costumată pe undeva ca o raţă, dar nu am găsit foto, deci mă mulţumesc cu LOTR.
Mi-a plăcut ideea, este frumoasă şi naivă aşa cum să spun eu?… Nimic pervers ca menajul a troa de la premiul 3, nici publicitar ca premiul 2, oamenii sînt fani înrăiţi şi au simţit! De exemplu nunta a avut loc la 2 zile după ziua de naştere a lui Frodo şi Bilbo, eh, se cheamă destin. Arwen şi Aragorn sînt mîndri că au fost inspiraţie pentru fericitul cuplu. Babele alea două din fundal stînga n-au vrut să se costumeze (sînt alături de ele!!) dar arată aiurea! Mă uit de 10 minute la poza asta şi au început să mi se pară chiar normali, vai de mine, ma duc să iau aer!
Stil beletristic, cu o amprentă puternică de colocvial.
Săptămîna trecută m-am luptat psihologic cu o vînzătoare cred creeed că am puteri supranaturale ori mai precis inspir milă, să o conving să-mi dea o geantă la preţul de pe etichetă şi nu la preţul pe care îl avea geanta respectivă în gestiune, “fincă” o inocentă încurcase modelul de pele cu cel de înlocuitor de pele şi pusese suma la jumate, era singura din raft cu greşeala respectivă, noroc chior. Sînt pentru protecţia animalelor, dar cu măsură!, deci am înhăţat geanta de pele normal. Am pîndit o casă goală, ştiam că vom trena, ea mi-a zis că a fost o neînţelegere eu nu aveam nici un dubiu că chiar fusese, nici milă cînd vine vorba şi am zis că vai nu ştiu nu mă interesează pe mine, eu am decît cinjde ioro toţi baaahanii mei pentru geanta asta vă rog am un soţ posesiv care mi-a spus că îmi ia banii, că la mine în ţară femeilor nu li se dă voie decît o geantă pe an şi numai asta unica poate să fie mă înţelegeţi? Am ridicat la ea ochii mei mari pliiiini de lacrimi în timp ce mă îmi trăgeam zgomotos nasul neavînd batistă, că mi-o luase soţu şi pe aia. Fără scrupule.
Asta după ce la Boots am luat două (2) flacoane cu soluţie de spălat delicat faţa dar în acelaşi timp dur ca să cureţe porii de impurităţi cum am urmărit în reclamă ca un şanţ cu noroi maro care ar fi porii mei şi a dat drumul la gelul delicat care prin particulele fine şi albastre a scos practic noroiul maro şi a lăsat şanţul liber. Na, deci am luat două să fiu sigură însă, băiatul de la casă a devenit subit emoţionat să vadă o zînă ca mine materializîndu-se chiar în faţa ochilor lui, a taxat doar unu flacon, ceea ce mi-a uşurat chitanţa rezonabil. Am stat şi m-am calculat ce să fac, partea mea ne-bună mi-a zis să tac să plec înainte să mă dau de gol, am ieşit după ce i-am suflat o bezea şi mi-am frecat mîinile bucuroasă. În formare.
Înainte de astea toate, la magazinul meu mixt am luat lapte pîine oo brînză detergent pungi de gunoi şi! o şunculiţă pe care fetiţa a omis-o. Eu, onorabilă în suflet, am întins cotletul şi am spus măi, măi! atenţie la marcaj, da? Am fost mîndră de mine, dar acasă am aflat că fusesem o fraieră, căci magazinele astea “capitaliste” au un adaos comercial “de mori” de unde ştii tu, mă? ştiu care ne fraiereşte pe noi “fraierii ca tine” şi o şuncă înseamnă vax dacă nu le iese la inventar, datoria noastră de calici mic burghezi proletari este să ne facem că plouă şi să profităm de greşelile lor, “ţelegi?”. Da. Naivă ca apa de izvor.
Unde rămăsesem? Am primit o leapşă de la Smilla, foarteei complicatăăî, chiar cu muzeul meu personal nu m-am gîndit, eu abia dacă mă gîndesc să-mi pun cheile în geantă de pe o zi pe alta…!
“Dacă ar fi să fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale*, ce exponate aş vedea pe raftul meu?”
(*Accesorii sociale = Lucruri, relaţii, oamenii, atitudini care nu mă definesc şi de care m-am înconjurat pentru că „aşa trebuie”. Sau, într-un cuvânt, „etc-uri”.)
Dacă ar fi să fac un muzeu al accesoriilor mele sociale, aş pune în el un aipod şi o pereche de căşti nemuritoare. De ce, pentru că zilele trecute stăteam şi aşteptam autobuzul mă uitam la copaci, mi s-a terminat subit bateria oh şi m-a lovit o tăcere de necrezut, mi-am dat seama că sînt locuri în care nu am fost fără căşti! Tot traseul de acasă pînă la staţie, de la autobuz pînă la birou, un mol de lîngă mine, Poşta din centru, o librărie, la o cafenea din aeroport.
O carte oricare ar fi ea, chiar şi Manualul mecanicului auto!
O sticlă cu parfum, ştiu exact şi care dar nu fac reclamă ah sînt atît de tîmpită că mi-am luat 3 sticle de groază că o să-i schimbe reţeta, cred că şi urmaşii urmaşilor mei vor mirosi a prostia asta sigur.
Spirt şi foarfece, pentru că-mi place să dezinfectez şi să tai. Ah bucuria săptămînii a fost să văd că Denis a dat faliment. Denis styling trebuia să moară de cînd mi-a făcut mie bretonfrranţuzescdedoimilimetri astă iarnă. Nununu…
Expresia “foarte mişto” pe care o folosesc abuziv, că-mi place cum sună. Adică foarte mişto.
“De ce le mai ţin încă în viaţa mea?”
Pentru că sînt încă în viaţa mea.
“Care ar fi acele experienţe, oameni, relaţii, obiecte pe care le-aş lua într-o carte despre mine?”
Ce drăguuţ o carte despre mine! Băi deci, biografii mei oficiali alo!, ascultaţi aici, nu băgaţi prostii că nu mă spăl pe cap scuip cînd vorbesc behăi cînd rîd am strabism şi mănînc cipsuri cu bere, vă rog eu. O carte despre mine trebuie să fie cam cum ar fi despre Tutancamon, cu glorie, cu aur, cu simfonii. Oameni extraordinari în jurul meu, o aură de romantism, o vorbire ca susurul izvorului de munte, o eleganţă a spiritului ceva de speriat, vapori de feminitate şi expediţii la Polul Nord pentru salvarea albinelor, Jivanşi, Şanel, bucătărie mediteraneană, blănuri ecologice, elicoptere, ONU!!
Urăsc telefoanele cu muzică în autobuze, era un ţînc săptămîna trecută, se pare mare fan La Roux, care e … tehnopop bucuria mea, sună destul de digerabil, dar o juma de oră cu piesa asta şi cobori mort de creieri, îmi venea să-l strîng de gît. Partea proastă este că m-am trezit fredonînd şi ştii cum e cînd ai cîte o fixaţie cu o melodie, astăzi e asta, mă urc pe pereţi.
Tofifi… Tofifili astea sînt bune. Faza proastă este că eu le-am confundat cu caramelele, denumite popular toffee. Bine, acuma experţii în toffee-uri, fudge-uri, marshmallow-uri pot să îmi nuanţeze ce este de fapt toffee-ul, să zicem că eu mă refer la caramea.
Premiul II merge la nunta de inspiraţie Titanic aviatic! Ar fi ieşit pe locul I dar ştiu sigur că DD nu se bagă să-l leg de un avion. În afară de asta, nu înţeleg cîteva aspecte şi anume de ce mirii nu au stat unul cu altul mi se pare foarte impersonal şi complet lipsit de romantism. Trebuia să îi priponească împreună să se ţină pasional (dar cast) în braţe pe aripa avionului, să îşi urle la ureche da-urile. Apoi cum aud ei ce-i întreabă preotul şi cum aude el ce spun ei, dacă ea a zis nu că s-a panicat? Şi trei miresei nu îi e frig? Că eu m-am plimbat o dată cu o decapotabilă şi era un curent de am crezut că sigur mă aleg cu o durere de măsele, e frig rău şi să nu mai spun că nici nu arăţi chiar binebine cînd te bate frigul în faţă! În fine, bravo lor pentru curajul de a apărea în ziar, că alt motiv nu văd de ce te-ai agăţa de un avion tocmai cînd vrei să fii cît mai liniştit şi aproapiat de persoana cu care… nu?
Premiul I se acordă din toată inima nunţii de inspiraţie Stăpînul inelelelelor! Este cea mai ciudată nuntă pe care am văzut-o cu poze, am citit ceva cu o nuntă cu tema animale de baltă, unde mireasa era costumată pe undeva ca o raţă, dar nu am găsit foto, deci mă mulţumesc cu LOTR.